ROMA - VIA AURELIA 2 XXX

Via Aurelia a fost un vechi drum consular, iniţiat la mijlocul sec.al 3-lea e.A de consulul Gaius Aurelius Cotta, cu scopul de a lega Roma de Cerveteri (vechiul oraș etrusc Caere, renumit astăzi pentru necropolele descoperite). Drumul a fost apoi extins pentru a ajunge la noile colonii militare Cosa şi Pisae întemeiate în sec al 3-lea e.A pe coasta Mării Tireniene, în urma supunerii finale a Etruriei. Via Aurelia traversa Tibrul pe Podul Aemilius şi trecea prin Poarta Aurelia (azi Porta San Pancrazio). Iniţial a ajuns la Volaterrana Vada (Vada), după care a fost extinsă prin colonia Cosa până la cetatea din Pisa (Pisae). Această Via a avut mare importanţă pentru Republica timpurie şi de mijloc, conducând la importantul avanpost militar din Etruria, Cosa şi la Pisae, care era singurul port între Genua şi Roma, pe coasta apuseană a peninsulei. Acest port a avut cea mai mare importanță în războaiele cu ligurii şi cartaginezii.

Via Aurelia a fost extinsă, ulterior, cu aproximativ 200 mile (320 km), în 109 e.A de către Via Aemilia Scaura, arteră construită de către M. Aemilius Scaurus . Drumul conducea la Dertona (moderna Tortona), Placentia, Cremona, şi Genua, prin care călătorii puteau trece în provincia Gallia Narbonensis (sudul Franţei), prin Via Postumia, sau spre răsărit spre Aquileia. Noua construcţie a fost realizată tot M. Aemilius Scaurus, pe timpul consulatului său din anul 119 e.A. Mai târziu, pe timpul Imperiului, călătorii, sau armatele, puteau urma fie Via Aurelia spre Alpi, urmând Via Julia-Augusta, spre nordul Franţei, sau puteau continua pe conturul Mării Mediterane până la intrarea în Spania şi să ajungă în extrema ei sudică, la Gades (modernul Cadiz). Spre Riviera Ligurică şi Marsilia (antica Massalia) a contribuit cu Via Julia Augusta, împăratul Augustus, în jurul anului 13 e.N. Concomitent a edificat şi Trofeul de la Turbie, (mai sus de Ptincipatul Monaco de azi) perntru a sărbători supunerea tuturor populaţiilor alpine. Acest Trofeu din sudul Franței de astăzi este fratele mai vârstnic al celui ridicat de Traian în Dobrogea după 100 de ani, Trophaeum Traiani.

Via Aurelia a fost conectată ulterior într-o reţea de drumuri. Astăzi este urmată de şoselele moderne şi merge de la Roma la Ventimiglia şi la Nisa, Marsilia,, Toulon şi Arles, însumând 962 de kilometri. (Via Augusta Aurelia/Julia). 
La Nîmes (Colonia Augusta Nemausensis), Via Aurelia a fost legată apoi cu modulul Domitia, cea mai veche stradă rutieră construită de romani în Galia, aproximativ 200 de km lungime, de la Rhon la Pirinei.

După câteva decenii de la realizarea Viei Appia romanii au început să-şi jaloneze drumurile amenajaste. Via Appia a fost jalonată pe la anul 250 e.A în mile numerotate Apoi, după anul 124 e.A mai multe Vie s-au bucurat de aceeași atenție. Mila modernă derivă din mila passum romană (1480 m), care presupunea 1480 de paşi. Un jalon, adică un miliarium era o etapă importantă şi era materializat de o coloană,  adică de um miliarium. Era o coloană circulairă cu o bază rectangulară solidă, fixată la mai mult de 60 de centimetri în pământ. Avea circa 1,50 metri înăl/ime de la suprafaţa solului, şi cântărea mai mult de 2 tone.

O schemă a principalelor drumuri (Viae) din peninsula italică

 La bază era inscris numărul milei în raport cu lungimea drumului, Pe un panou plasat la înălţimea ochilor era înscrisă distanţa până la Forum Romanum şi diverse informaţii privind pe funcţionarii care contribuiseră la executarea drumului, la repararea lui şi data reparaţiei. Aceste borne miliare reprezintă astăzi documente istorice preţioase.

Via Aurelia la intrare în Roma

 Augustus, după ce a devenit commisar permanent al drumurilor, în anul 20 e.A, a ridicat aureum miliarium (etapa de aur ) în apropierea Templului lui Saturn. Toate drumurile au fost considerate a începe de la acel monument de bronz aurit. Un monument similar s-a edificat şi în Constantinopol (Noua Romă), numit milion. Pe el erau trecute toate marile oraşe ale Imperiului Roman de Răsărit şi distanţele pînă la ele. 
 

ROMA - VIA PRAENESTINA XXXX

Via Praenestina este unul dintre drumurile romane antice ce porneau din capitală, pe timpul Republicii. Ea leagă Roma de Palestrina - fostul Praeneste.

Iniţial s-a numit Via Gabia, de la anticul oraş Gabii, din Latium. Ulterior Via a fost prelungită până la Praeneste (azi Palestrina) şi a luat noul nume. De acolo pornea o derivaţie spre Via Labicana. Avea un pavaj valoros şi pe margine era însoţit de morminte interesante, printre care era special Casa Tonda, dar a rămas un drum de interes local.

Via Praenestina. Mormânt din sec. 1e.A

Traseul pornea de la Porta Maggiore spre răsărit, trecea pe lângă Villa Gordiani, traversa Praeneste şi se termina după Fiuggi, aproape în teritoriul Torre Cajetani (s-a mai numit și Via principală de sud).

ROMA - VIA TIBURTINA XXXX

Via Tiburtina est un cale romană antică din Italia, care lega Roma cu oraşul Tibur (astăzi Tivoli), spre est pe cursul râului Anio.

A fost construită către anul 286 e.A, de către consulul Marcus Valerius Maximus Potitus şi a fost prelungită în anul 154 e.A sub numele de Via Tiburtina Valeriană, sau Tiburtina Valeria, de către censorul Marcus Valerius Messalla, tot din ginta Valeria.

Poarta Tiburtina

Pornea din Roma prin poarta Tiburtina din Zidul lui Aurelianus și prin poarta Esquilina din Zidul servian, porți aflate în nord-vestul oraşului, pe colina Esquilin. Via era divizată în două variante după trecerea râului Anio. Traseul cel mai vechi, Via Tiburtina vetus, urca spre nord pentru a ajunge la Tibur prin nord-vest. Varianta cea mai nouă, Via Tiburtina novus, ajungea la Tibur prin sud, retraversând râul Anio, chiar în aval de Vila lui Hadrianus.

Dincolo de Tibur, Via se prelungea în lungul văii râului Anio, apoi traversa Apenunii prin Via Valeria.

Via Valeria avea şi ea două tronsoane separate. Primul tronson trecea prin Carseoli, Alba Fucens, Corfinium şi ajungea la Teate (azi Chieti), pe o colină în apropiere de Marea Adriatică.

Cel de al doilea traseu urmărea coasta adriatică, pornind de la Pescara. Ea se unea cu Via Salaria, la Castrum Truentium până la Ancona. Acolo se încrucișa cu Via Flaminia.