Peisajele lui sunt dezolante, dar fascinante: terenuri aride şi stâncoase, în culori aprinse, întrerupte de arbuşti şi mărăcinişuri, puţine întinderi nisipoase (3% din suprafaţă), câteva animale sălbatice (precum măgarul sălbatic numit kulan), multe grote şi, pe alocuri, câte un lac sărat. În anii 1920, Roy Chapman Andrews şi oamenii lui au scos la suprafaţa peste o sută de schelete fosile de reptile datând din Cretacic, de-acum 70 de milioane de ani, de la Velociraptor la Tyrannosaurus rex şi Protoceraptor.
Porţiuni considerabile din deşert sunt acoperite de aşa-numitele tectite, bucati de roca de câţiva centimetri, cu aspect sticlos. În opinia cercetătorului rus Mikail Agrest, acestea ar fi alcătuite din fragmente desprinse pe parcursul preistoriei din corpuri cosmice, din cauza căldurii puternice care a însoţit pătrunderea lor în atmosferă Pământului. Compoziţia tectitelor le diferenţiază net de meteoriţi, ele au fost descoperite în regiuni bine delimitate, iar analiza chimică a structurii lor i-a făcut pe mulţi să creadă că originea lor nu ar fi una terestră.
