ROMA - STADIONUL LUI DOMITIANUS

         Stadionul Domitian a fost dedicat în anul 86 e. N., ca parte a unui program imperial de construcție la Câmpul Marte și ca urmare a distrugerii sau degradării majorității clădirilor din zonă prin incendiul în anul 79. Acesta a fost primul loc permanent al Romei pentru atletism competitiv. A fost realizat după modelul grec și a putut cuprinde aproximativ 15.000-20.000 de spectatori. 

           Ocupa un loc mai restrâns și mai potrivit pentru cursele de picior decât Circus Maximus. Substructurile și cadrele de susținere au fost realizate din cărămidă și beton - un material robust, ignifug și relativ ieftin - îmbrăcat în marmură. Din punct de vedere stilistic, fațadele stadionului s-ar asemăna cu cele de la Colosseum. Planul său a urmat aceeași formă alungită,  de U ca și Circus Maximus, deși la o scară mult mai mică. Diverse estimări moderne judecă lungimea arenei la aproximativ 200 - 250 de metri, înălțimea tribunelor perimetrale exterioare la 30 de metri deasupra nivelului solului și marginile sale perimetrice interioare, către terenul de întreceri, la 4,5 metri deasupra podelei arenei. Acest aranjament a oferit o vedere clară de la majoritatea locurilor. Modul tipic grecesc a dat Stadionului numele său grecesc latinizat, în agones (locul concursurilor). 

Subterane ale stadionului

            Capătul aplatizat a fost etanșat de două galerii de intrare pe verticală și perimetrul a fost arcuit sub nivelele de ședere, cu pilaștri de travertin de susținere. Formarea unei linii continue de concurs s-a asigurat cojunctural printr-o "spina" sau o bandă ridicată.

Stadionul Domitian a fost edificiul cel mai nordic dintr-o serie impresionantă de clădiri publice din Campus Martius. La sud s-a aflat micul și intimul Odeon al lui Domitian, utilizat pentru recitaluri, teatru și muzică. Cel mai sudic capăt al campusului a fost dominat de Teatrul lui Pompei, restaurat de Domitian în timpul aceluiași program de reconstrucție.

            Stadionul a fost folosit aproape în permanență pentru concursuri sportive. Pentru "câțiva ani", în urma pagubelor provocate de foc în Colosseum, în anul 217 e.N., a fost folosit pentru spectacole de gladiatori. Conform Historiei Augusta, împăratul Elagabal a folosit arcadele ca bordeluri, iar împăratul Severus Alexander, urmașul său, și-a finanțat restaurarea stadionului, parțial cu venituri fiscale din partea acestuia.

          In legenda creștinei martir, Sfânta Agnes, reiese că a fost omorâtă acolo în timpul domniei împăratului Diocletianus, în sau lângă una dintre arcadele stadionului. Odată cu crizele economice și politice din epoca imperială și post-imperială ulterioară, stadiul pare să fi căzut din folosință. Arcadele de sub tribune au oferit locuințe pentru săraci și arena ca loc de întâlnire.

            S-ar putea ca zona să fi fost populată dens: "Odată cu declinul orașului după invaziile barbare, populația care se împuțina încet a abandonat treptat dealurile înconjurătoare și s-a concentrat în Campus Martius, care constituia, atunci, partea principală a Romei până la noile evoluții din sec.al 19-lea" Porțiuni semnificative ale structurii au supraviețuit în epoca renascentistă, când au fost ruinate și jefuite pentru materiale de construcție.

             Piazza Navona se află pe arena interioară a stadionului lui Domitianus. Amplasarea clădirilor care îmbrățișează Piazza încorporează arcadele inferioare originale ale stadionului. Acestea includ cea mai recentă reconstrucție a Bisericii Sant'Agnese din Agone, fondată pentru prima dată în sec.al 9-lea, în locul tradițional al martiriului Sfintei Agnes.

ROMA - PORTICUL AEMILIA DE LA TIBRU

Porticus Aemilia fost una dintre cele mai mari structuri comerciale din vremea sa și a funcționat ca un depozit și centru de distribuție a mărfurilor care intrau în oraș prin râul Tibru.

Porticul a fost construit în anul 193 e.A. de edilii Marcus Aemilius Lepidus și Lucius Aemilius Paulus, de la care derivă numele structurii și a asocierii față de ginta Aemilia. A fost reconstruit în 174 e.A de către cenzorii Quintus Fulvius Flaccus și Aulus Postumius Albinus.

Dezvoltarea porticului a coincis cu creșterea rapidă a orașului după cel de-al doilea război punic. Această creștere, atât în ​​comerț, cât și în populație, a ridicat probleme în spațiul limitat disponibil în Forum Boarium și a subliniat importanța legăturii fluviale cu portul principal al Romei, cel de la Ostia. Porticul și Emporiul par să se fi completat pentru a facilita descărcarea, depozitarea și, eventual, redistribuirea mărfurilor și a produselor alimentare, inclusiv a cerealelor importate și care par a fi fost în funcționare continuă până în sec.al 6-lea e.N.

Clădirea ridicată în opus incertum, sub forma unui dreptunghi subțire care mergea paralel cu Tibrul, era foarte mare, de aproximativ 487 de metri lungime, de 60 de metri adâncime. Era subdivizată de 294 de stâlpi în șapte rânduri. S-au creat o serie de 50 de coridoare, fiecare la 8,30 metri. A fost acoperit de o serie de bolți suprapuse, care s-au ridicat în linie cu panta dealului, oferind protecție împotriva elementelor agresive ale naturii, permițând în același timp lumină și aer. Suprafața totală acoperită a fost de 25.000 de metri pătrați.

Clădirea a fost ridicată la aproximativ 90 de metri de accesul la Emporium și de râu, pentru a atenua efectele eventualelor inundații sezoniere. In perioada lui Traian, acest spațiu a fost umplut cu structuri comerciale suplimentare, iar spațiile uriașe din Porticus au fost folosite într-o varietate de utilizări, adesea modificate sau subdivizate pentru a se potrivi nevoilor utilizatorilor lor.

ROMA - PORTICUL VIPSANIA

    Campusul Agrippae a fost o zonă aflată în limitele Romei antice numită după Marcus Vipsanius Agrippa, prietenul apropiat al lui Augustus încă din tinerețe. Agrippa a dezvoltat o serie de proiecte de construcție în perimetrul din Câmpul lui Marte numit după numele său, inclusiv Porticus Vipsania, construit de sora sa, Vipsania Polla. Porticul a fost terminat de Augustus. Porticul se îndrepta de-a lungul perimetrului său vestic, împotriva Viei Lata. A fost și un parcurs de plimbare. In anul 7 e.A., Augustus a declarat campusul deschis publicului.

    In Porticus Vipsania, Augustus avea o hartă mondială gravată pe marmură, urmând descrierile date în lucrarea geografică a lui Agrippa, Commentarii.