ROMA - APEDUCTUL LUI NERO (ARCOS NERONIANI) XXXX

Excentricul împărat Nero (54-68 e.N) a construit o nouă ramură a apeductului lui  Claudius, apeduct terminat în anul 52 e.N și care putea duce apă în toate cele 14 regiuni (mari cartiere) a Romei, datorită înălțimii lui.

Nero a folosit apa din noua ramură a apeductului pentru a aproviziona palatul său de excepție Domus Aurea. Noua ramură a apeductului lui Claudius s-a numit Arcus Neroniani. Bolţile de la Arcus Neroniani au avut o deschidere de 7,75 metri, iar pilele executate numai din cărămidă aveau o secțiune de 2,30 X 2,10 metri şi o înălţime de 16 metri.

Mai târziu, împăratul Domitianus a prelungit arcadele până la colina Palatin. In valea adâncă dintre cele două coline s-au suprapus patru etaje de arcade, care au devenit unul dintre edificiile cele mai îndrăznețe din Roma antică. Arcadele acelea de susținere, din cărămidă înnegrită, contrastau cu aurul și albul Palatinului.

In versiunea finală, noua porţiune a apeductului avea 2 Km şi ajungea la templul Divinului Claudius de pe colina Caelius. Acele canale noi nu au avut efectul scontat. Deturnările frauduloase de apă au crescut până la punctul în care Caelius şi Aventinul au fost private de apele Apeductului Marcia şi de cele de la Aqua Julia, rămânând numai cu cele aduse de Apeductul Claudia.

ROMA - APEDUCTUL LUI AUGUSTUS (AQUA AUGUSTA) XXXX

 Apeductul lui Augustus (Aqua Augusta) a fost construit sub domnia acestuia, în anul 2 e.N.

A fost lung de 22.172 de pași  (32,9 Km) și construit în cea mai mare parte subteran. Traseul său aerian, peste arcuri, era de numai 500 de metri. Aducea apa în majoritate din lacul Alsietinus (un mic lac al Etruriei, la nord-vest de Roma, situat într-un crater stins, lac numit astăzi Martignano). El apriviziona în Transtiberium (cartierul Transtevere) și atingea, în trecere colina Janicul, după ce trecuse nu departe de Veies, urmărind traseul Căii Triumfale (Via care lega Roma de Via Cassia, în apropiere de Veies) și apoi a Căii Aureliene. O altă Via Triupmhalis, cea folosită pentru celebrarea marilor învingători şi împăraţi, avea un alt traseu, care trecea pe la Circus Maximus, Septizonium, Arcul lui Constantin, Colosseum şi pe Via Sacra din Forum Romanum. Apa adusă de acest apeduct avea o calitate aşa de proastă încât a fost prevăzută numai pentru naumachia lui Augustus, după care se termina fără nici un rezervor. Frontinus a apreciat că Augustus nu a dorit să folosească apa bună a altor apeducte pentru proiectul său de bazin. Excedentul de apă era folosit numai pentru irigaţia grădinilor din exteriorul oraşului, căci apa era nesănătoasă. Este cel de al nouălea şi ultimul dintre apeductele Romei prin înălţime (5 metri), în epoca lui Frontinus, fără a lua în calcul Aqua Traiana şi Aqua Alexandriana, încă neconstruite. Volumul de apă primit de acest apeduct nu a fost evaluat de Frontinus, căci depindea de cantitatea care deriva din lacul Alsietinus şi apoi din lacul Sabatinus. Cu toate acestea, Frontinus a calculat că el furniza 16.300 mc/zi. Apa acestuia era distribuită în totalitate în locuri din afara zidurilor pe timpul lui Frontinus.

Totalitatea apei aduse de acest apeduct se deversa în afara Romei, din care 10.800 mc erau rezervate împăratului, iar 5.800 mc se livrau particularilor din afara capitalei, pentru nevoi de irigație.

ROMA - PROSTITUȚIA XXXX

Există dovezi materiale clare și mărturii scrise de autori antici care dovedesc că prostituția organizată se practica extins în perioada medie și târzie a Imperiului Roman. Aceasta nu înseamnă că "cea mai veche meserie a lumii" era o creație a bunăstării crescânde a romanilor. Era o latură a modului de viață în toate statele, sau societății antice. Pragmatismul roman s-a manifestat și în acest domeniu, prin localizarea stabilimentelor prostituției în fiecare cetate. Ca exemplu poate fi dat bordelul din Pompei cu picturile sale licențioase, dar și reclama imprimată pe piatra unui trotuar al cetății Efes din Asia Mică. Multe alte dovezi materiale nu au fost nominalizate, ca importante, de către arheologi și nici de cercetătorii istorici.

La Roma prostituția a dat și dovezi de departajarea clienților pe criterii de avere și de încredere. Aici au existat stabilimente de "pierzanie" cu regim special, în ceea ce privește costul serviciilor și, ca urmare admiterea anumitor clienți. Acest fapt a fost dovedit și de descoperirea unor tezaure de monede speciale, menite numai pentru accesul în bordeluri, monede care nu aveau inscripționată o valoare ci numai scene erotice. Ele sunt, în realitate un fel de fise de acces, pe care clienții le procurau la anumite valori și pe care le foloseau la intrarea în stabilimentele de elită.

Cea mai veche meserie din lume a devenit "o industrie" bine pusă la punct, în Roma, iar descoperirile arheologice recente arată cât de bine organizaţi erau patronii stabilimentelor specifice. Cei care doreau să meargă la bordel trebuiau să dețină o monedă specială, care avea pe o parte o scenă erotică, iar pe alta un număr roman. Este foarte probabil ca patronii să nu fi acordat oricărui bărbat aceleemonede-fise, ci să-și aleagă clientela.