marți, 13 noiembrie 2012

ROMA - CIRCUS FLAMINIUS




    
         Circul Flaminius a fost o vastă suprafață circulară, care conținea o mică pistă de curse. Era rezervat jocurilor misterioase și s-a îmbogățít, de-a lungul timpului cu diverse alte clădiri și monumente. Era situat la extremitatea sudică a Câmpului lui Marte, în apropiere de Tibru, ca entitate urbanistică puțin prelucrată. El a fost amenajat de către Caius Flaminius Nepos, în anul 221 e.A, cel care a construit și Via Flaminia (de mai multe ori consul și censor).
          La începutul existenței sale, circul se prezenta ca o potcoavă cu o lungime în jur de 500 de metri, care se întindea pe câmpurile Flaminia. Pe parcursul sec.al 2-lea e.A, acest spațiu vast a început a fi invadat de construcții și monumente. La începutul sec.al 3-lea e.N singurul spațiu deschis rămăsese o mică piață în centru, lungă de circa 300 de metri, unde aveau loc jocurile publice (ludi).
          Circul Flaminius nu a putut rivaliza niciodată cu mult mai marele Circus Maximus, acesta nefiind numai loc de divertisment. El adăpostea consilile plebeiene și era punctul de plecare al cortegiilor triumfale. Jocurile plebeiene, au fost inagurate, în anul 216 e.A, tot de Caius Flaminius Nepos și derulau aici, ca și jocurile seculare.
Către începutul perioadei imperiale, Circul Flaminius a pierdut treptat rolul de circ, devenind o simplă piaţă şi apoi o piaţă comercială.

In anul 2 e.N, circul a fost inundat parţial pentru măcelul a 36 de crocodili, pentru comemorarea construcției Forum-ului lui Augustus. In anul 9 e.N, Augustus a rostit aici un Laudatio pentru Drusus. Circul acesta era lipsit de scaune, sau tribune permanente, neavând nici structuri înconjurătoare permanente în jurul pistei de curse.

         Există o dezbatere pentru a se stabili dacă Circul Flaminius a fost utilizat pentru curse de care. Strabon nu a lăsat nici o mențiune despre activități ecvestre aici. Valerius Maximus a afirmat că jocurile plebeiene (Plebeii Ludi) au avut loc numai în acest loc public, dar nu există alte surse. Totuși, Titus Livius, Varron și Antoninus Pius au amintit de unele alte forme de Ludi în acest circ, foarte probabil fiind vorba de Taurii Ludi, jocuri în onoarea zeilor Infernului. Acele jocuri misterioase aveau loc numai în Circul Flaminius, ceea ce sugerează că ele erau legate simbolic de acest loc și nu puteau fi mutate către un alt circ. Mai putea fi vorba și de curse de cai, nu de care, ci de curse cu călăreți individuali care aveau spațiu să ocolească potourile.

In vecinătatea Cicului Flaminius  existau alte numeroase structuri. Templul Pietas  era îngropat sub o latură  de sud-est a forului Holiotorium. Templul lui Marte era situat în nord-vest. Prin anul 220 e.N existau, probabil, șase  temple, dintre care unul dedicat lui Apollo şi altul lui Neptun. In anul 15 e.N au fost ridicate statui ale lui Augustus divinul, de către Caius Norbanus Flaccus. Intre Teatrul lui Pompeius, aflat în vecinătate, la vest și Circul Flaminius se găsea Porticul Octavia, construit de Gnaeus Octavius, în 168 e.A, după victoria navală asupra lui Perseus al Macedoniei. Acest portic nu a avut nimic comun cu Porticul de marmură construit de Augustus mult mai târziu, în onoarea surorii sale Octavia, pentru un timp soţie a triumvirului Marcus Antonius- Porticul Octaviei.
Circul Flaminius a căzut în ruină pe parcursul sec.al IV-lea e.N.
Atâta timp cât a existat s-a bucurat de notorietate, astfel că Augustus a acordat numale lui la Regio IX, atunci când a conceput o nouă împărţire urbanistică a Romei.                          




ROMA - PORTICUL OCTAVIEI



        


Porticul Octaviei (portico Ottavia) a fost construit în apropiere de Circus Flaminius de către împăratul Augustus, prin înlocuirea Porticul lui Metellus Macedoneanul, din sec.al 2-lea e.A (147 e.A.) Porticul lui Metellus era compus dintr-un ansamblu de pridvoare care înconjura templele Junonei Regina (179 e.A.) și al lui Jupiter Stator (148 e.A.), constituind un exemplu de intervenție urbanistică.  Templul lui Jupiter Stator, în întregime din marmură, și porticul ridicat de Metellus din piatră cu antablament de lemn, au fost transformate și înglobate, în timpul lui Augustus, în cadrul comlexului de marmură al Porticului Octaviei. Vestigiile încă vizibile aparțin unei reconstrucții radicale din timpul împăratului Septimius Severus.

Cenzorul Lepidus inaugurase templul Junonei Regina, în anul 179 e.A, pe un podium înalt, iar în 143 e.A, Metellus Macedoneanul, după ce celebrat o victorie, din 146 e.A, asupra Macedoniei, a inițiat ridicarea unui templu dedicat lui Jupiter Stator de către arhitectul grec  Hermodoros din Salamina. De tip peripter grec, templul a fost primul edificiu religios construit în întregime din marmură la Roma.
Porticul lui Metellus a fost completat de o împrejmuire și de pridvoare pe toate cele  patru laturi, pridvoare care au fost decorate cu celebra turma Alexandri, cele 24 de statui ecvestre ale tovarășilor lui Alexandru cel Mare, morți în bătălia de pe Granicos, opere ale sculptorului Lisippos, pe care Metellus le luase ca pradă de război de la Dion.

Intre anii 27 și 23 e.A, complexul arhitectural a fost reconstruit radical, grație prăzii lui Octavius din războiul cu Dalmații. El a dedicat noul complex arhitectonic surorii sale Octavia, devenită la un moment dat soția trimvirului Marcus Antonius, în ideea unei alianțe mai sigure între cei doi bărbați.
Domitianus, în anul 80 e.N, Septimius Severus, în 203 e.N și Caracalla (ale cărui dedicații sunt prezente pe fațadă), au reconstruit și restructurat monumentul, în urma a diverse distrugeri, în special incendii.
Un cutremur din anul 442 e.N l-a distrus definitiv. Către anul 770 în propileele vechilui edificiu s-a construit biserica San Paulo in Summo Circo, care a devenit apoi Sant Angelo in Pesecheria, biserică care încă mai există.

Din Porticul Octaviei au mai rămas vizibile propyleele de pe latura de sud și un mic tronson de colonadă. Două coloane corintice ale propyleelor au rămas intacte, în timp ce celelalte au fost reamplasate la un arc ce duce la biserica Sant Angelo in Pescheria. Frontoanele au fost reconstruite în mare parte cu materiale reutilizabile.

In evul mediu propylon-ul situat în cartierul Sant Angelo a adăpostit piața de pește. Se vede încă o placă pe care scrie: CAPITA PISCIUM HOC MARMOREO SCHEMATE LONGITUDINE MAJORUM USQUE AD PRIMAS PINNAS INCLUSIVE CONSERVATORIBUS DANTO ( Peștii cu capul mai mare decât această piatră, cuprinzând aripioarele trebuie donați conservatorilor).
Piața de pește a fost mutată de la Porticul Octaviei la Piața San Thodoro, în anul 1885, după unificarea Italiei.

Resturile degajate sunt cele de la intrarea principală, alături de Circul Flaminius. Alte intrări similare se găseau pe mijlocul celorlalte trei laturi. Intrarea avea două canaturi simetrice, la interior, ca și la exterior, cu patru coloane încadrate de doi pilaștri cu capiteluri corintice, decorate cu un vultur în loc de floare. Pe boiandrug a fost gravată o inscripție ce amintea de restaurările lui Septimius Severus și Caracalla.
Deoarece acoperișul a dispărut, actualul portic lasă să se vadă ce este dincolo de el.

In ceea ce privește templul Junonei Regina, se mai găsesc unele resturi de la reconstrucția templului pe timpul Severilor și care sunt vizibile prin clădirile înconjurătoare, printre care două coloane cu capiteluri compozite.

luni, 12 noiembrie 2012

ROMA - INSULA TIBERINA




    
Insula Tiber este după cum sugerează și numele Insula Tibrului (latină: Insula Tiberina, sau Tiberissau pur și simplu Insula, în italiană: Isola Tiberina), este situată în inima orașului. In zilele noastre, aceasta este în cartierul Ripa Rione.        

Cu o lungime de 270 de metri și 67 de metri lățime, are o formă de barcă și este situată într-o poziție strategică pentru a traversa cu ușurință râul pe două poduri (Isola dei Due Ponti)

In antichitate, a existat un templu dedicat zeului roman Asclepios (de unde numele atribuit, de asemenea, Insula Aesculapi), din care nu a rămas nici o urmă. Acesta a fost înlocuit de către un spital. Fiind loc sfânt de templu și apoi de spital insula fost asociată, în credința populară, vindecării și medicamentelor. Ea a fost unită cu ambele maluri ale râului încă din santichitate. De aceea a mai fost numită Insula Inter-Duo-Pontes, adică insula dintre două poduri. Spre malul stâng, adică spre Câmpul lui Marte, s-a construit podul Fabricius, cel mai vechi pod de piatră din Roma (62 e.A), încă existent. Spre celălalt mal, în Rione Sant Angelo s-a construit Podul Cestius din care au rămas numai resturi Acela unea insula cu zona Transtevere (malul drept al râului).
Podul cestius



Insula a fost mult timp ghetoul evreiesc din Roma, precun și împrejurimile. Exista o sinagogă și diverse magazine care ofererau produse cu specific ebraic.

Insula a mai fost cunoscută și sub numele de: Lycaonia, sau, în evul mediu, Isola di San Bartolomeo.

Potrivit legendei, după moartea tiranului Tarquinius Superbus (510 e.A), romanii furioși i-au aruncat trupul în Tibru. El s-a depus pe fundul râului și a fost acoperit cu noroi și mâl, rformând o ridicătyură care se află la originea insulei.

A existat și o 
altă legendă, povestită de Aurelius Victor, scriitor din epoca romană târzie. Ea spunea că în timp ce Roma era lovită de o epidemie de ciumă, între anii 292-293 e.A, a fost trimisă o ambasadă  care să caute ajutor divin în sanctuarul lui Asklepios de la Epidaur, în Peloponez. Un șarpe a ieșit din cuibul de la baza statuii lui Aesculapios și s-a urcat la bordul navei romane. Când nava s-a întors la Roma, șarpele a părăsit-o și a înotat spre Insula Tibrului. Un templu a fost construit la acel loc, iar epidemia a încetat. 
Podul Fabricius

In cele din urmă insula s-a identificat cu templul într-o așa măsură  încât a fost modelată de romani pentru a semana cu o navă, ca un memento a modului în care a ajuns să fie loc vindecător și un memento privind nava din legendă. Un pavaj înclinat înspre aval, în sensul curgerii apei și executat din travertin s-a adăugat în sec. 1 e.N, ca să semene cu prora unei nave și un obelisc s-a ridicat în mijloc, simbolizând catargul navei. In jurul insulei, s-au ridicat ziduri care să semene cu bordajul unei nave romane. Un vestigiu slab, amintind de Aesculapius este un caduceu (un șarpe încolăcit pe o tijă verticală, ce reprezintă azi simbol pentru medicamente sau îngrijiri medicale) încă vizibil pe "prova".

După Templul Aesculap, au fost ridicate pe insulă altare dedicate altor divinități începând cu sec.al 2-lea e.A și anume:

  • Jupiter Jurarius ("garant al jurămintelor")
  • Semo Sancus Dius Fidius, de asemenea, un martor de jurământ
  • Gaia, încă o dovadă de jurământ
  •  Faunus , zeitate limita
  • Vejovis, zeul vindecării
  • Tiberinus, râul lui Dumnezeu
  • Bellona , war goddess Bellona , zeița războiului

Cu scurgerea timpului, catolicii au eliminat obeliscul, înlocuindu-l cu o coloană cu cruce. După ce a fost distrusă în 1867, Papa Pius al IX- a ridicat în locul său o coloană, numită bobina. Acest monument, proiectat de Ignazio Giacometti , este decorat cu statui ale celor patru sfinți cu legătură față de insulă: St. Bartolomeu, St. Paulin de Nola, St. Francis și Sf. John . Părți ale obelisc se află acum în muzeul din Napoli .
                                                                       Podul Fabricius


In anul 998 împăratul Otto al III a ridicat o nouă bazilică , numită San Bartolomeo all'Isola, construită peste ruinele templului lui Esculap pe latura de est (în aval) a insulei. Acest locaș a fost dedicat prietenului său martir Adalbert Praga, numele Sfântului Bartolomeu a fost adaugat doar mai târziu. În secolul al 20-lea, sub regimul fascist s-au schimbat numele unor locuri antice, Insula Tibrului a fost numită Isola di S. Bartolomeo. De asemenea, pentru un timp, Podul Cestius ", a fost numit Ponte S. Bartolomeo.

Deși templul dedicat lui Aesculap se află adânc sub biserica San Bartolomeo, insula este în continuare considerată a fi un loc de vindecare, deoarece deține un spital fondat în 1584, care  încă funcționează. Acesta aparține de Ordinul ospitalier Sf. Ioan al lui Dumnezeu sau "Fatebenefratelli". Spitalul nu a fost construit chiar pe același loc cu cel al templului, aflându-se pe jumătatea vestică a insulei.



.