Meta Sudans (în traducere Borna care picură) a fost o fântână monumentală a Romei, situată
odinioară între Colosseum și Arcul lui Constantin, în imediata apropiere a celor două monumente. Numele de Meta
(adică bornă) i-a venit de la forma sa conică, care amintea de bornele ce
trebuiau ocolite de carele de curse la capetele pistelor de circ. Sudans semnifica picurătoare sau transpirantă. Se afla în punctul
în care se întâlneau regiunile Romei numerotate II, III, IV, X și probabil I,
regiuni trasate de împăratul Augustus. Fântâna data tot din timpul domniei lui
Augustus și a fost distrusă pe timpul marelui incendiu al Romei din anul 64
e.N, pe timpul domniei lui Nero (54-68 e.N.). Cu toate acestea numeroase monede
romane din timpul împăratului Titus atestă existența fântânii în anii
ulteriori, 80-81 e.N. Este posibil ca să fi fost reconstruită, sau contemporană
cu edificarea Colosseum-ului.
Fântâna Meta Sudans poate fi interpretată drept fântână specială a Colosseum-ului, implantată
în imediata apropiere a marelui edificiu public, în partea cea mai joasă a
întregii zone. Arcul de triumf al lui Constantin nu a apărut în peisaj, la
câțiva metri de fântână, decât după două secole și jumătate mai târziu
Vestigiile mijlocului de cărămidă al bornei fântânei a
rezistat până în sec.al 20-lea, când a fost distrus, între anii 1933-1936, în același timp cu
vestigiile bazei statuii colosale a lui Nero, pentru a facilita defilările fasciștilor italieni. Un pasaj circular la sol a rămas să marcheze amplasamentul fântânii antice. Fundațiile rămase au fost
săpate recent și puse în valoare atât cât a fost posibil, în acel peisaj.
Meta Sudans era o fântână în formă
de con, înalt de 9 metri și cu un diametru de 5 metri. Apa curgea din vârf în
lungul bornei (coloanei), după care era recuperată într-uin bazin circular de
16 metri în diametru, ornat cu statui de bronz. Conul (borna) era placat cu
marmură, așa că ansamblul era strălucitor. Există numeroase vederi vechi ale fântânii. Centrul său din cărămidă a fost, din timpul Renașterii, un subiect
obișnuit al pictorilor și gravorilor. Aceasta nu pentru că vestigiile rămase ar
fi fost frumoase, ci pentru că acel con de cărămidă, cu o siluetă incertă, puncta
spațiul gol dintre Arcul lui Constantin și Colosseum. Vechii fotografi ai
epocii moderne l-au imortalizat și ei din toate unghiurile.
Nu se cunoaște prea bine, aspectul fântânii din timpurile
splendorii sale. Monedele lui Titus, în care era reprezentată fântâna, nu sunt prea
explicite. Ca atare au fost create numeroase schițe sau machete și
reconstituiri informatice destul de diverse, toate având un conținut de
subiectivism și inspirație divergentă.
Se cunoaște o fântână de același tip, dar mult mai
modestă, într-o stare excelentă de conservare, în antica așezare romană Cuicul,
din actuala Algerie (localitatea Djemila). Era o fântâna publică din piatră, cu
un bazin de recepție circular și o coloană centrală conică. Coloana are o
scobitură centrală verticală în care putea pătrunde o țeavă de apă din plumb.