sâmbătă, 1 decembrie 2012

GENERAL ȘTEFAN HOLBAN - PRIMUL RĂZBOI MONDIAL BBB X



         
Ştefan Holban  s-a născut la 15 mai 1869,  la Vaslui și a decedat la 2 decembrie 1939, la Bucureşti. A participat ca general al armatei române, în timpul Primului Război Mondial, iar ulterior a deținut demnitatea de ministru al Apărării.

S-a dedicat carierei militare absolvind Şcoala de ofiţeri în anul 1889 şi Şcoala Superioară de Război în anul 1900, ambele din Bucureşti.
In anul 1898 a primit gradul de căpitan. A fost avansat la gradul de colonel în anul 1914, la începutul primului război mondial. In campania din anul 1916 a fost comandant al Etapelor din Dobrogea, iar între 13 octombrie 1916 şi 10 ianuarie 1917 a fost comandantul Diviziei 9 Infanterie şi a Diviziei 9/19 Infanterie. Din luna decembrie 1916 a fost ataşat pe lângă Comandamentul armatei ruse din România. In 1917 a fost avansat la gradul de general de brigadă, In iunie 1918 a fost desemnat în funcția de comandant al Diviziei 6 care a trecut în Transilvania la sfârșitul anului 1918, iar în 1921 a obținut gradul  de general de divizie.
           In ziua de Paști, 20 aprilie 1919, generalul Traian Moșoiu a cucerit Oradea, unde s-a bucurat de o primire exuberantă. Nu a staționat în marele oraș și a plecat imediat, mai departe, în urmărirea armatelor ungare, spre Tisa.
          Generalul Holban a rămas la Oradea pentru a organiza și conduce noul teritoriu cucerit. Ulterior, generalul Holban a ajuns la Budapesta, participând la ocuparea ei oficială din 4 august 1919, alături de comandantul suprem general Gheorghe Mărdărescu și generalii  Demetrescu, Moșoiu și Lt-colonel Ion Antonescu.

MAUSOLEUL DE LA MĂRĂȘEȘTI - MONUMENT NAȚIONAL BBB X



         
Mausoleul de la Mărășești - Monumentul Eroilor din Războiul de Intregire Națională se află la kilometrul 202 pe drumul național ce leagă orașul Focșani de Adjud, pe locul în care, în vara anului 1917, s-a desfășurat glorioasa bătălie de la Mărășești.
 Mausoleul de la Mărășești este cel mai impunător din țară și printre cele mai maiestuoase, de acest fel, din Europa, fiind un monument dedicat eroilor români din  Primului Război Mondial.

Pe câmpiile de luptă de la Mărășești armata română a ținut piept atacurilor armatei inamice, care voia să străpungă poarta Moldovei pe la Mărășești. Răspunsul a venit cu o forță de nezdruncinat: "Nici pe aici nu se trece!". Cuvintele "Pe aici nu se trece" fuseseră rostite în toamna anului anterior, 1916, la trecătoarea Oituz. Intre 21 iulie-21 august 1917 la Mărășești și în împrejurimi armata română a obținut o strălucitoare și răsunătoare victorie.
 In confruntările de la Mărășești au pierit 480 de ofițeri și 21.000 de soldați români. Actualmente mausoleul adăpostește 5.073 de soldați și ofițeri în 154 de cripte individuale și 9 cripte comune de pe 18 culoare.

Mausoleul de la Marasesti - "Intru slava eroilor neamului"

In memoria celor care și-au jertfit viața în luptele de la Mrășești, s-a înălțat Mausoleul "Intru slava eroilor neamului", cum stă scris pe frontispiciul acestuia. Inițiativa construirii Mausoleului Eroilor a aparținut Societatii Ortodoxe Nationale a Femeilor Române în cadrul Congresului din data de 8 iunie 1919.

La data de 8 octombrie 1919 s-a fixat locul unde urma să se înalțe Biserica Neamului, pamantul pe care avea sa se ridice Mausoleul fiind donat in anul 1921 de catre Georges Ulise Negropontes.


Monumentul, printre cele mai importante de acest fel din Europa, a fost realizat după planurile arhitecților George Cristinel si Constantin Pomponiu - castigatori ai concursului de proiecte și premiați cu 40.000 de lei aur - între anii 1923-1938 si a fost inaugurat in mod oficial oficial la data de 18 septembrie 1938.

                                    
 Piatra de temelie s-a pus în data de 6 august 1923. La data de 28 septembrie 1924 s-au inaugurat criptele in prezența Reginei Maria si a unor personalități ale timpului.  Lucrările s-au reluat după 12 ani, in anul 1936.
 In vara anului 1924 a început reînhumarea osemintelor ostașilor cazuți pe câmpul de luptă în criptele mausoleului, iar în august s-au depus osemintele Generalului Eremia Grigorescu, comandantul Armatei I Romane pe timpul luptelor de la Mărășești.
Dupa 12 ani de la inaugurarea criptelor, in anul 1936, s-au reluat lucrarile de zidire la "Cupola Gloriei" ale carei basoreliefuri au fost sculptate de catre Cornel Medrea si Ion Jalea , acestea redand diferite episoade din timpul crancenelor batalii de la Marasesti. Pictura interioara a fost executata de catre Eduard Saulescu.
 
La data de 18 septembrie 1938, în prezența Regelui Carol al II-lea, s-a desfășurat ceremonia inaugurării Mausoleului. 


 Tot în anul 1938, cu prilejul inaugurării, a fost emisă o medalie jubiliară, cu diametrul de 60 de milimetri, în trei variante: aur, argint și bronz. Pe aversul medaliei se aflau efigiile regilor Ferdinand I (în dreapta) și Carol al II-lea (în stanga), față în față, iar în mijloc, dedesubt, se află stema Regatului României. Pe revers, în mijloc, este infățișat Mausoleul Eroilor de la Mărășești.
 Pe frontispiciul Mausoleului s-au înscris și numele localiților unde s-au purtat principalele bătălii de pe frontul românesc.

Mausoleul de la Marasesti - stabilirea Eroului Necunoscut

In anul 1923, în fața Mausoleului, a fost stabilit Eroul necunoscut de către un copil de trupă. Tatăl băiatului murise în Primul Război Mondial, fiind unul dintre miile de eroi necunoscuți. După ce și mama lui a murit, băiatul a fost crescut lângă Regimentul din Craiova. Pentru că a fost cel mai bun elev din promoție, elevul Săndulescu a fost desemnat să aleagă eroul necunoscut.
In fața Mausoleului au fost aduse 10 sicrie cu câte un erou necunoscut din fiecare zonă istorică a României. Băiatul s-a oprit in fața sicriului din Oltenia. Se pare că ar fi spus: "Acesta este tatăl meu".
 Acel sicriu a fost transportat în Parcul Carol din București, unde a rămas până în 1958, când a fost construit Mausoleul Eroilor Comunisti, apoi dus din nou la Mărășești și îngropat în fața Mausoleului.
 In anul 1993, sicriul a fost scos din criptă și depus pentru o lună și patru zile în Mausoleu, iar cripta, mutată in Parcul Carol. In luna septembrie a anului 1993, Eroul Necunoscut a ajuns din nou în Capitală, unde se afla și acum în parcul Carol I, în fața Mausoleului Eroilor Comuniști.

Mausoleul de la Mărășești - "Cupola Gloriei" și "Culoarul Cavalerilor"

Construit din beton armat, placat cu blocuri de andezit de Deva, Mausoleul are o formă circulară, 30 de metri înălțime și 40 de metri în diametru. Partea superioară a monumentului este terminată cu o cupolă, numită "Cupola gloriei", a cărei bază este flancată de patru vulturi din granit de Deva, înconjurată de o imensă friză in basorelief, cu o suprafața totală de 100 de metri patrati.
Trei terase suprapuse conduc spre intrarea în cupolă, care este decorată în interior cu o pictură în frescă creată de pictorul Eduard Săulescu. La parterul impresionantului monument se află criptele care adăpostesc osemintele soldaților si ofițerilor români.
In centrul mausoleului este depus sarcofagul generalului Eremia Grigorescu, decedat la 21 iulie 1919. Generalul Eremia Grigorescu fost decorat cu Steaua României și Ordinul Sfântul Gheorghe și Sfânta Ana al Țarului Rusiei, a fost Prim Cavaler al Legiunii de Onoare și a primit o sabie de samurai având gravate cuvintele "Pe aici nu se trece!".
 Pe "Culoarul Cavalerilor", alături de maiorul mitralior Grigore Ignat, sau locotenentul Gabriel Pruncu, se află și mormântul Mariucăi Zaharia, copila de 12 ani din Haret care a ajutat armata română, transmițând din nucul aflat in spatele casei date despre înaintarea nemților, până în momentul în care a fost doborâtă de glonțul unui lunetist neamț.
 In incinta mausoleului a fost amenajat, într-o clădire separată, un muzeu al luptelor desfășurate pe aceste locuri, care oferă vizitatorului imagini foto-documentare, armament și echipament militar din dotarea armatei române la vremea respectivă, obiecte personale ale Ecaterinei Teodoroiu, cazută în timpul luptelor desfașurate pe valea Sușiței.
La etajul superior se află o rotondă în care sunt așezate, în mod simbolic, drapelele unităților române participante la bătălia de la Mărășești.

Se spune ca Mausoleul de la Mărășești impune un respect atât de mare, încât însuși Hitler, în momentul în care aviația aliaților bombarda Valea Prahovei și amenința Moldova, i-a cerut lui Antonescu să trimită la Mărășești două subunități de artilerie antiaeriană care să apere Mausoleul.



CĂPITANUL GRIGORE IGNAT - EROU LA MĂRĂȘEȘTI BBB X



După victoria repurtată de generalul Averescu pe frontul de la Mărăști, feldmareșalul von Mackensen şi-a îndreptat eforturile spre zona Mărăşeşti, unde Șeful Statului Major român era generalul Constantin Prezan, viitor mareșal și spre Oituz.
Ordinele erau clare „ Nici un pas înapoi! Nemţii nu trebuie să câştige teren!” Generalul Eremia Grigorescu care, în 1916, la Oituz, lansase deviza “Pe aici nu se trece”, a lansat, la Mărășești  o variantă a acelei devize “Nici pe aici nu se trece”.
In ziua de 5 august compania căpitanului Grigore Ignat a ajuns în zona Mărăşeşti. Soldaţii se bucurau acum de câteva ceasuri de repaus înainte de a intra în foc. In linia întâi situaţia era absolut critică. La vest de Mărăşeşti, în apropiere de pădurea Răzoare, Mackensen îşi concentrase toate eforturile pentru a străpunge apărarea românească. După o zi şi o noapte în care artileria grea inamică mătura poziţiile româneşti, nemţii reuşiseră să formeze o breşă de aproximativ un kilometru în apărarea româneasca. Pe dealul din apropierea pădurii Răzoare, o mână de soldaţi din regimentul 51 infanterie, fără ofiţeri, încerca din răsputeri să facă faţă viguroaselor presiuni germane. Curierul generalului Prezan s-a prezentat în faţa căpitanului Ignat:
- Să trăiţi! Sunteţi chemat de urgenţă la Comandament!
Generalul Prezan era îngrijorat. Se temea că nemţii ar putea sparge rezistenţa românescă si atunci.. totul era pierdut, așa că s-a purtat următoarea discuție :
- Ignate, pe dealul de lângă pădure se dau lupte grele. Inamicul presează zona. Pe deal sunt doar câţiva oameni, fără ofiţeri în scurt timp apărarea va fi străpunsă. Rezervele încă nu ausosit! Iei câţiva oameni şi te duci în sprijinul lor. Inamicul nu trebuie să treacă de voi cu nici un preţ.
- Am înţeles domanule general ! Nemţii nu vor putea trece decât peste trupurile noastre! Fiţi încredinţat că atata timp cât vom putea tine degetele pe tragaci, duşmanul nu ne va călca tranşeea! Căpitanul Ignat a ieșit și s-a dus direct la oamenii lui.
- Sergent! Eşti om cu experienţă, ai fost la Flămânda, alege cei mai buni oameni ! Treabă grea !
S-au adunat 150 de soldaţi din cadrul regimentului, cei mai destoinici şi 5 mitraliere. O apucară spre deal. In următoarele 15 minute au intrat în foc, căci inamicul îşi prelungise tirul artileriei pentru a „ curaţa” cât mai bine locul şi victoria sa fie uşoară. De o zi şi o noapte bombardamentul artileriei continua necruţător. Inainteau mai mult de-a buşilea încercând să se ferească de schije și de pământul împrăştiat de obuze. In sfârşit, Ignat și oamenii lui au      ajuns pe coama dealului, în momentul oportun. Tirul artileriei inamice încetase.. Asta înseamna ca urmează un atac în forţă cu infanteria. Valurile atacatorilor se revărsau deja spre transeele româneşti. Ignat a ordonat scurt: „Foc de voie”. Mitralierele au început a ţese o pânză de foc. Puştile trăgeau nemilos. Primele valuri inamice au fost secerate. Mackensen voia neaparat o victorie așa că trimitea noi şi noi valuri de oameni la moarte. Riposta lui Ignat a descumpănit armata germană. Incleştarea era dură, pământul ardea, iar din pădurea din vecinătate rămase doar amintirea… nişte cioturi fumegânde de arbori.
Vâzand că nu-i chip să pătrundă mai departe, inamicul și-a concentrat focul asupra militarilor lui Ignat. Foc ucigător cu tot armamentul din dotare. Oamenii erau covârşiti, dar nu dădeau înapoi. Trăgeau continuu, cu disperare, în faţa unui inamic superior atât tehnic cât si numeric. După tirul artileriei urmă un nou atac asupra poziţiilor lui Ignat. Mitralierele își faceau datoria. Ridicau munţi de cadavre în jurul sanţurilor româneşti. Grenadele sfărtecau trupurile atacatorilor. Oameni lui Ignat erau extenuaţi.
-Trageţi baieti! Nu-i lasaţi să se apropie ! Mai mulţi servanţi au căzut sub focul inamic, dar căpitanul a ordonat : - Morţii în poziţie de tragere ! Executarea !
Alerga de la o mitralieră la alta. Tragea necontenit: Stia un singur lucru: Inamicul nu trebuie să câstige teren! Cu nici un preţ! Ţevile mitralierelor erau roşii. Grenadele erau pe terminate. Un nou atac la baioneta din partea duşmanului. Morţii din tranşeea românească erau încleştaţi cu degetele pe trăgacele mitralierelor si ele continuau să cânte serenada morţii. Scuipau foc, mânuite de oameni neînsufleţiţi şi… ţineau inamicul în loc. Sufletele servanţilor se încăpăţânau să nu părăsească câmpul de luptă. Luptau şi morţi ridicând noi şi noi munţi de cadavre ! Un glonţ l-a rănit grav şi pe capitanul Ignat, care, singur, încă încerca din răsputeri să facă faţă imanicului ale cărui resurse păreau a nu se mai termina. A murit cu degetul strâns pe tragaci, iar mitraliera şi-a continuat cântecul morţii până la ultimul cartuş.
Sublocotenentul german care comanda operaţiunile din zonă era stupefiat: - Ce oameni ! Dumnezeule ! Tragem în ei de o zi întreagă şi nu se mişcă de pe poziţie !
Rezervele româneşti ajunse în zona Mărăşeşti asteptau ordinul de luptă. Generalul Prezan îşi chemă curierul: - Te duci la Ignat şi-i spui să se retragă ! Ordin ! Curierul a plecat și a ajuns în transeea românescă.
- Nu trageţi fraţilor! Sunt ofiţer român! Tăcerea morţii era înstăpânită peste tot. Nici un răspuns. Curierul sopti pentru sine după ce trecu pe lângă un grup de soldaţi inerţi: „ aştaia-s morti!”. Un nod i se puse în gât şi începu să alerge prin tranşee:” Şi astia-s morţi! Toţi sunt morţi!”. Se repezi la Ignat; când îl atinse, ultima rafala de gloanţe se slobozi. Parcă spunea: „Pricepeţi! Nu puteţi trece pe aici”. Scurtei rafale nemţii i-au răspuns cu foc intens. Curierul adapostindu-se din calea gloanţelor si a exploziilor, înecându-se de plâns ajunse la Comandamentul de operatiuni. Printre lacrimi raportă: - Domnule general, toţi, toţi sunt morţi cu toţii !
- Bine, zise Prezan, dar acolo încă e luptă…A luat binoclul să privească. Cu ochiul liber se vedeau luminile exploziilor apoi zise aproape convins: - Acolo e luptă încă…- Nu, domnule general, acolo sunt 150 de oameni morti.. asta sunt…! 150 de oameni morți în câteva ceasuri… Morţi cu toţii ! -  îi strigă curierul. Generalul era consternat.
A doua zi resturile martirilor din Tranșeea Morţii au fost găsite de rezervele care reușiseră să blocheze atacurile nemţilor pe direcţia Mărăşeşti. Căpitanul Ignat a fost decorat cu ordinul „ Mihai Viteazu” post mortem şi slăvit în înatul ordin de zi „pentru vitejia şi avântul cu care a luptat cu compania de mitraliere în lupta de la Mărăşeşti Răzoare, la 6 august 1917, unde aflându-se cu compania sa la centrul Diviziei 13, pe unde trupele germane au reuşit să facă o breșă, a rămas neclintit pe poziţie, secerând valurile duşmane până la respingerea completă, după care a fost gasit mort, cu eroica sa companie, aproape acoperit de trupurile inamicilor”
Mulți ca Ignat și oameniilui, neștiuți de nimeni, se află la temelia nemului nostru !