duminică, 24 martie 2019

AMFITEATRUL LUI CALIGULA



Amfiteatrul din Caligula (Amphitheatrum Caligulae) a fost un amfiteatru, construit în timpul domniei împăratului Caligula și demolat la numai câțiva ani după construcția sa. A fost așezat pe Campus Martius, probabil lângă Saepta Julia, deoarece o inscripție menționează că era doar la nord de Saepta.
Lucrările au început la amfiteatru între anii 37 și 41 de către Caligula, care dorea să dea Romei un al doilea amfiteatru, unul de piatră, alături de cel al lui Statilius Taurus. Incă incomplet la moartea sa, a fost abandonat și demolat de Claudius. In jurul anului 46, Claudius a reparat apeductul Aqua Virgo, deteriorat de construcția amfiteatrului. Restaurarea sa a fost marcată de o inscripție pe Arcul lui Claudius, care a făcut parte din apeduct și se întindea pe Via Lata - aceasta include expresia "[...] AQUAE VIRGINIS DISTVRBATOS PER C (AIVM) CAESAREM" de către C [aius] Caesar).


ROMA - BASILICA FULVIA



Bazilica Fulvia-Aemilia, este cea mai mare și singura supraviețuitoare a bazilicelor construite pe timpul Republicii romane. Acesta era situată pe partea nord-estică a principalei piețe a Forumului Romanum, între Curia Iulia și Templul lui Antoninus și Faustina.
Bazilica Fulvia a fost construită pentru prima dată în anul 179 e.A. de cenzorii M. Aemilius Lepidus și M. Fulvius Nobilior (după al cărui nume a fost numită și basilica).
S-a consemnat că a existat o clădire anterioară pe locul ei, încă din anul 210 e.A., clădire care a fost încorporată (Plautus). In anul 78 e.A., consulul M. Aemilius Lepidus a încorporat clădirea în Bazilica Aemilia și nuoul complex a fost redenumit Bazilica Fulvia et Aemilia sau, uneori, pur și simplu Basillica.
Numele bazilicii a fost schimbat cu schimbarea proprietarului: mai întâi a fost numită "Bazilica Fulvia", dar după 55 de ani, când familia Aemilii Paulli a achiziționat clădirea, a câștigat numele "Bazilica Paulli".
Plautus a menționat o bazilică mai veche, care a fost aparent construită după un incendiu din 210 e.A. și este identificată drept clădirea succesorală a unei structuri numite "Atrium Regium". Funcția și datarea acestui Atrium Regium, care și-a dat în mod clar numele bazilicelor ulterioare (latrium atrium regium), este subiectul unei discuții aprinse. Cu toate acestea, există dovezi foarte bune că aceasta a servit ca centru administrativ al magistraților romani în ultima parte a sec.al 3-lea e.A. In acel moment, Roma, o putere în expansiune, nu avea o clădire impresionantă în Forum, care să poată face dreptate extraordinarei puteri a Romei în afacerile externe și să servească pentru a găzdui legații străine. Astfel, sala de audiență elenistică a fost transferată din estul Greciei către Roma, o formă de bază de arhitectură adaptată acum cerințelor politice romane. Acest tip de clădire nouă și cu adevărat romană, bazilica, a funcționat atât  funcțional, cât și nominal, de la Atrium Regium - și o continuitate clară în utilizare poate fi atestată cu Atrium Regium, în special în cazul bazilicii din partea de nord a Forumul.
O mică parte din rămășițele arhitecturale din zona bazilicii Paulli a fost excavată. Cu toate acestea, rămâne neclar dacă rămășițele ar trebui să fie atribuite structurii din 179 B.C. sau la faza precedentă în 210 B.C. Totuși, pe această bază se poate dezvolta o schiță brută a bazilicii Fulvia  
In secolele următoare, a fost menținută și îmbunătățită în mod activ de către ginta Aemilia. Prima reconstrucție completă a avut loc în anii 55 e.A. și 34 e.A., ocazie cu care s-a încorporat în clădire seria de magazine, tabernae novae, care dăinuiau în fața bazilicii. Clădirea a fost distrusă de un incendiu în anul 14 e.A. și a fost reconstruită de Augustus. O ultimă restaurare s-a produs după un incendiu din anul 410 e.N, după jefuirea orașului de vizigoții lui Alaric.
Bazilica avea un plan dreptunghiular, de 70 × 29 metri, împărțit în patru nave. Nava principală avea o lățime de 12 m și era flancată de două coridoare la nord și sud. Acest plan a fost menținut în toate fazele istoriei clădirii. Podeaua era din marmură policromă, din care  supraviețuiesc unele fragmente. A avut trei intrări din partea principală a forumului, în pasaje dintre tabernae novae.

sâmbătă, 23 martie 2019

ROMA - TERMELE LUI CARACALLA



           După stabilimentele de băi construite de Agrippa, apoi de Nero, în Câmpul lui Marte, după cele ale lui Titus, ridicate în apropiere de Domus Aurea și de ale lui Traian pe Esquilin și puțin peste Domus Aurea, Caracalla a ridicat cele mai mari terme cunoscute de Roma până atunci, începând cu anul 212 e.N. Suprafașa lor, de peste 11 ha, nu a fost depășită decât de cea a termelr lui Diocletianus. Următorii doi împărați din dinastia Severilor (222-235) au finalizat lucrările adificiului.
Imagini pentru tERMELE LUI cARACALLA
         Construcția băii a fost probabil inițiată de împăratul Septimius Severus și terminată în timpul domniei fiului său, Caracalla. Acestea au fost inaugurate în anul 216 d.Hr. Băile erau situate în zona de sud a orașului, Regio XII, unde membrii familiei Severus au comandat și alte lucrări de construcție: Via Nova care duce la băi și Septizonium la marginea Colinei Palatin.
Pentru ca munca să fi fost finalizată cât mai repede, Caracalla a impus ca muncitorii să pună în operă peste 2000 de tone metrice de material în fiecare zi timp de șase ani, între anul 211 (când Severus a murit) și 216.
      Lucrările de decorare suplimentare au continuat sub succesorii lui Caracalla, Elagabalus și Severus Alexander. Băile au fost, probabil, terminate în cea mai mare parte de 235. Mai târziu, renovările au fost efectuate sub Aurelian (după un incendiu) și de către Diocletian. Sub Constantinul cel Mare caldariul a fost modificat.
Imagine similară
          Clădirea a fost încălzită de un hypocaust, un sistem de ardere a cărbunelui și a lemnului sub paviment pentru a încălzi apa furnizată de un apeduct special. Băile au fost libere și deschise publicului.
          Contrastând cu exteriorul sobru, interiorul era bofat decorat, pavimentul acoperit cu marmură sau mozaic, pereții acoperiți de mozaicuri și stucaturi aurite. Capitelurile din marmură albă și cornișele se amestecau cu placaje de marmură policromă, porfir și granitul coloanelor. Această construcșie gigantică, cu zidărie puternică și bolți îndrăznețe care se ridicau până la 30 de metri, a cunoscut o animație extrem de intensă. Puteau primi peste 1500 de vizitatori simultan. In total, baile primeau intre 6000 si 8000 si oaspeti pe zi. Cei bogați veneau cu sclavi care îi serveau la baie, masaje și exerciții.
          Intr-o vreme in care locuitorii Romei aveau foarte putine facilitati sanitare, cele peste cincizeci de bai publice ocupau un rol foarte important in societatea Romana. Termele nu aveau doar rolul de a imbunatati igiena si sanatatea locuitorilor capitalei imperiale, ci reprezentau si o importanta posibilitate de relaxare si socializare. Intregul ritual de imbaiere era foarte complex, incepand cu o baie fierbinte in calidarium, apoi urma o baie in apa la temperatura corpului in tepidarium si apoi una in apa rece in frigidarium. La final totul se incheia cu o partida de inot in natatio, o piscina in aer liber.
Termele lui Caracalla au fost mai mult decat bai publice. Aceastea erau de fapt un centru de divertisment multifunctional și găzduiau și câte un gimnazium (sali de antrenamente fizice), biblioteci, gradini, galerii de artă, restaurante și chiar bordeluri. Complexul lui Caracalla era cunoscut pentru decorațiunile interioare de exceptie, scaunele de marmură, zidurile și podelele acoperite cu mozaic dar și pentru fantâni și statui.
Imagini pentru tERMELE LUI cARACALLA
            Un sistem complex de distributie a apei asigura un flux continuu de apa de la apeductul Aqua Marcia. Sub cladirile principale erau doua niveluri; unul era folosit pentru servicii si pentru incalzirea apei iar cel inferior era pentru drenaj. Termele au fost perfect funcționale până în anul 538, atunci când otrogoții lui Vitiges au distrus apeductele, întrerupând astfel alimentarea cu apă a Romei.
Neglijenta, furturile si un cutremur au transformat acest superb complex arhitectonic într-o ruină. Insă chiar și aceste ruine continuă să impresioneze prin simpla lor mărime.
Imagini pentru tERMELE LUI cARACALLA
              Săpăturile întreprinse între secolele al 16-lea și al 19-lea au fost descoperite magnifice statui, vase și mozaicuri. La începutu sec.al 20-lea, săpăturile practicate în sălile subterane au descoperit un temple dedicate lui Mithra (mithraneum) în apropiere de unghiul de nord-vest al edificiului.
In decembrie 2012 un muzeu a fost inaugurat în tunelurile de sub Termele lui Caracalla. Rețeaua de tuneluri are patru kilometri lungime și a fost creată pentru a deservi băile de deasupra. Cazanele care încălzeau apa de deasupra se gaseau aici, si de asemenea aceleași tuneluri erau folosite și ca spații de depozitare. Tunelurile cu o lațime de sase metri asigură un cadru foarte potrivit pentru exponatele muzeului, majoritatea fiind basoreliefuri, sau alte ornamente gasite la fața locului ce decorau odinioară somptuosul complex.