miercuri, 26 ianuarie 2011

ROMA - BASILICA SFANTUL PAUL DIN AFARA ZIDURILOR


Este una dintre cele patru basilici majore aparţinătoare în mod dirct de Sfântul Scaun, beneficiind de statutul de extrateritorialitate, în afara Statului Vatican. Se află în concurenţă cu basilica Sfântul Ioan de Latran pentru locul al doilea ca mărime, după aprecierile unor diferiţi autori.
La moartea sa, Paul a fost îngropat într-un vechi cimitir pe Via Ostiense (drumul spre Ostia), în afara zidurilor lui Aurelianus (de unde a provenit şi calificativul ataşat edificiului), în apropiere de Porta Ostiensis, devenită Poarta Sfântul Paul. Inainte de promulgarea edictului de la Milano (313 e.N) se acorda un cult secret mormântului său. Aici se ridicase şi un mic edificiu (Calla Memoriae), că şi cel aflat pe mormântul Sfântului Petru pe Vatican.
După oficializarea creştinismului, Constantin cel Mare a construit o bazilică pe proprietatea Sfintei Lucia şi pe mormântul Sfântului Paul, acolo unde Apostolul primise mormântul discipolului său Timotheus. Locul se afla la circa 2,25 Km în afara zidurilor de atunci ale Romei. Acel prim edificiu, orientat spre apus, a fost consacrat de papa Sylvestrus I-ul la 18 noiembrie 324 e.N.
Refăcută, restructurată şi mărită între 384-395 e.N, sub împăraţii Theodosius I-ul, Valentinianus al II-lea şi Honorius, o nouă basilică a fost orientată bine spre răsărit. Theodosius a mărit basilica ridicată sub Constantin cel Mare, în anul 388 e.N, iar Honorius a terminat-o în anul 423 e.N.  La reconstruire s-a avut în vedere un plan vast, cu cinci nave ce se deschideau spre un portic exterior cu patru laturi.
Basilica, terminată sub domnia lui Honorius, a avut drept constructor principal pe Ciradus, numit „Profesor Mechanicus”. Aceluia i se datorează planul cu cinci nave şi porticul patrulater din exterior, plan inspirat de basilica antică din Forul lui Traian.. Lăcaşul a fost consacrat de papa Siricius. De la numele iniţiatorului reconstruirii sale, basilica a purtat, un timp, numele de Theodosiana, aceasta cu toate că lucrările s-au terminat sub domnia lui Honorius.. Galla Placidia, fiica lui Theodosius I-ul şi sora lui Honrius a adăugat mozaicul de pe arcul de triumf din interior, mozaic ce a mai fost refăcut în secolele al 8-lea şi al 9-lea e.N.
Lombarzii au jefuit basilica în 739, iar sarazinii în 847. Pentru a apăra locul sfânt, papa Ioan al VIII-lea a ridicat fortificaţii înalte în jurul lui. Imprejurul acelora s-a format o mică localitate, numită Giovannipoli, din care nu a mai rămas nici o urmă astăzi.
Pe parcursul secolelor ea s-a bucurat de atenţia papilor, fiind înfrumuseţată încontinuu şi beneficiind de unele adăugiri. Sunt de amintit mozaicurile de pe faţadă, realizate de Pietro Cavallini, frumosul claustru, realizat de Vassalletto, celebrul baldachin gotic al lui Arnolfo di Cambio şi candelabrul pascal, realizat de Nicola de Angelo şi Pietro Vassalletto, în sec.al 13-lea.
In calitatea sa de cea mai mare şi mai bogată din Roma, basilica Sfântul Paul din afara zidurilor și-a parcurs epoca de aur câteva secole, până la consacrarea basilicii dedicate Sfântului Petru de la Vatican, în 1626. Cu toate acestea acest lăcaş de mare tradiţie a rămas un deosebit loc de pelerinaj al creştinătăţii, renumit şi prin operele sale artistice.
Sub pontificatul lui Pius al VII-lea, în noaptea de 15 spre 16 iulie 1823, un incendiu a distrus cea mai mare parte a edificiului. Numai claustrul a fost salvat, fiind îndepărtat de flăcări. El data din anul 1220, fusese realizat de maeștrii marmurari Cosmas şi conţine fragmente şi inscripţii antice. Coloanele claustrului sunt foarte elaborate, torsadate și încrustate cu plăcuțe de marmură colorată. Aici s-au depozitat bucăți din vechea basilică și sarcofage vechi.
Papa Leon al XII-lea s-a ocupat de reconstruire, urmărind ca noua clădire să păstreze planul paleocreştin. Lucrarea a fost atribuită lui Pasquale Belli, urmat după moarte de Luigi Poletti. A existat şi un alt proiect al lui Giuseppe Valadier, dar acele nu s-a pus în operă.
Noua bazilică a păstrat tipologia de basilicală paleocreştină, dar ca aspect este departe de edificiul iniţiat de Theodosius I-ul (Theodosiana). S-au astupat jumătate dintre ferestrele navei centrale, pentru a crea o suprafaţă necesară unor 36 de fresce, reprezentând episoade din viaţa Sfântului Paul şi dedesubt a unei frize cu portretele papilor, de la Petru , la Benedict al XVI-lea, lucrate în mozaic. Lunga serie a medalioanelor papilor a fost iniţiată, în sec.al 5-lea e.N, de către papa Leon cel Mare. S-au înlăturat toate iregularităţile (coloane torsadate, decoruri de sub arcade, etc.), s-a înlocuit pavimentul din marmură uniformă cu un paviment cu desen geometric, s-a conceput un plafon cu casete de tip antic în nava centrală, cu care s-a mascat şarpanta. Mozaicul faţadei, din sec.al 11-lea, a fost înlocuit cu unul nou şi strălucitor pe fond auriu, îndepărtat de canoanele estetice paleocreştine. Resturile vechiului mozaic s-au replasat în spatele arcului de triumf. Basilica a fost reconsacrată de papa Grigore al XVI-lea, în 1840.
Papa Benedist al XVI-lea

Basilica cea nouă este un edificiu religios neo-clasic, nu unul paleocreştin. In ea se regăsesc însă puternice referinţe la ultimele timpuri ale Imperiului Roman.
Interiorul basilicii măsoară 131,66 metri în lungime, fapt ce pune la îndoială locul doi, ca mărime, revendicat pentru basilica de la Latran (care are o lungime de numai 130 de metri). Lăţimea basilicii Sfântul Paul este de 65 de metri, iar înălţimea de 29,70 de metri. Nava ei centrală se sprijină pe 80 de coloane monolit din granit de Montofarno, cu capiteluri corintice şi baze de marmură albă In mijlocul navei se ridică altarul ce datează din 1280. Acesta are un baldachin susţinut de patru coloane de alabastru oriental, primit de la Mehmed Ali Paşa din Egipt. Altarele din malahit, plasate la capetele transeptului, au fost donate de împăratul Rusiei, Nicolae I-ul (1825-1855).

Porticul realizat de Calderini, în 1928, măsoară 70 de metri lungime. Pe latura  pronaosului de la faţadă dispune de zece coloane monolitice din granit roşu de Baveno, pe laturi două rânduri de coloane şi pe latura dinspre Tibru trei rănduri, în total 146 de coloane.
In interior s-a adus astăzi la suprafaţă mormântul Apostolului, în urma unor ample şi costisitoare lucrări arhitecturale, lucrări care au beneficiat de ajutor şi generozitate din întreaga lume.
Aici se deschide solemn, în fiecare an, de ziua Convesiunii Sfântului Paul, săptămâna pentru unitatea creştinilor.