ROMA V - TEMPLUL LUI VESPASIANUS

A fost unul dintre templele cele mai frumoase din Forum Romanum. Era plasat în extrema vestică a cestuia, cu spatele la colina Capitoliului și la Tabularium. Cuprins între templul Concordiei și templul lui Saturn, el se găsea plasat pe centrul fațadei dinspre Forum a Tabularium-ului. Fățăda sa, cu podium înalt, se orienta spre estul Forum-ului, având o scară lată de acces, lată aproape cât toată fațada sa. Scara pornea din Clivus Capitolinus, calea care urca din Forum spre culmea Capitoliului.

            Titus fiul cel mare și urmașul la tron al lui Vespasianus, a trecut la ridicarea templului,  în anul 79 e.N, în onoarea tatălui său ce fusese divinizat. Titus s-a stins din viață după numai doi ani, în anul 81 e.N. Domitianus, fratele și urmașul său la tron, s-a îngrijit ca să fie și el divinizat prin hotărârea senatului. Domitianus a continuat construirea mărețului templu, dedicându-l atât tatălui, Vespasianus, cât și fratelui, Titus. Lucrările s-au terminat în anul 85/87 e.N.

            Pe tot parcursul istoriei romane s-a pus accent pe creșterea prestigiului, notorietății și gloriei numelor de familie, adesea prin monumente dedicate unor persoane decedate. Templul lui Vespasianus și al lui Titus, a avut menirea de a întări cultul imperial, asemănător cu cel al zeităților tradiționale și preamărirea familiei Flaviilor. Aderarea supușilor la Cultul imperial era un gest de credință personală, dar și un gest politic și diplomatic, Cultul imperial transformându-se timp de trei secole în cult oficial, de la Augustus la Constantin cel Mare.

            Templul lui Vespasian era un templu hexastil corintic și prostil, adică dotat cu șase coloane corintice la fațadă, pe marginea unei terase plasate înaintea corpului principal. El s-a încadrat între limitele strâmte ale suprafeței disponibile, având dimensiunile de 22 de metri lățime și 33 de metri în adâncime. Acoperea o suprafață mai mică decât templele vecine, al Concordiei și al lui Saturn, dar era o bijuterie arhitectonică și artistică.

            Titus nu a apucat decât să termine baza templului și podiumul, cu totul în marmură albă. Domitianus a terminat edificiul, ocupându-se cu atenție de interior (cella). Pereții de travertin au fost acoperiți cu marmură adusă atât din Italia, cât și din carierele provinciilor orientale. Interiorul era bogat decorat, cu o friză ce reprezenta obiecte sacre utilizate ca simboluri, sau insigne ale unor diferite colegii sacerdotale din Roma. In adâncul cellei erau așezate, de o parte și de alta, statuile celor doi împărați. In jurul anilor 200-205 e.N, Septimius Severus și fiul său Caracalla au trecut la o renovare destul de modestă a templului.

            Monumentul a suferit distrugeri importante îe timpul evului mediu, în special în jurul anului 1300, pe timpul papaei Bonifacius al VIII-lea și Nicolas alV-lea, când prin demolări și prin adăugiri de ziduri și turnuri de unghi a devenit o fortăreață. Această soartă au avut-o multe monumente din Forum și din restul Romei.

Astăzi au mai rămas resturi din podium și trei coloane corintice semețe dintr-un colț de pronaos, peste care a rămas o bucată de antablament, deasupra o bucată de friză sculptată cu instrumente de sacrificiu, o cornișă cu denticuli, oușoare și palmete și o frântură de inscripție. Coloanele sunt confecționate din marmură albă italiană și au circa 14,20 metri înălțime și un diametru de 1,57 metri.

In sec.al 7-lea e.N, un pelerin a copiat dedicația de pe frontonul templului, dedicație din care astăzi nu mai există decât o bucățică de neînțeles.

DIVO . VESPASIANO . AVGVSTO . S . P . Q . R / IMPP . CAESS. SEVERVS . ET. ANTONINVS / PII . FELIC . AVGG . RESTITVER

In traducere : Divinului Vespasian Augustus, Senatul și poprul roman. Inpărații Severus și Antoninus pioși și preafericiți Auguști au restaurat

ROMA V - TEMPLUL CONCORDIEI (FORUM ROMANUM)

Templul Concordiei - Reconstituire

Romanii au atribuit totdeauna un caracter divin puterii misterioase care făcea să se realizeze un act. Deasemeni, onorau ca pe niște zei diverse noțiuni, precum Concordia, Justiția, Libertatea, sau Abundența. Cea mai mare parte dintre aceste divinități erau reprezentate printr-o statuie de femeie. Cea a Concordiei avea ca atribut două mâini unite și un porumbel.

            Din anul 367 e.A, Forum-ul a primit templul său dedicat Concordiei. El celebra pacea restabilită între patricieni și plebeieni, care se înfruntaseră de la începutul sec.al 5-lea e.A. A fost ridicat în extremitatea vestică a Forum-ului și a avut soarta de a fi distrus și refăcut de mai multe ori pe parcursul istoriei sale. După două secole și jumătate de la prima împăcare socială, tribunul plebeian Caius Gracchus a fost asasinat și contradicțiile s-au reaprins. După revenirea la liniște internă, Concordia a redevenit apreciată, iar templul ei restaurat, în anul 121 e.A. Restauraea a inițiat-o Opinius în onoarea victoriei sale asupra lui Caius Gracchus, considerat un turburent al liniștii sociale. După această dată templul a servit și ca loc al unor întruniri ale senatului, mai ales pentru probleme ale tribunalelor. Cicero și-a rostit aici cea de a patra cuvântare împotriva lui Catilina (catilinară). In anul 31 e.N, tot aici, senatul a condamnat la moarte pe Seianus, demnitar ce trădase încrederea împăratului Tiberius.   

Ultima sa restaurare, dintre anii 7-10 e.N, a fost consemnată de Plinius cel Bătrân în a sa Istorie natuirală. Ea a fost realizată de Tiberius în calitate de moștenitor al tronului, iar inaugurarea pare să fi avut loc în anul 12 e.N. Această ultimă restaurare s-a distins prin opulența marmurii folosite, prin ornamentație și prin aducerea de către Tiberius a multor picturi și sculpturi grecești, fapt ce a transformat templul într-un adevărat muzeu de artă.

Planul acestui templu a fost cu totul atipic. El era lipit de colina Capitoliului și a trebuit să se încadreze într-o suprafață limitată.

Cella se dezvolta transversal în raport cu pronaosul. Ea era de două ori mai largă (45 metri) decât profundă (24 metri). Pe centru era străbătută de un rând de coloane corintice ce sustineau o plintă continuă cu reliefuri. Rândul de coloane diviza spațiul. Pronaosul se deschidea printr-o scară spre Clivus Capitolinus. El era lipit de colina Capitoliului și a trebuit să se încadreze într-o suprafață limitată. Intrarea în templu se făcea pe o scară largă, spre o patformă-portic, cu șase coloane corintice la fațadă, sub fronton. Porticul de intrare în Cella alungită era plasat pe una din laturile lungi.

Templul Concordiei - Reconstituire

Din tot edificiul nu se mai păstrează decât o parte din platformă, restul fiind aoperită de un drum ce urcă pe Capitoliu. O copie a acestui templu a fost descoperită la Merida, în Spania, în urma unor săpături din anul 2002.

ROMA V - TABULARIUM (FORUM ROMANUM)

Tabularium era o construcție specială cu rol de arhivă și de sediu pentru un număr de birouri. Pe timpul de început al republicii arhivele de stat s-au păstrat în templul lui Saturn.

Noul Tabularium s-a construit pe timpul dictatorului Sulla (82-79 e.A), cu cheltuiala consulului Quintus Lutatius Catullus. Edificiul a fost reconstruit și apoi renovat pe timpul împăratului Claudius, în anul 46 e.N. Printre arhivele ce cuprindeau tratate de stat (tabulae), decrete și legi, mai trebuiau adăpostite aici și vechile legi romane înscrise pe plăci de bronz, de unde a provenit și numele de Tabularium al noii construcții.

A fost amplasat în extrema vestică a Forum-ului Roman și pe panta estică a Capitoliului, cu fața orientată în lungul Forum-ului și spre viitorul Colosseum. El a umplut depresiunea ce exista între cele două culmi ale Capitoliului, Arx și Roca Tarpiană (Capitolium), într-o poziție inferioară templului lui Jupiter Optimus Maximus, marele templu aflat pe Capitoliu. Masivul și austerul edificiu, Tabularium, închidea Forum Romanum pe latura lui de vest. Orientarea Tabulariului s-a făcut în raport cu basilica Aemilia (Emilia) care reprezenta, în acea vreme, cea mai importantă construcție din for. Axele lungi ale celor două clădiri sunt perpendiculare.

Lucrat din peperin (rocă vulcanică de găsit separat în tuful vulcanic, de culoare maro sau gri) și în stil opus quadratus (adică cu blocuri paralelipipedice prelucrate), avea un aspect  auster și maiestos. S-au păstrat numai două nivele pe o lungime de 73,60 de metri.

In raport cu platforma Caitoliului, Tabulariumul avea două caturi. Către for, cele două caturi, dintre care s-a păstrat numai unul, ridicate deasupra unor substricții monumentale, înalte de 15 metri, erau descrise prin câte 11 arce monumentale decorate cu coloane angajate. Nivelul cel mai de jos se află sub platforma Capitoliului, așa că se poate vedea numai dinspre Forum. Prezintă spre acea parte o fațadă sobră, masivă și austeră, ca de fortăreață. Avea o singură intrare și ferestre mici. La cel de al doilea etaj se disting arcuri mari, separate de semicoloane dorice, fără rol de portanță. Din acest nivel se păstrează numai parțial. La cel de deasupra, deschis și el spre Forum, se găseau coloane corintice, dar acel nivel a dispărut. Fațada  originară, care avea trei nivele, fiecare lucrat în alt stil, a influențat și construcția altor monumente ulterioare, precun Colosseum-ul.

Tabulariumul oferă primul exemplu de sintezsă a ordinului cu arcul. Această nouă folosire a ordinului anunță soarta sa viitoare de construcție, adică pierderea sensului constructiv și transformarea sa într-un procedeu decorativ. Totuși, în cazul Tabulariumului, coloanele angajate îndeplineau un rol de contrafort, preluînd împingerile bolților galerieic. Coloanele angajate, de ordin doric, au fost constituite din tamburi cu un număr sporit de caneluri (patrusprezece în loc de zece) și un entasis puțin pronunțat. Faptul le accentuiază plasticitatea.
Este posibil ca etajul superior al Tabulariului, orientat către for, fie că a existat inițial, fie că a fost adăugat pe timpul Flaviilor, să fi avut o galerie cu arce decorate cu o colonadă ionică. Lipsa certitudinii nu permite a se considera Tabulariul ca prototip al suprapunerii de arce îmbinate cu coloane, care va constitui motivul clasic al teatrelor și amfiteatrelr romane. Clădirea Tabulariului exercită până azi o puternică acțiune emoțională, ca urmare a caracterului său monumedntal și a calităților sale plastice.

EdificareaTabulariului a fost legată de reamenajarea întregușui Capitoliu. Cu acel prilej a fost reconstruit în piatră templul ars al lui Jupiter. In cconformitate cu tradiția, pentru porticul acestui templu ar fi fost aduse de la Atena coloanele uriașe aled templului Zeus Olimpianul (sec. al II- lea e.N).
 In interior Tabularium-ul este străbătut de o galerie cu bolta înaltă de 10,50 metri și lată de 7 metri, care comunică la uncapăt cu Scale Gemoniae. In camerele de jos, repartizate în patru grupe, se păstrau arhivele, iar în cele de sus era instalată administrația. După modelul Romei, s-a amenajat câte un Tabularium în fiecare capitală de provincie.

Tabularium, prin trăsături și materialul folosit, de culoare ternă, este un exemplu al severității arhitecturii repunlicane romane. Astăzi partea de jos a edificiului servește ca bază a Palatului Senatorial, cu fațada spre Piața Capitoliului. De altfel, Tabularium este singura construcție care ne-a parvenit din perioada republicană, în Forum.

Tabularium - Reconstituire

Pe timpul evului mediu edificiul a fost folosit ca depozit de sare,în partea superioară și ca închisoare, în partea inferioară. Din 1144 el a devenit sediul Primăriei Romei și al celui mai înalt reprezentant, Senatorul, responsabil de administrație, justiție și de interesele cetățenilor. Construcția Palatului senatorial medieval a durat între mijlocul sec.al 12-lea și ultima parte a sec.al 14-lea. Sub pontificatul lui Bonifacius al VIII-lea (1235-1303) s-a ridicat un turn în partea de nord a bătrânei construcții. Apoi, între 1250 și 1325 s-a construit partea principală a palatului senatorial pe ruinele antice încă robuste. Fațada principală a palatului, în sec.al 13-lea, era îndreptată spre apus, adică spre viitoarea piață a Capitoliului. Era compusă din trei galerii etajate, cu arcade în plin cintru și cu poartă înaltă și rotunjită, plasată spre dreapta. A urmat o perioadă de astuparea unor deschideri și de adăugiri de natură să transforme palatul într-o fortăreață, contraforturi și creneluri. Cu trecerea timpului aceste măsuri de apărare nu au mai fost necesare. Intre 1542-1554, Michel Angelo a proiectat scara dublă de la fațadă și alte modificări ale acesteia, modificări puse în operă și completate de alți doi arhitecți până la sfârșitul sec.al 17-lea (Giacomo della Porta și Martino Longhi cel Bătrân).

Pe latura dinspre Forum, eduficiul Tabularium-ului era mărginit de templul Concordiei, sore nord, de templul lui Vespasianus, la mijloc, și de Porticus Deorum Consentium, spre sud.