luni, 29 august 2011

VALLE DE LOS CAIDOS

La mică distanţă de El Escorial, la circa 19 Km, pe drumul spre Madrid, în inima Sierrei de Guadarrama s-a ridicat un complex monumental gigantic în memoria celor morţi în războiul civil (1936–1939). Lucrările faraonice iniţiate de generalisimul Franco au durat aproape două decenii, între 1940 – 1958.
            Valea muntoasă Cuelgamuros, rebotezată “Valle de Los Caidos” (Valea celor care au căzut), a oferit un loc grandios şi dramatic pentru o lucrare faraonică, compus din rocă granitică şi păduri de pini. Complexul memorial cuprinde o basilică săpată în stâncă, o cruce gigantică şi o mănăstire.
            Drumul duce până la baza esplanadei ce precede basilica săpată în mute, dominată de crucea monumentală inegalabilă.
            Biserica etalează o faţadă austeră de granit, în care se deschide un portal cu uşi de bronz sculptat înalte de zece metri, porţi pe care sunt sculptate cele 15 mistere ale Rosariului Mariei. In partea de jos a intrării sunt reprezentaţi cei 12 Apostoli. De la intrarea în basilică, un panou de marmură anunţă că "Francisco Franco, Caudillo de España" a inaugurat monumentul la 1 aprilie 1959 şi că basilica a fost consacrată de papa Ioan al XXIII-lea la 7 aprilie 1960.
           Interiorul stupefiază prin imensitate. La intrare un grilaj de fier forjat este decorat cu 40 de statui, reprezentând sfinţi şi luptători, reprezentând o intenţie vădită de simbol.
            Nava basilicii, lungă de 262 de metri (Sfântul Petru in Roma are numai 186 metri) este jalonată de capele între care s-au plasat copii ale unor tapiserii de Bruxelles din secolul al XVIII-lea, având ca subiect scene din Apocalipsă. Deasupra fiecărei capele sunt aşezate statui de alabastru ale Sfintei Fecioare, în reprezentările ei cele mai cunoscute din Spania. Nava lungă ca un tunel este împărţită în mai multe părţi. Prima parte reprezintă accesul vestibul, lung de 11 metri. Cea de a doua poţiune, împreună cu un spaţiu intermediar, are lungimea de 22 de metri, cu câte trei capele pe fiecare parte. Cel de al treilea tronson duce la încrucişarea cu transeptul şi are 41 de metri lungime. Patru mari personaje dipuse pe laturile acestui ultim troson sunt înveşmântate precum plângătorii din evul mediu şi amintesc de caracterul de mausoleu al transeptului. De o parte şi de alta a încrucişării cu Transeptul se găsesc capelele Sfântului Sacrament şi cea a Sfintei aşezări în mormânt.
            La încrucişarea navei principale cu transeptul se ridică o cupolă de 42 de metri diametru, acoperită cu mozaicuri ce reprezintă eroi, martiri şi sfinţi ai Spaniei, care se îndreaptă către Christos şi Sfânta Fecioară. Pe altar domină un Christ de lemn, iar la baza sa atrag atenţia dalele funerare ale lui Jose Antonio Primo de Rivera, fondatorul “Falangei” şi a generalisimului Franco.
Osuarele basilicii conţin rămăşiţele a circa 40.000 de soldaţi şi civili căzuţi în timpul războiului civil, indiferent de apartenenţa lor politică.
            Crucea monumentală, operă a arhitectului Diego Mendez, măsoară 125 de metri înălţime (150 de metri împreună cu soclul) şi 46 de metri deschidere. Înălţimea giganticei cruci, probabil inegalate de alt monument similar, poate fi aproximată cu aceea a unui bloc modern de aproximativ 40 de etaje.
            Soclul crucii este acoperit cu statuile ce reprezintă pe cei patru evanghelişti şi patru virtuţi cardinale, aşezate deasupra. Statuile frapează prin dimensiunile faraonice.
            De la baza crucii, la care se ajunge cu un funicular, perspectiva asupra lanţului muntos Guadarrama este încântătoare, iar asupra Mesetei aproape nesfârşită.
            Mănăstirea, ce face parte din complexul comemorativ, este o imensă construcţie cu accente ale arhitecturii lui Herrera, constructorul austerului El Escorial.

Căzuţi pentru Dumnezeu şi pentru Spania
(de reţinut că adversarii lui Franco erau bolşevizaţi)

            Gândurile zboară spre acel om de fier şi providenţial pentru Spania, care a fost Franco. Sunt momente în istoria omenirii când doar timpul măsoară importanţa unor fapte, decizii, evenimente, altminteri neînţelese. Deşi perioada frachistă nu a fost de invidiat din toate punctele de vedere, spaniolii tradiţionalişti îl iubesc cu mândrie pe Franco. Tăria şi intransigenţa sa a scos Spania din cea mai grozavă perioadă de debandadă şi înapoiere. Voinţa lui dictatorială a înfrânt furia revoluţionară a tot ce însemna pleava ţării şi a aventurierilor “internaţionalişti”. Spania sărăcită era înclinată, ca şi Rusia cu două decenii înainte, spre forma de putere bolşevică, comunistă şi atee. Franco a oprit dezastrul cu braţul înarmat al “Falangei”, a readus Spania pe calea muncii şi a ordinii, pe calea modernismului industrial şi a legii profitului. In final a lăsat casei regale, regelui Juan Carlos I-ul, o ţară pregătită pentru democraţie şi îndreptată pe calea progresului.

Placa simplă de motmânt a lui Francisco Franco

            Ansamblul arhitectonic ciclopic de la Valle de Los Caidos demonstrează, încă odată, că puterile statale absolutiste şi dictatoriale pot concepe şi finaliza lucrări constructive, sau monumentale, impresionante şi geniale. Puterile absolutiste pot îndrepta avuţia şi eforturile popoarelor spre ţeluri, la prima vedere, ineficiente, sau nebenefice economic. Realizările lor ambiţioase împodobesc astăzi cele mai diverse colţuri ale lumii şi dau oamenilor semeţia şi mândria geniului lor.
            Valle de Los Caidos poate sta, cu demnitate, alături de “minunile” creativităţii umane, alături de “minunile lumii antice” şi de cele care le-au urmat timp de două milenii sub formă de monumente sculpturale, fortificaţii gigantice, catedrale dominatoare, îndiguiri salvatoare, canale ingenioase, sau construcţii votive cutezătoare.
            Dacă vreodată istoria îl va uita pe Franco, ca salvator al dezintegrării ţării sale, nu-l va uita în calitatea sa de creator al stupefiantei “Valle de Los Caidos”, aceasta cu toate că există încă o serie de contestatari ai monumentului, desigur că din pleava de stânga a societăţii. Unii exaltaţi încearcă să determine pe străini să nu viziteze monumentul, dar nu reuşesc, numărul vizitatorilor ridicându-se anual la circa 500.000. Alţii încearcă să determine guvernul să mute mormântul lui Franco într-o locaţie particulară, dar nici ei nu reuşesc, deoarece acest loc a fost stabilit de rege, nu cerut de Franco.
            In schimb, anual la mormântul marelui reîntregitor de stat şi de tradiţii, la 20 noiembrie, mulţimea spaniolilor de tradiţionalişti se adună la o slujbă de onotare, Sfânta Messă pentru Caudillo. Momentul constituie un rit de naţionalism inspirat de Franco şi ocazie de a celebra opera lui Franco (ordine, catolicism, tradiţie şi patrie).


duminică, 28 august 2011

CELE 10 FEMEI CARE CONDUC LUMEA IN 2011

Yingluck Shinawatra, premierul Thailandei


Criticii spun ca singura calitate politica a lui Yingluck Shinawatra este ca aceasta este sora cea mica a premierului demis Thaksin Shinawatra.
Yingluck, care a studiat administratia publica de la Universitatea de Stat din Kentucky, si-a petrecut o mare parte din viata facand sa mearga afacerile lui Thaksin.
Dar, pe 17 mai, ea a crescut in importanta nationala dupa ce a fost aleasa presedintele partidului fratelui ei. Doar doua saptamani mai tarziu, pe 3 iulie, partidul sau a castigat 265 din 500 de locuri parlamentare, si pe 5 august parlamentul thailandez oficial a confirmat-o in functia de prim-ministru. Pe langa depasirea prejudecatilor ca fratele ei conduce Thailanda din exil, Yingluck trebuie sa indeplineasca promisiunile sale populiste, cresterea salariului minim si oferirea de servicii gratuite Wi-Fi, fara a distruge economia.
Aceasta va mai trebui, pe plan extern, sa abordeze diplomat relatia defectuoasa cu statul Cambodgia.

Angela Merkel, cancelarul Germaniei

Cel mai influent politician de sex feminin din lume, Angela Merkel, a facut un doctorat in fizica in Germania de Est, inainte de a se indrepta spre politica. Ea a castigat un loc in Bundestag in timpul alegerilor generale dupa unificarea celor doua Germanii in decembrie 1990, pentru ca apoi cancelarul Helmut Kohl sa o numeasca ministru doar un an mai tarziu.
Fara copii si casatorita de doua ori, presedinte al Uniunii Crestin Democrate, Merkel este rezervata si modesta in cele mai multe cazuri. Dar, asa cum a spus revistei TIME intr-un interviu 2010, ea are multa incredere in propriile forte: "Ai putea spune cu siguranta ca nu m-am subestimat niciodata. Nu este nimic in neregula cu a fi ambitios”.

Cristina Fernandez de Kirchner, presedintele Argentinei

Aleasa presedinte in noiembrie 2007 (fiind succesoare sotului ei Nestor Kirchner), Cristina Fernandez de Kirchner a dovedit ca este propriul ei stapan.
Chiar daca elita argentiniana formata din barbati se adapteaza mai greu ca o femeie le conduce tara, Fernandez a supravietuit unui impas puternic in care se afla agricultura statului sau, problemelor economice si de coruptie, care au culminat cu remiterea din functie a guvernatorului Bancii Centrale a Argentinei.
Cu aspectul ei uimitor si talentul retoric, ea este comparata innevitabil cu fosta Prima Doamna Eva Peron.

Dilma Rousseff, presedintele Braziliei

 
"As dori parintii care au fete sa se uite direct in ochii lor si sa le spuna: 'Da, o femeie poate!’,” a spus Dilma Rousseff in urma victoriei sale in alegerile din al doilea tur de scrutin al Braziliei din octombrie 2010.
Cand si-a inceput mandatul in cea de-a patra democratie din lume ca numar de locuitori, ea a devenit primul presedinte de sex feminin al tarii sale. Victoria ei a fost considerata un castig al tuturor femeilor-lideri din lume. Aceasta s-a bucurat si de sustinerea fostului presedinte brazilian Inácio Lula da Silva.

Julia Gillard, premierul Australiei

Dupa ce a ajutat la organizarea unei lovituri alaturi de partidul Muncii din Australia pentru a-l demite pe premierul Kevin Rudd pe 24 iunie 2010, Julia Gillard a devenit atunci primul premier femeie din Australia la varsta de 48 de ani. Pentru a-si propulsa partidul, ea a cerut organizarea alegerilor anticipate la numai trei sptamani de cand a ocupat functia de prim-ministru.
Cu toate astea, alegerile din august 2010 nu au avut rezultatele scontate, partidele primind un numar de voturi asemanator. Dupa negocieri prelungite timp de doua saptamani, Gillard a reusit sa asigure o majoritate de 50% in parlament si sa formeze un guvern minoritar cu mai multi candidati independenti.

Ellen Johnson Sirleaf, presedintele Liberiei

Educata la Universitatea din Wisconsin si la Harvard, primul presedinte de sex feminin din Africa a fost ministru de finante al Liberiei la sfarsitul anilor 1970.
Dar, atunci cand Samuel Doe a preluat puterea printr-o lovitura de stat militara in 1980 si i-a executat pe seful statului si pe membrii Cabinetului, Ellen Johnson Sirleaf a fugit in Kenya, unde a devenit director la Citibank.
Ea a revenit pentru a candida la alegerile prezidentiale din 1996 si a pierdut in favoarea lui Charles Taylor. In 2005, ea a candidat din nou si a castigat, cu promisiunea de a aduce sensibilitatea materna si emotie presedintiei- o promisiune importanta pentru o tara care nu si-a revenit din anii de razboi civil.

Sheik Hasina Wajed, premierul statului Bangladesh

 
Sheik Hasina Wajed, in varsta de 63 de ani, lider al partidului de centru-stanga Liga Awami, are o poveste impresionanta. In timpul loviturii de stat din 1975, niste asasini au ucis 17 membri ai familiei sale - inclusiv fiul ei, cei trei frati, mama si tatal acesteia, fostul prim-ministru Sheikh Mujibur Rahman.
Hasina, care avea atunci 28 de ani, era din intamplare in afara tarii. Mai apoi, ea a supravietuit mai tarziu unui atac cu o grenada care a ucis mai mult de 20 de persoane.
Hasina a fost aleasa pentru prima data prim-ministru in 1996. Dar, in 2001, Transparency International a numit Bangladesh cea mai corupta tara din lume, iar Hasina a fost demisa. Acesta nu a fost sfarsitul ei politic, deoarece in ianuarie 2009 Liga Awami a castigat 230 din 299 de locuri in parlament si de atunci ea ocupa pozitia de premier. 
 

Johanna Sigurdardottir, premierul Islandei

Dupa ce economia Islandei s-a prabusit in octombrie 2008, Johanna Sigurdardottir s-a luptat cu un val de nemultumire pe tot drumul catre functia de premier.
Nu a fost tocmai o surpriza faptul ca acesta a fost aleasa premier: fosta insotitoare de zbor devenita politician a castigat opt alegeri consecutiv de la intrarea in 1978 in Parlamentul European, fapt care a facut sa fie cel mai longeviv europarlamentar si unul dintre cei mai populari.
In afara prima femeie prim-ministru al Islandei, Sigurdardottir, in varsta de 68 de ani, este, de asemenea, primul sef de stat din lume care si-a declarat orientarea sexuala. In iunie 2010, atunci cand Islanda legalizat casatoriile intre homosexuali, Sigurdardottir si partenera ei si-au unit destinele.

 Laura Chinchilla, presedintele statului Costa Rica

Fostul vice-presedinte in cabinetul laureatului Premiului Nobel, Oscar Arias Sanchez, Laura Chinchilla a castigat 47% din voturi la alegerile prezidentiale din februarie 2010.
Intr-o tara din ce in ce mai ingrijorata de criminalitate, politiciana de centru-stanga a jucat roluri importante in domeniul securitatii, fiind atat ministru al Securitatii Publice, cat si al Justitiei din partea Partidului Eliberarii Nationale. Fiind o conservatoare, acesta se opune casatoriilor intre homosexuali, avortullui si legalizarii pastilei de a doua zi.
 

Tarja Halonen, presedintele Finlandei

 
Provenind dintr-o familie din clasa muncitoare din centrul orasului Helsinki, Tarja Halonen a construit o cariera de mare succes politic prin inchegarea de legaturi cu sindicatele si organizatiile neguvernamentale. Ocupand functia de presedinte din 2000, ea a aparat vehement rolul Presedintelui in calitate de comandant suprem al fortelor armate si a militat impotriva aderarii tarii sale la NATO.
Hobby-urile ei sunt atipice pozitiei ei puternice, aceasta spunand ca ii place inotul si sa aibe grija de cele doua pisici ale ei.


 



ROMANIA - CELE MAI MARI 10 ORAŞE

10 IULIE 2010
1. Bucuresti - 1.942.254
2. Timisoara - 311.428
3. Iasi - 309.631
4. Cluj-Napoca - 305.636
5. Constanta - 301.221
6. Craiova - 298.740
7. Galati - 290.593
8. Brasov - 276.914
9. Ploiesti - 227.194
10. Braila - 210.245