luni, 14 februarie 2011

ROMA - SOLARIUM AUGUSTI - OROLOGIUL LUI AUGUSTUS

Situat în partea de nord a Câmpului lui Marte, la jumătatea distanţei dintre Mausoleul lui Augustus şi Panthonul lui Agrippa, acel monument, inaugurat în anul 10 e.N, era, prin talia sa, unic în antichitate. La numit la vremea a fost numit solarium augusti. Era un gigantic cadran solar, ce ocupa o piaţă vastă cu dimensiuni aproximative de 150 X 70 metri. Era pavată cu marmură, pe ea erau trasate gradaţii astronomice şi inscripţii din bronz aurit. Unele dintre ele au fost regăsite.
Construcţia poate fi legată de noua funcţie primită de Augustus (27 e.A-14 e.N), de Pontifex Maximus, însărcinat cu calendarul, şi care doi ani mai târziu a trebuit să opereze o modificare necesară în calendarul Iulian. Se poate aprecia şi că iniţiativa a avut un scop de propagandă populară.
Acul acestui cadran solar era un obelisc de granit roşu de 21,79 metri înălţime, adus din Egipt, de la Heliopolis, obelisc acoperit de hieroglife care aminteau de faraonul Psammetic al II-lea. Augustus a dedicat orologiul zeului Soarelui, destinându-l să fie centrul unei noi scenografii urbane, una astronomică. A fost primul ataşament faţă de cultul soarelui la Roma.
Obeliscul se află astăzi nu departe, în Piazza Montecitorio. Aici are o înălţime de 33,97 metri, împreună cu soclul modern şi globul din vârf. A fost plasat pe acest loc de papa pius al VI-lea, în 1789.

Pavimentul de marmură în subsolul
edificiu din Campo Marzio

Orologiul indica orele, zilele anului şi semnele zodiacului, datorită unui sistem complicat de linii trasate pe paviment. La început pavimentul de marmură a fost înzestrat cu indicaţii din benzi de bronz aurit, ca apoi să fie restaurat cu litere de bronz, sub domnia lui Hadrianus (117-138 e.N). Vestigii ale pavimentului au fost descoperite în mai multe puncte de la baza, din subsolul, unor clădiri dintre Piazza del Parlamento şi Piazza san Lorenzo in Lucina (în subsolul unui edificiu din Campo Marzio se pot vizita).
Se spune că umbra obeliscului atingea la o anumită oră altarul Ara Pacis, construit în acelaşi complex monumental şi că umbra trecea de portal pentru a atinge altarul central în ziua de 23 septembrie, ziua de naştere a.lui Augustus. Unii autori antici au susţinut, iar alţii au conestat această teză. Prin orologiu şi complexul monumental, care cuprindea Pantheonul, Solariumul, Ara Pacis, Mausoleul său şi aliniamentul cu Via Flaminia, Augustus vroia să amintească de sfârşitul haosului ce domnise până atunci, de reîntoarcerea Păcii, a prosperităţii şi credinţei, fapt ce părea a fi scris în aştri printr-un plan divin. Augustus dorea să se creadă că ordinea cosmică era providenţială pentru Roma. Să demonstreze aprecierea că el era pacem ad natus, adică născut pentru a aduce Pacea lumii romane. Mesajul lega spectaculos Pacea de autoritatea militară şi expansiunea imperială. Obeliscul din ţara Nilului trebuia să amintească şi să comemoreze aducerea Egiptului sub stăpânire romană prin însuşi Augustus.
Obeliscul a fost ilustrat, susţinut de o figură culcată, pe baza coloanei lui Antoninus Pius. El se afla încă pe poziţie în sec.al 8-lea, dar a fost răsturnat şi distrus, apoi acoperit cu sedimente. A fost redescoperit în anul 1512, dar nu scos la suprafaţă. A revăzut soarele în anul 1789.
Via Flaminia era o cale de legătură esenţială a Romei cu nordul peninsulei şi cu provinciile din nord şi răsărit, una chiar simbolică, spre Ariminum (Rimini), cale ce traversa centrul peninsulei şi a fost intens de mult folosită de trupele romane, de barbarii invadatori, precum şi de bizantini după recucerirea lui Justinian, fiind numită chiar calea bizantină.

duminică, 13 februarie 2011

ITALIA - OBELISCURI EGIPTENE DIN AFARA ROMEI


Florenţa - Grădina Boboli
 Florenţa – In grădina Boboli este înălţat un obelisc egiptean de la Heliopolis, din timpul domniei faraonului Ramses al II-lea (1279-1213 e.A). A fost găsit în faţa actualei biserici Santa Maria sopra Minerva din Roma şi instalat în grădinile Vilei Medicis, pe înălţimea Pincio, până în 1787. In 1790 a fost transferat de la Vila Medicis din Roma la Florenţa. La Vila Medicis a fost înlocuit cu o copie.
Obeliscul a făcut parte dintre alte multe obeliscuri egiptene aduse la Roma pentru templul zeiţei Isis (probabil pe timpul lui Domitianus). Templul zeiţei Isis se găsea pe Câmpul lui Marte, între Saepta şi templul Minervei. Pe acel loc, în faţa bisericii santa Maria sopra Minerva, s-au găsit după mai bine de un mileniu şi jumătate multe obeliscuri de mici dimensiuni, dintre care unele foarte deteriorate şi de nerecuperat.
Obeliscul ajuns la Florenţa, are inscripţii cu hieroglife aproape identice cu cel instalat în faţa Pantheonului din Roma. Este realizat din granit roşu de Syena (Assuan).

Benevent - Piaţa Papiano
Benevent – Pe locul unui vechi templu dedicat zeiţei Isis din Benevent s-a descoperit un inventar surprinzător de bogat de lucrări egiptene. Printre sculpturile găsite s-a aflat şi o pereche de obeliscuri. Dintre acestea, unul din granit roşu de Syena a fost ridicat în piaţa Papiano, care se afla în piaţa catedralei din 1597. Monolitul de trei metri înălţime şi 2,5 tone greutate a fost aşezat pe actualul loc în 1872. Este reconstituit din patru fragmente care s-au reasamblat fără prea multe lacune, lipsind numai mici porţiuni de la bază şi pyramidionul. Cele patru feţe sunt acoperite cu hieroglife, printre care se distinge cartuşul lui Domitianus şi numele fondatorului templului, un oarecare Lucilius Lupus.


Urbino - Piaţa Rinascimento
 Urbino – Două obeliscuri găsite în stare deteriorată pe locul fostului templu al zeiţei Isis din Câmpul lui Marte, purtau aceleaşi inscripţii în hieroglife, aşa că a fost relativ uşor să se asambleze numai unul singur din fragmente. Cel rezultat a fost ridicat, în 1737, de cardinalul Albani în faţa palatului ducal şi a bisericii san Domenico, la Urbino. Astăzi locul se numeşte Piazza Rinascimento. Se pare că obeliscul (cele două din care a fost refăcut) a fost executat pe timpul faraonului Apries (589-570 e.A), cu capitalala Sais.


Catania- Fântâna Elefantului
 Catania – In piaţa Domului (Piazza del Duomo) se găseşte Fântâna Elefantului, compusă dintr-un elefant sculptat (supranumit „Liotru”) din lavă neagră şi un obelisc egiptean deasupra. Elefantul aparţine epocii romane, iar obeliscul are origine egipteană, relizat din granit de Syena (Assuan). Ambele componente sunt antice şi sunt ridicate pe un soclu de marmură albă. Fântâna a fost realizată de Vaccarini (1735-1736).



Palestrina-Templul Fortuna Primigenia
 Palestrina (antica Preneste) – palestrina se găseşte la 37 de kilometri est de Roma. Pe locul fostului templu Fortuna Primigenia s-au găsit două obeliscuri egiptene aduse pe vremea domniei lui Claudius. Unul a rămas pe loc, iar celălalt se păstrează în Muzeul de Arheologie din Napoli.

ROMA - BISERICILE CLASIFICATE PRIN STIL

In Roma există mai mult de 900 de biserici.
In timpul prigoanei creştinilor primele locuri de întâlnire au fost:
- Casele particulare puse la dispoziţie de cetăţeni credincioşi pentru reuniuni clandestine, locaţii cunoscute subnumele de oratorio sau oracula.
- Diaconii – locuri unde se făceau donaţii caritabile pentru săraci şi locuri aflate sub controlulunor diaconi. Cele mai mari diaconii aveau mai mulţi diaconi, iar unul dintre ei avea rolul de arhidiacon.
- Alte case titulare, sau titulus, cunoscute sub numele de ecclesiadomus.

Tituli
Numai lăcaşurile cu atributul de tituli erau autorizate să împartă sacramentele.  Preotului celui mai important dintr-un titulus i s-a dat numele de cardinal. Papa Marcel I-ul (la începutul sec.al 4-lea e.N) a confirmat că tituli sunt singurele centre  de administrare din Biserică. In anul 499 e.N, un sinod ţinut de către papa Symmacus a dat lista tuturor preiţilor participanţi, precum şi a reprezentanţilor de tituli, care erau prezenţi în acel moment. Alături de fiecare Titulus este trecută biserica în care funcţiona. Pentru o mai bună orientare se va opera cu numele autentic italian al fiecărei biserici:
  1. Titulus Aemilianae ( Santi Quattro Coronati ) 
  2. Titulus Anastasiae ( Santa Anastasia )
  3. Titulus SS Apostolorum ( Santi Apostoli )  
  4. Titulus Byzantis sau Vizantis (necunoscut, probabil Titulus Pammachii)
  5. Titulus S Caeciliae ( Santa Cecilia in Trastevere )
  6. Titulus Clementis ( San Clemente ) 
  7. Titulus Crescentianae ( San Sisto Vecchio )
  8. Titulus Crysogoni ( San Crisogono ) 
  9. Titulus Cyriaci (incert; teoretic Santa Maria Antiqua şi Santa Maria in Domnica )
  10. Titulus Damasi ( San Lorenzo in Damaso )
  11. Titulus Equitii ( San Martino ai Monti ) 
  12. Titulus Eusebi ( Sant'Eusebio )
  13. Titulus Fasciolae ( Santi Nereo e Achilleo ) 
  14. Titulus Gaii ( Santa Susanna ) 
  15. Titulus Iulii ( Santa Maria in Trastevere , identic cu Titulus Callixti)
  16. Titulus Lucinae ( San Lorenzo in Lucina ) 
  17. Titulus Marcelli ( San Marcello al Corso )
  18. Titulus Marci ( San Marco )
  19. Titulus Matthaei (pe Via Merulana , distrus în 1810)
  20. Titulus Nicomedis (pe Via Nomentana , distrus)
  21. Titulus Pammachii ( Santi Giovanni e Paolo - Roma )
  22. Titulus Praxedis ( Santa Prassede ) 
  23. Titulus Priscae ( Santa Prisca )
  24. Titulus Pudentis ( Santa Pudensiana )
  25. Titulus Romani (necunoscut, posibil să fi fost Santa Maria Antiqua sau Santa Maria in Domnica , în orice caz Titulus Cyriaci n-a existat)
  26. Titulus S Sabinae ( Santa Sabina)
  27. Titulus Tigridae (incert, probabil Santa Balbina )
  28. Titulus Vestinae ( San Vitale )
Bisericile Basilicile majore
  • Arhibasilica Sfântul Ioan de Lateran       
  • Basilica Sfântul Petru
  • Basilica Sfântul Paul din afara zidurilor
  • Basilica Sfânta Maria Majoră
       Basilicile minore
Basilicile minore fac parte din cele şapte basilici ale Pelerinajului din Roma.
  • Basilica Sfântul Laurentius din afara zidurilor
  • Basilica Sfânta Cruce de Ierusalim
  • Basilica Sfântul Sebastian din afara zidurilor
        Biserici paleocreştine şi medievale
Această listă se mai poate continua.
  Biserici romane

       Biserici gotice
 Biserici ale Renaşterii
 Biserici baroce

       Biserici neoromane
       Biserici neogotice
 Biserici Contemporane
Alte biserici
Sfinţi
 Sfinte
   Sfinţi

Lista acestor biserici poate fi mult completată, deoarece s-au luat în consideraţie numai bisericile mai cunoscute, mai frecventate şi al căror stil s-a putut defini uşor din descrieri. Scopul acestui articol este acela de a crea o imagine generală şi nu de a face o inventariere generală a celor peste 900 de biserici ale Romei. Niciunul dintre subcapitole nu se apropie de adevăratul număr de biserici care i-ar aparţine.