ROMA V - ARCUL LUI GRATIANUS, VALENTINIANUS II ȘI THEODOSIUS I

Gratianus (367-383 e.N)

După moartea tatălui lor Valentinianus I-ul, în anul 375 e.N, Gratianus și Valentinianus al II-lea au înpărțit domnia asupra părții apusene a imperiului, dar Gratianus a păstrat întâietatea deorece devenise co-augustus încă din 367 e.N, alături de tatăl său. Partea de răsărit a imperiului rămăsese sub conducerea lui Valens, fratele lui Valentinianus I-ul.

            In anul 378 e.N, împăratul Valens a pierit în luptă cu goții la Adrianopol, așa că Gratianus a chemat pe Theodosius să treacă la conducerea părții orientale a imperiului. Theodosius era originar din Spania, iar tatăl său, Theodosius cel Bătrăn, general de mare valoare, fusese executat tocmai din ordinul lui Gratianus. Numirea fiului celui executat drept co-augustus pare să fi fost o compensație.

Arcul dedicat celor trei împărați consecutivi a fost ridicat din inițiativa lui Gratianus la Roma, între 379-383 e.N. Arcul era menit să afirme uniunea celor trei. Arcul s-a plasat la sfârșitul Porticului Maxima, pe malul stâng al Tibrului și pe partea meridională a podului Aelis. Monumentul a fost distrus în sec.al 14-lea.

ROMA V - ARCUL LUI GALLIENUS

Arcus Gallieni a fost edificat pe amplasamentul Porții Esquiline, în anul 262 e.N, de către Marcus Aurelius Victor și consacrat împăratului Gallienus (253-268 e.N). Se prezintă sub forma unei bolte simple de travertin, de 8,80 metri înălțime, de 7,30 metri largă și de 3,50 metri înălțime. Pilaștrii laterali de susținere au 1,40 metri lățime și 3,50 metri în profunzime. Pr ambele fețe ale pilaștrilor sunt adosate câte două coloane cu capiteluri corintice. Entablamentul are 2 metri înălțime.

Poarta Esquilin a fost o poartă a Zidului servian pe colina Esquilin, în apropiere de colina Viminal, acolo unde Via Labicana, venind dispre Labicum și Via Tiburtina, venind dinspre Tibur, pătrundeau în incinta fortificată de Zidul servian. Apeductul Anio Vetus (272 e.A) se termina în apropiere, în interiorul incintei fortificate.

In sec.al 19-lea s-a construit la poarta Esquilin, alături de arcul lui Gallienus, biserica Santi Vito e Modesto.

  

ROMA V - ARCURILE LUI DRUSUS ȘI GERMANICUS XXXX



Nero Claudius Drusus

Au fost două bolte construite, în anul 19 eN, de o parte și de alta a templui Mars Ultor, din Forumul lui Augustus. Arcurile au fost ridicate de către împăratul Traianus în onoarea lui Drusus, fratele său, și a lșui Germanicus, nepotul dinspre frate, pentru campaniile victorioase din Germania. La data ridicării arcurilor cei doi nu se mai aflau în viață. Despre cele două monumente au rămas numai mărturii scrise.

Nero Claudius Drusus, a fost înfiat de Augustus împreună cu fratele său, viitorul împărat Tiberius, când a a luat în căsătorie pe mama lor Livia Drusilla. Proveneau dintr-o altă căsătorie a Liviei. Ambii frați au urmat cariera militară și au făcut cinste Romei.

Drusus s-a remarcat în campaniile din Gallia, Rhetia, Vindelicia și Germania. Tot el a urmărit săparea canalului dintre Rhin și Flevo (azi IJssel, Olanda), numit Fossa Drusiana. A murit într-un accident de vânătoare prin cădere de pe cal. Pe atunci călăreții romani nu foloseau încă scările de la șea, acestea fiind adoptate după exemplul barbarilor abia la sfârșitul sec.al 6-lea e.N. Tiberius a condus pe jos cortegiul funerar al fratelui din Germania până la Roma. După moarte acest Drusus a primit supranumele de Germanicus.

Decimus Claudius Nero Germanicus

Decimus  Clauduius Nero, zis Germanicus a fost fiul lui Nero Claudius Drusus cu Antonia Minor. El a luat supranumele tatălui de Germanicus. A îmbrățișat tot cariera militară și a devenit un general foarte iubit de legiuni. A fost totodată fratele mai mare al viitorului împărat Claudius, nepot adoptiv al lui Augustus, apoi fiu adoptiv al lui Tiberius, tatăl viitorului împărat Caligula și bunic al împăratului Nero. S-a remarcat prin campaniile victorioase din Germania, așa că a purtat cu cinste supranumele. S-a stins la Antiohia, în Orient, în condiții controversate, de simplă boală sau de asasinat prin otrăvire. Era anul 19 e.N, iar moartea sa a zguduit familia imperială și întreaga Romă.