marți, 26 martie 2019

ROMA - PORTICUL VIPSANIA



    Campusul Agrippae a fost o zonă aflată în limitele Romei antice numită după Marcus Vipsanius Agrippa, prietenul apropiat al lui Augustus încă din tinerețe. Agrippa a dezvoltat o serie de proiecte de construcție în perimetrul din Câmpul lui Marte numit după numele său, inclusiv Porticus Vipsania, construit de sora sa, Vipsania Polla. Porticul a fost terminat de Augustus. Porticul se îndrepta de-a lungul perimetrului său vestic, împotriva Viei Lata. A fost și un parcurs de plimbare. In anul 7 e.A., Augustus a declarat campusul deschis publicului.
    In Porticus Vipsania, Augustus avea o hartă mondială gravată pe marmură, urmând descrierile date în lucrarea geografică a lui Agrippa, Commentarii.



ROMA - PORTICUL OCTAVIA



Porticul Octavia (Octavian Portico) a fost un portic construit de Gnaeus Octavius în anul 168 e..A., pentru a comemora o victorie navală asupra lui Perseu din Macedonia. Era plasat între Teatrul lui Pompei și Circul Flaminius. Plinius l-a descrie ca un dublu portic cu capitalele corintice de bronz, pentru care a fost numit și Porticus Corinthia. Probabil că a fost cea mai veche folosire a acestui sistem arhitectural la Roma, și este posibil să fie identificat cu rămășițele de pe Via S. Nicola ai Cesarini, reprezentat în partea nordică a Planului de marmură. Velleius Paterculus a numit porticul multo amoenissima, sau "de departe cel mai frumos" dintre porticuri, Porticul  nu a lăsat urme arheologice.
In anul 33 e.A, Octavian (viitorul Augustus) a recuperat stindardele militare pierdute de Gabinius illyrienii și le-a etalatt pe Porticus Octavia, pe care l-a reconstruit pentru a comemora cucerirea Dalmației.


ROMA - ODEONUL LUI DOMITIANUS



Odeonul din Domitian a fost un edificiu cu utilizare publică construită pe Campus Martius. Era destinat pentru distrarea populației cu piese și concursuri muzicale. Avea un spațiu  de audiență pentru 11.000 de spectatori. Inceput de Domitianus cu imitarea odeoanelor grecești (învecindu-și stadionul spre sud), a fost finalizat, sau restaurat, în 106 de Apollodor de Damasc, la inițiativa lui Traian. Schița pentru cavea este încă păstrată de fațada Palazzo Massimo alle Colonne, însă singura rămășiță actuală este o coloană, din cipolin, lucrată monolit (posibil parte din scenă) chiar în fața fațadei spate a Palazzo.