miercuri, 19 ianuarie 2011

ISTANBUL - RUMELI HISRARI

Sultanul cuceritor al Constantinopolului, Mahomed al II-lea (1432-1481) a dispus ridicarea cetăţii cu un an înainte de a-şi ataca prada, în1452. La lucrări au participat 10.000 de salahori şi 1.000 de meşteri constructori, astfel că numai după patru luni visul sultanului fusese realizat, blocarea strâmtorii, astfel ca dinspre Marea Neagră să nu poată veni în ajutorul bizantinilor, genovezii din Crimeea, respectiv din cetăţile Caffa, sau din Sinope şi Amasra. Numele de Rumeli Hisari provine de numele de Rumelia dat teritoriului sud-estic al peninsulei balcanice.
La o tentativă anterioară ce cucerire a Constantinopolului, sultanul Murad al II-lea (1404-1451), tatăl lui Mahomed al II-lea, întâmpinase mari dificultăţi datorită blocusului naval realizat de creştini în strâmtoare. De aceea a devenit indispensabilă pe malul european a unei cetăţi pereche a fortăreţei Anadolu Hisari de pe malul asiatic şi în dreptul punctului unde strâmtoarea are cea mai mică lăţime, de numai 660 de metri. Cetatea Anadolu Hisari fusese ridicată anterior, la sfârşitul secolului anterior de sultanul Baiazid al I-ul (1393-1394).
Pe locul respectiv existase odinioară o cetate bizantină, folosită ca închisoare atât pentru bizantini, cât şu pentru genovezi. Acolo s-a cuibărit ulterior o mănăstire. Lucrările la cetate s-au desfăşurat într-un timp record, în numai 4 luni şi 16 zile (între 15 aprilie şi 31 august 1452).
Este recunoscut că la lucrările făcute în mare grabă au participat şi demnitarii sultanului. Cetatea este înconjurată de ziduri puternice cu creneluri dreptunghiulare (nu ascuţite după stilul arab). Zidurile sunt legate de un turn mic, de 3 turnuri mari circulare şi 13 mai mici pentru supraveghere. Dintre cele din urmă unul are plan patrulater, şase au planuri cu unghiuri multiple, iar altele şase sunt circulare.. Cele trei turnuri mari poartă astăzi numele celor trei viziri care au supervizat lucrările (Sadrazam Candarli Halil Pasha, Zağanos Pasha et Sarica Pasha). Pe timp de iarnă cele trei turnuri mari adăposteau cartierul general al ienicerilor, iar vara soldaţii trăiau în corturile aşezate în spaţiile dintre ziduri. Dintre turnurile de la nord, turnul Sarica Pasha are formă cilindrică, 9 etaje,o înălţime de 28 de metri, un diametru de 23,30 metri şi o grosime a zidurilor de 7 metri. Astăzi este numit Turnul Fatih (Cuceritorul). Un timp, Rumeli Hisari a servit ca închisoare otomană.
In spaţiul interior al cetăţii s-a aflat o  moschee a ienicerilor. Pe locul ei s-a amenajat astăzi un teatru de vară. Tunurile care odinioară trăgeau au şi scufundau navele inamice sunt expuse la poarta de intrare a cetăţii devenite muzeu. Imediat la nord de cetate trece Podul Fatih Sultan Mehmed, cele două fiind despărţite de cinci veacuri şi jumătate de istorie.

ISTANBUL - PODUL FATIH SULTAN MEHMED


Podul Fatih Sultan Mehmed, este cel de al doilea pod ce traversează strâmtoarea Bosfor, legând Europa de Asia, la Istanbul. Locuitorii îl numesc direct  Podul Cuceritorului. El poartă numele sultanului Mahomed al II-lea Cuceritorul, cel ce a cucerit Constantinopolul în 1453. Silueta podului s-a profilat pe cerul strâmtorii la numai 15 ani după cea a Podului Bosfor (Boğaziçi Köprüsü), construit în 1973. El traversează apele în dreptul cartierului Hisarüstü de pe malul european şi al cartierului Kavacik, pe malul asiatic.
Inaugurat în 1988 acesta are lungimea totală de 1510 metri, cu distanţa între piloni de 1090 metri. Tablierul cu lăţimea de 39,40 metri, se înalţă tot la 64 de metri deasupra nivelului apelor. Este un pod suspendat pe cabluri torsadate, câte două pe fiecare parte a tablierului. Cablurile trec peste dou piloni ce depăşesc cu 105 metri platforma rutieră.  La data construirii, în 1988, s-a clasat pe locul al 6-lea în lume, între podurile suspendate. Astăzi el se clasează pe locul al 15-lea. La construcţie au participat trei companii japoneze, una italiană şi una turcă.
La deschidere, primul care l-a traversat a fost preşedintele Turciei Tugut Özal.
Podul Fatih asigură cuntinuitatea în Asia Mică a autostrăzii Edirne-Ankara. Posdă câte 4 benzi de rulare pe fiecare sens de circulaţie şi câte una de urgenţă pe fiecare parte. Spre deosebire de Podul Bosfor, pietonii nu au acces pe acest pod traversat zilnic de minim 150.000 de vehicule, în cea mai mare parte autoturisme.
In 2012 este planificată darea în folosinţă a traversării pe printr-un tunel săpat pe sub albia strâmtorii, cale modernă numită Marmaray şi asemănătoare celei ce uneşte continentul de insula britanică pe sub Marea Mânecii. Acest tunel, cel mai adânc prin metoda sa de realizare, va trece la o adâncime de 60 de metri, din care 55 de metri de apă şi 4,5 metri de rocă, fiind realizat din prefabricate imense rezistente la pericolele seismice mari în zonă (77% din prognoze se referă la eventualitatea unui cutremur de 7 grade, sau mai mult, pe scara Richter în următorii 30 de ani). Tunelul Marmaray face parte dintr-un proiect amplu de reconstrucţie reamenajare a reţelei feroviare din Istanbul. Va fi capabil să traverseze circa 75.000 de pasageri pe oră, în ambele sensuri.
Un al treilea care pod de traversare peste Bosfor este planificat pentru anii următori într-o zonă mai nordică a strâmtorii, în apropiere de Marea Neagră.

ISTANBUL - PODUL BOSFOR


Podul Bosfor (în limba turcă Boğaziçi Köprüsü) a reprezentat prima legătură dintre Europa şi Asia pe deasupra apelor strâmtorii şi a avut un rol simbolic. El a fost dedicat, la 29 octombrie 1973, celei de a cincizecia aniversări a Republicii Turcia, fiind pus în operă prin colaborarea unei societăţi germane cu una engleză. Are o lungime de 1074 de metri şi este suspendat de doi piloni înalţi de 165 de metri, unul pe malul european şi celălalt pe malul asiatic. Lungimea totală ajunge la 1560 de metri pentru a atinge colinele de pe cele două maluri, pornind de la cei doi piloni. Este primul construit dintre cele două poduri de la Istanbul, care traversează emblematica strâmtoare ce desparte  cele două continente. Rl uneşte cartierul Ortaköy de pe malul european al metropolei, cu cartierul Beylerbeyi de pe malul asiatic.
Tablierul, puţin curbat în sus la mijloc, seamănă cu o frunză subţire de grâu verde aruncată la 64 de metri deasupra nivelului apelor. Lărgimea tablierului este de 33,40 metri. Tablierul suspendat între cei doi piloni este susţinut de imense cabluri torsadate.
La data construirii, elegantul pod suspendat de la Istanbul se clasa pe locul doi în Europa şi pe locul cinci în lume, după Humper Bridge din Anglia, Verranzano-Narrows din New York, Golden Gate Bridge din San Francisco şi Mackinac Bridge din Michigan. In prezent a trecut pe locul al 16-lea în lume.
In 1988 i s-a alăturat, ceva mai spre nord, un al doilea pod suspendat, Podul Fatih Sultan Mehmed, numit mai simplu Podul Cuceritorulu, iar în 2012 este planificată darea în folosinţă a traversării pe printr-un tunel săpat pe sub albia strâmtorii, cale modernă numită Marmaray şi asemănătoare celei ce uneşte continentul de insula britanică pe sub Marea Mânecii.
Un al treilea care pod de traversare peste Bosfor, pod de autostradă, este planificat pentru anii următori într-o zonă mai nordică a strâmtorii, în apropiere de Marea Neagră.



Acest tunel, cel mai adânc prin metoda sa de realizare, va trece la o adâncime de 60 de metri, din care 55 de metri de apă şi 4,5 metri de rocă, fiind realizat din prefabricate imense rezistente la pericolele seismice mari în zonă (77% din prognoze se referă la eventualitatea unui cutremur de 7 grade, sau mai mult, pe scara Richter în următorii 30 de ani). Tunelul Marmaray face parte dintr-un proiect amplu de reconstrucţie reamenajare a reţelei feroviare din Istanbul. Va fi capabil să traverseze circa 75.000 de pasageri pe oră, în ambele sensuri.