ROMANIA - MONUMENTE - Mănăstirea Putna

Mănăstirea Putna, aşezată la 72 de kilometri de Cetatea de Scaun a Sucevei, este prima şi cea mai importantă ctitorie a Voievodului Stefan cel Mare, şi străjuieşte, de peste cinci veacuri, ţinutul legendar al Bucovinei.

Scurt istoric

Cronicarul Ion Neculce istoriseşte astfel despre felul in care a fost ales locul pe care avea sa fie zidită Mănăstirea Putna: "Stefan-Voda cel Bun, cand s-au apucat sa faca Manastirea Putna, au tras cu arcul dintr-un varfu de munte ce este langa manastire. Si unde au agiunsu sageata, acolo au facut prestolul in oltariul".

Incepute la 10 iulie 1466, după cucerirea cetaţii Chilia (1465), lucrările de construcţie ale bisericii, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", au fost terminate in anul 1469, slujba de sfinţire având loc în ziua de 3 septembrie a acelaşi an. S-au construit apoi Casa Domneasca (1473), chiliile, zidul de aparare cu turnurile aferente si Turnul Tezaurului, lucrarile finalizandu-se în anul 1481.

De-a lungul veacurilor Mănăstirea Putna a trecut prin numeroase încercari precum: incendii, năvăliri şi ocupaţii străine, cutremure. Toate nenorocirile n-au putut întrerupe desfăşurarea vieţii monahale.

După intrarea, în anul 1775, sub ocupaţie habsburgică, mănăstirea a mai suferit o serie de transformări exterioare prin extinderea zonei de nord a incintei, noi construcţii de chilii (1852-1856), modificari ale formei acoperisului bisericii (1859). Lucrari mai ample s-au întreprins, în anul1902, sub conducerea arhitectului vienez K. A. Romstorfer.

Cronologia evenimentelor mai importante

La data de 4 iulie 1466, Voievodul Stefan cel Mare a ales locul pe care urma a fi zidită Biserica Mănăstirii Putna, tragând cu arcul de pe Dealul Crucii. Saşe zile mai tarziu, la 10 iulie 1466, conform Letopiseţelor putnene, s-a început zidirea bisericii, care a fost terminată în anul 1469.

In data de 3 septembrie 1470 a avut loc sfinţirea Manastirii Putna, ceremonie întarziată de campania contra tătarilor, terminată cu victoria de la Lipnic, pe Nistru. La data de 1 mai 1481 s-au finalizat lucrarile de zidire a cladirilor din incinta şi a zidurilor de apărare.

La 15 martie 1484, un incendiu a distrus chiliile şi a afectat parţial şi biserica. In urma incendiului, Voievodul Stefan a poruncit restaurarea bisericii şi a picturii ei, atat în interior, cât si în exterior.

Stefan cel Mare, care, la 1 mai 1488, a daruit Mănăstirii Putna craniul Sfantului Ierarh Ghenadie, s-a stins din viaţă la data de 2 iulie 1504. "Stefan Voievod, care a domnit in Tara Moldovei 47 de ani si trei luni a trecut la vesnicele locaşuri în anul 7012 (1504), luna iulie, în ziua a doua, marti, la ceasul al patrulea din zi - ora 10." El a fost înmormantat în biserica Mănăstirii Putna.

La 20 aprilie 1517, a  murit şi Bogdan al III-lea, fiul Voievodului Ştefan, fiind şi el îngropat tot în Mănăstirea Putna. Dupa acesta, la 14 ianuarie 1527, a murit şi Ştefăniţă Vodă, alt moştenitor al marelui Ştefan.

In anul 1653 a fost distrusa biserica Manastirii Putna, inclusiv pictura interioară si exterioară. Din porunca domnitorului Vasile Lupu s-a început refacerea bisericii in anul 1653. Lucrarile au fost continuate de voievozii Gheorghe Stefan şi Eustraţie Dabija şi terminate în anul 1662.

Intre anii 1756-1760, prin grija mitropolotului Iacov Putneanul, la Manastirea Putna s-au executat importante lucrări de restaurare. Intre anii 1901-1902, arhitectul austriac K. A. Romstorfer a restaurat şi el biserica Manastirii Putna.

In anul 1904 a avut loc comemorarea a 400 de ani de la moartea Voievodului Stefan cel Mare. Costin Petrescu a pictat portretul acestuia având ca model portretul domnitorului din Tetraevanghelul de la Humor.

La data de 15 mai 1918 Consiliul National Român din Bucovina a proclamat reîntegrarea Bucovinei în componenţa României, iar în 1966, la recomandarea UNESCO, împlinirea a 500 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna s-a celebrat pe plan mondial.

In data de 6 iunie 1976 se inaugureaza sediul actual al Muzeului Manastirii Putna.

Intre anii 1980-1982 s-au întreprins noi campanii de cercetari arheologice pe latura de sud a incintei manastirii, menite sa dezvaluie complet vestigiile Casei Domnesti din epoca lui Stefan cel Mare. In anul 1982, au început lucrarile de refacere a Casei Domnesti de la Putna, lucrări terminate la data de 15 august 1988.

In sesiunea din 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al B.O.R. a hotărât canonizarea lui Stefan cel Mare sub numele "Binecredinciosul Voievod Stefan cel Mare si Sfant", cu data de pomenire 2 iulie. In data de 2 iulie 2004 s-au împlinit 500 de ani de la trecerea la cele vesnice a slavitului voievod.

Arhitectura ansamblului monahal

Intrarea în incinta Manastirii Putna se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter şi etaj, pe a cărui faţadă estică se află stema Moldovei datata cu anul 1471. Turnul a fost zidit în anul 1757, în vremea domnitorului Constantin Racoviţă, despre aceasta dând marturie şi stema de pe faţada de vest, în care apar reunite stemele Moldovei şi ale Tarii Romanesti.

Deoarece poetul Mihai Eminescu impreuna cu Ioan Slavici si cu alti participanti la Marea Serbare de la Putna din august 1871 au înnoptat in acele zile în sala de la etaj, aceasta constructie se numeste "Turnul Eminescu". Tot pe latura de est este situat şi Turnul clopotnitei, construit in anul 1882.

Paraclisul manastirii, asezat in partea vestica a incintei, cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel, a fost construit de mitropolitul Iacov Putneanul, în anul 1759, pe locul vechiului turn clopotniţă deteriorat la marele cutremur din 1739.

Paraclisul a fost restaurat între anii 1976-1983, când i s-au adăugat noi spaţii. El a fost pictat în tehnica "a fresco" în perioada 1980-1984 de artiştii-frati Mihail şi Gavril Morosan, stareţ fiind Arhimandritul Iachint Unciuleac.

Pe latura sudica a incintei se află Casa Domnească, ridicata intre anii 1982-1988, pe temeliile celei vechi, distrusă de habsburgi. Lucrarile de reconstrucţie au fost începute şi supravegheate, în mare parte, de catre Prea Fericitul Parinte Teoctist pe timpul arhipastoririi sale ca mitropolit al Moldovei.

Singura cladire ramasă din vremea lui Ştefan este Turnul Tezaurului, a carui constructie a fost terminată în anul 1481. In el au fost adăpostite, în vremuri de tulburare, odoarele acestui sfânt locaş.

Biserica Putna

Biserica originală a suferit mari modificari în perioada 1653-1662. S-au păstrat liniile arhitectonice iniţiale specifice stilului moldovenesc, fiind alcatuită din cinci încaperi: pridvor, pronaos, gropniţa, naos şi altar. Se regăsesc astfel reunite elemente de arhitectura bizantine, gotice si renascentiste.

Biserica, reconstruita de domnitorii Vasile Lupu, Gheorghe Stefan si Eustatie Dabija (1653-1662) se înscrie în datele generale ce constituie trăsăturile epocii: plan trilobat, brâu torsadat împartitor al zidurilor, ocniţe din arcaturi şi arcade oarbe, pilaştri, ferestre dreptunghiulare gotice. Turla are coloane rasucite, pridvorul închis apare aici pentru prima data în Moldova.

Accesul în biserică se face prin cele două uşi laterale ale pridvorului, încadrate cu portaluri de piatră. Uşa masivă prin care se trece din pridvor în pronaos are la partea superioară o pisanie care aminteşte de lucrările de reconstrucţie ce au avut loc în timpul domniilor lui Gheorghe Ştefan si Eustratie Dabija.

Camera mormintelor primeste lumina de la câte o fereastră plasată la sud şi nord. Aici se afla mormântul lui Ştefan cel Mare, acoperit cu un baldachin din marmură albă, cu o inscripţie încrustată pe lespede, care aminteşte că viteazul domnitor a fost ctitorul şi ziditorul sfantului locaş, alături de soţia sa Maria, fiica lui Radu Voievod. Pe mormantul marelui Ştefan se află urna de argint depusă cu prilejul serbării din 1871.

Din camera mormintelor - gropniţa - trecerea catre naos se face printre două coloane masive ce au înlocuit, în secolul al 17-lea, peretele desparţitor specific liniei arhitectonice stefaniene.

Pronaosul este luminat de două ferestre plasate la sud si alte două la nord. Pridvorul este luminat prin mai multe ferestre, aşezate pe zidurile din sud, nord si vest. Intrarea în pridvor se face prin sud şi nord, pein uşi masive din lemn, ferecate cu fier.

Intrarile din pridvor în pronaos şi din pronaos în camera mormintelor au uşi masive din lemn ferecate cu fier. In pridvor, pe latura sudică, se află mormantul Mitropolitului Moldovei Iacob Putneanul, înnoitorul mănăstirii ( 15 mai 1778), iar pe partea nordică, mormantul Mitropolitului Sucevei Teoctist (18 noiembrie 1478).

Altarul este luminat de 3 ferestre (est, nord si sud) şi este separat de naos printr-un iconostas din lemn, cu o ornamentaţie sculpturala foarte frumoasă. Naosul, luminat de câte două ferestre la sud şi nord, are deasupra o turlă deschisă, de formă octogonală, la primul etaj, şi hexagonală la etajul superior, la exterior cu coloane torsionate şi ancadramente la ferestre. Intre naos şi camera mormintelor există doi stâlpi masivi din piatră, care sustin arcada ce susţine la randul ei bolta.

Toate ferestrele din altar, naos, gropniţă şi pronaos sunt pictate în interior, terminate în arc şi prevăzute la exterior cu grilaje metalice. Pardoseala este din marmură. Numai în pridvor este din lespezi de piatră.

La exterior biserica Mănăstirii Putna este încinsă cu un brâu rasucit, torsadat, simbolizand Preasfânta Treime, motiv ce se regăseşte şi în ornamentaţia interioară.

Acoperisul realizat cu tablă de aramă, asezată în randuri dese, pentru a imita şindrila. In exterior există un brâu masiv torsionat, cu firide largi, mult mai înalte în partea inferioară şi mai scurte în partea superioară. Ferestrele au ancadramente din piatră. Pe faţade sunt amplasaţi mai multi stâlpi contraforturi.

Manastirea Putna - pictura

Pictuzra bisericii

Distrusă în timpul luptelor pentru domnie dintre Vasile Lupu si Gheorghe Ştefan, pictura originală s-a deteriorat. S-a încercat refacerea ei abia în secolele 18-19, când s-au zugrăvit în pridvor cateva chipuri de sfinţi.

Dorinţa de a reda Putnei strălucirea de odinioară, când era "tot cu aur poleita zugraveala, mai mult aur decat zugraveala si pre dinauntru si pre denafara" (cronicarul Ion Neculce), a început să prindă contur abia în anul 1972, când mitropolitul de atunci, Iustin Moisescu, a binecuvantat proiectul de refacere a picturii din biserica mare a mănăstirii, pe baza unui plan iconografic intocmit de parintele Sofian Boghiu.

Ca o proorocie peste veacuri, hotărârea mitropolitului de a încredinta pictarea ctitoriei lui Stefan cel Mare acelora care vor picta mai intai Paraclisul, s-a implinit la 10 iulie 2001, când, cu binecuvantarea Prea Fericitului Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, pictorii Mihail si Gavril Moroşan au trasat primele linii la noua frescă.

Fii ai Bucovinei, pictori de mare clasă, cu numeroase lucrări în ţară şi străinătate, fraţii Mihail şi Gavril Moroşan au împodobit biserica cu frumoase chipuri, scene si compoziţii pe fondul foitei de aur. Stilul neobizantin, cu acorduri cromatice deosebite, compoziţiile inedite, sunt cateva din caracteristicile noii picturi.

Iconostasul bisericii a fost realizat în anul 1773 din lemn de tei şi tisă. Executat de meşteri locali din porunca şi cu osteneala mitropolitului Iacob Putneanul, iconostasul este sculptat în stil baroc tarziu. A fost restaurat.

Sfintele moaşte

In altarul bisericii sunt păstrate cu multă evlavie particele din moaştele Sfintilor Trei Ierarhi Vasile, Grigorie si Ioan, Sfanta Ana - mama Maicii Domnului, Sfantul Ierarh Alexandru, Sfantul Ierarh Nectarie, Sfantul Ierarh Vavila...

... Sfantul Mare Mucenic Pantelimon, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Sfantul Mucenic Rafael, Sfantul Mucenic Ghedeon, Sfantul Serafim de Sarov si degetul aratator al Sfantului Daniil Sihastrul, iar în pronaos, craniul Sfantului Ierarh Ghenadie, asezat intr-o frumoasa raclă sculptată.

Muzeul manastirii

Muzeul Manastirii Putna este unul dintre cele mai valoroase din ţară, păstrand multe obiecte de la Ştefan cel Mare.  Mănăstirea este renumită şi prin tezaurul sau de broderii, ţesături, manuscrise, argintărie şi obiecte de cult.

Muzeul Manastirii Putna, reamenajat în anii 1976 si 2004, se află în partea de vest a incintei, alături de Paraclis. Aici se păstrează o parte din tezaurul artistic si istoric al manastirii, constand din manuscrise (Tetraevanghele, Psaltiri, carti de învatatură, Leastviţe, Psaltichii) şi broderii realizate în atelierele manastirii (epitafuri, acoperaminte pentru sfintele vase, pocrovete, dvere, valuri de tampla, acoperaminte de morminte, vesminte preoţeşti), cărţi de cult şi de învăţătura, odoare bisericeşti (sfinte vase, cruci ferecate, icoane, cadelniţe, candele), obiecte din ceramică, etc.

Printre odoarele de mare pret se numară icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adusa, după tradiţie, de la Constantinopol, în 1472, de către Doamna Maria de Mangop, soţia voievodului Stefan şi craniul Sfantului Ierarh Ghenadie, mare făcător de minuni, ferecat în argint aurit şi dăruit manastirii de ctitorul ei în anul 1488.

Necropola domnească

Concepută de la început ca necropolă domnească, biserica Manastirii Putna adăposteşte paisprezece morminte, din care trei sunt voievodale, aparţinand familiei Muşatinilor. Lucrat din porunca sa, cu doisprezece ani înainte de moarte, mormântul lui Ştefan se află în partea de sud a gropniţei.

Alaturi este mormantul Doamnei Maria Voichiţa (†1511). Pe latura de nord se află alte trei morminte: cel al Doamnei Maria de Mangop (†1477) si ale fiilor Bogdan (†1479) şi Petru (†1480).

Pronaosul adaposteste mormintele Domnitorului Bogdan al III-lea (†1517) - fiul lui Stefan, al Mariei (†1518) - fiica, al Domnitorului Stefaniţă (†1527) - nepotul lui Ştefan şi cel al Doamnei Maria (†1529) - sotia lui Petru Rares.

In pridvor se află mormantul mitropolitului Moldovei Teoctist I (†1477), cel care l-a uns ca Domn pe Stefan cel Mare la locul numit Direptate, iar în partea opusă sunt mormintele mitropolitului Iacov Putneanul şi ale parinţilor acestuia, Adrian ieroschimonahul şi Mariana monahia.

Dupa traditie, în exteriorul bisericii, partea sudică, langă Sfântul Altar, se afla mormantul Sfantului Ierarh Ilie Iorest, calugar de Putna ajuns mitropolit al Ardealului, unde a mărturisit credinţa ortodoxă în vremea prigoanei calvine. Revenit la Putna dupa ani grei de temniţă, s-a mutat catre cele vesnice la 12 martie 1678.

Langa acesta se află cripta Mitropolitului Isaia Balosescu, cel care a construit la sfarşitul sec.al 18-lea, la Cernăuţi, celebrul Palat Mitropolitan al Bucovinei, transformat astazi în Universitate.

Manastirea Putna - locul in care rugaciunea a scris istorie

Dotată de la început cu atelier de caligrafie - scriptorium (in care calugarii, instruiţi în şcoala vestitului caligraf Gavriil Uric de la Manastirea Neamţ, copiau carţi de cult şi din scrierile Sfintilor Parinţi), cu atelier de broderie (în care se lucra cu fir de aur şi de argint, cu mătăsuri scumpe şi pietre preţioase) şi cu o celebră şcoală de muzică psaltică, condusă de Eustatie Protopsaltul, Manastirea Putna a devenit în scurt timp un renumit centru al artei si culturii medievale sud-est europene în secolele 15-16.

Mai târziu, viaţa duhovnicească, culturală şi artistică a manastirii a avut din nou o perioada de mare înflorire in timpul păstoririi mitropolitului Iacov Putneanul.

Pentru români, Manastirea Putna nu reprezintă numai rugaciune, artă sau cultură, ci şi o pagină din istoria vie a neamului. Nume ca Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Ciprian Porumbescu, A. D. Xenopol, Mihail Kogalniceanu trezesc şi astazi amintirea marii serbări de la Putna (14-16 august 1871) ocazionată de implinirea a 400 de ani de la sfinţirea bisericii mănăstirii. Atunci Mihai Eminescu a rostit cuvintele: "Sa facem din Putna Ierusalim al neamului romanesc si din mormantul lui Stefan altar al constiintei nationale".

Pe urna votivă depusă atunci pe mormantul lui Stefan se afla inscripţia: "Eroului, invingatorului, aparatorului existentei romane, scutului crestinatatii, lui Stefan cel Mare, Junimea Romana Academica, MDCCCLXX".

Pastrarea conştiinţei de neam în timpul ocupatiei austro-ungare s-a manifestat şi in 1904 când întreaga Bucovină, la iniţiativa lui Eudoxiu Hurmuzachi şi a altor intelectuali români, a comemorat 400 de ani de la trecerea la cele vesnice a lui Ştefan cel Mare, care a fost "glasul istoriei noastre, al unui neam viteaz si nedreptatit" (P.P.Panaitescu).

Evlavia românilor, înrădăcinată de veacuri, faţă de marele ctitor de locaşuri sfinte, a făcut ca actul canonizarii Sfantului Stefan ce Mare, în iunie 1992, sa fie doar o recunoastere oficială a cultului popular păstrat cu sfinţenie atatea veacuri.

"Om ales de Dumnezeu", "aparator al dreptei credinte", "ocrotitorul celor napastuiti", "stalp neclintit al rabdarii", "neinfricat ostas al lui Hristos", marele Voievod a fost şi rămâne în conştiinţa poporului ca "parinte al neamului romanesc".

Sfintenia Voievodului rămâne dovedită peste veacuri şi de strânsele sale legături cu marii duhovnici ai timpului: Sfantul Ghenadie, Simeon stareţul de la Pangăraţi şi mai ales cu Sfantul Daniil Sihastrul, în a carui chilie a găsit totdeauna mângâiere, sfat şi ajutor.

Manastirea Putna - obstea manastirii

Manastirea Putna este ridicată pe o veche vatră sihăstrească, fapt dovedit şi de cercetarile arheologice. La numai o jumatate de metru sub temelia vechii Case Domneşti s-au gasit osemintele un or foşti cinci calugări care au trăit aici cu peste un secol înainte de întemeierea Manastirii Putna.

Prima obşte a fost formată în anul 1466 din calugări aduşi de la Manastirea Neamţ, conduşi de Arhimandritul Ioasaf, cel dintai stareţ al Putnei. De atunci şi până în prezent viaţa monahală s-a desfaşurat fără întrerupere, în pofida ocupaţiei străine şi a antipatiei comuniste.

Multumita monahilor, rugaciunea nu se intrerupe niciodata pe pamant, iar acesta este cel mai mare folos pentru intreaga lume, caci lumea dainuie prin rugaciune. De aceea, vietuitorii manastirii se straduiesc sa savarseasca zilnic Sfanta Liturghie si cele Sapte Laude.