sâmbătă, 5 martie 2011

ROMA V - BASILICA AEMILIA (FORUM ROMANUM)

Este cea de a doua bazilică ridicată la Roma, în anul 179 e.A, după basilica Porcia construită în apropiere cu șase ani înainte, în anul 185 e.A. Asemănător majorității monumentelor din Forum, ea a suferit multe restaurări și reconstruiri. Vestigiile care se pot vedea astăzi au aparținut edificiului reconstruit în sec.1 e.N. S-a numit Aemilia pentru că a fost dată în grijă și întrerținere membrilor gintei Aemilia. Ea s-a ridicat în spatele unui fost rând de tabernae, distruse în incendiul din anul 210 e.A. Este singura bazilică din epoca romană al cărei plan mai este cunoscut pe teren, ca şi cel al basilicii Julia. Altele trei (Porcia, Sempronia și Opimia) au dispărut cu totul.
            Asemănător tuturor basilicilor antice, ea nu avea nici o funcție religioasă, ci numai funcții politice, sociale, comerciale și juridice. O bazilică era loc de întâlnire pentru dezbateri politice, loc de adunare a diferitelor categorii sociale sau profesionale, loc propice pentru activități comerciale și loc unde se desfășurau ședințe de judecată. Sub marea sală centrală acoperită se tratau afaceri, se dădeau întâlniri la adăpost de căldură sau frig. Se făcea justiție atunci când vacarmul îi gonea pe avocați și judecători din piețele publice.
            Pe latura dinspre centrul Forum-ului, se deschidea un rând de magazine sub un portic. Se văd încă zidurile care le separau, unele reconstruite. Acolo se vindeau parfumuri și bijuterii. In spatele magazinelor trebuie imaginate navele basilicii, separate de coloane frumoase din marmură colorată. Antablamentele edificiului erau realizate din marmură albă, foarte fin sculptată. Fragmrnte de coloane și din arhitrave sunt expuse în lungul laturii de nord-est.
Basilica deschidea spre piaţă un front de 100 de metri, fiind flancată pe toată întinderea faţadei de un şir de încăperi destinate negoţului, taberne novae.
Interiorul era împărţit în patru nave prin coloane de marmură africană şi cipollino.
            In unghiul de sud-est al basilicii se remarcă o inscripție latină dedicată nepoților lui Augustus, adoptați de împărat și prinți ai tineretului. Nepoții fuseseră speranța de continuarea dinastiei Iuliene, dar se stinseseră amândoi în jurul vârstei de 20 de ani, îndurerând fără consolare pe împărat. Nepoții proveniseră din căsătoria Iuliei, singura fiică a lui Austus, cu Vipsanius Agrippa, om de mare valoare, sfătuitor și apropiat al împăratului încă din timpul tinereții agitate.
            Construirea basilicii a fost susținută financiar de censorii Marcus Aemilius Lepidus și Marcus Fulvius Nobilior. S-a numit la începuturi basilica Aemilia sau basilica Fulvia.
           In anul 159 e.A, cenzorul Publius Cornelius Nasica Corculum a instalat o clepsidră în basilica numită atunci Aemilia și Fulvia, după numele celor doi censori fondatori. Basilica nu a mai păstrat decât numele de Aemilia, pierzând pe cel de Fulvia după sec.al 2-lea e.A.
            Pe timpul dictaturii lui Sulla (82-79 e.A.) s-au operat o serie de reconstrucții în Forum Romanum. Atunci Basilica Aemilia (Emilia) a fost completată cu un portic cu două caturi, așezat în fața tabernelor, ascunzându-le vederii dinspre piață.
            In anul 78 e.A, consulul Marcus Armilius Lepidus a decorat edificiul cu scuturi, sau portrete ale strămoșilor săi, după ce a asigurat și o reconstrucție.
            In anul 54 e.A, edilul Lucius Aemilius Paulus, fratele triumvirului Marcus Aemilius Lepidus s-a angajat să reconstituie basilica pe baza banilor proveniți din prada din Gallia adunată Caius Julius Caesar. Prin noile lucrări, basilica Aemilia a câștigat în splendoare, dar lucrarea a fost terminată de fiul celui ce începuse lucrarea, Lucius Aemilius Lepidus Paullus, pe timpul consulatului său. De atunci edificiul s-a numit basilica Paulli.
Caesar a dispus constrirea  basilicii Julia în fața celei Aemiliene la întoarcere din Gallia.
In anul 14 e.A, basilica a dispărut într-un incendiu, dar a fost reconstruită de ginta Aemilia. A fost restaurată din nou în anul 22 e.N de Marcus Aemilius Lepidus.
La începutul sec.al 5-lea e.N, acoperișul din lemn și aripile au fost distruse de un incendiu pus în sarcina jafului vizigoților lui Alaric (410 e.N). Magazinele (tabernae) au fost distruse și ele. Cutremurul din anul 847 a cauzat prăbușirea totală a basilicii.
Basilica a fost ridicată la început pentru a proteja pe trecători și pentru a oferi adăpost  de soare și vânt afacerilor din Forum Romanum. Aici s-au amenajat magazine (tabernae) și o terasă de unde se puteau urmări luptele de gladiatori care se derulau în piață. Ulterior s-au așezat în bazilică și tribunalele. Apoi s-au instalat aici cei ce se ocupau cu schimbul de bani și bancherii, simțind că locul era propice afacerilor.
Basilica se învecina la nord cu Forum-ul lui Nerva și cu Curia, de care era despărțită de strada Argilentum. Pe la sud trecea Via Sacra, care tăia pe lungime Forum-ul, de la templul lui Saturn, la Arcul de triumf al lui Titus. Alături de templul lui Saturn se afla sediul tezaurului public al poporului roman.
Basilica era formată dintr-o sală principală, împărțită în trei nave, înconjurate de coloane din marmură de Africa, cu baze și capitele din marmură albă. O a patra navă a fost adăugată cu ocazia reconstrucției. Ordinul arhitectural era cel doric datorită unei monede s-a putut afla că avea două nivele.
Sala principală măsura 70 de metri lungime și 27/29 de metri lățime. In partea de nord-vest a navei s-a adăugat o a doua linie de coloane. In sud-vestul navei, un rând de magazine a fost construit ulterior în sistemul opus quadratum, adică cu blocuri paralelipipedice de tuf. In trei dintre ele se găseau porțile spre interiorul edificiului.
Nai târziu, Augustus a așezat în fața basilicii o colonadă dorică cu arcade, care ascundea magazinele (tabernae) de ochii trecătorilor de pe Via Sacra și a dat vechii basilici un aspect conform gustului zilei. Tot de pe timpul lui Augustus, dar mai târziu, porticul a fost detașat de corpul basilicii și a format un edificiu aparte, dedicat celor doi nepoți adoptați pentru a-i urma la domnie, Caius și Lucius Caesar.
Astăzi se mai pot vedea numai bazele coloanelor basilicii și ale magazinelor, urme care dau numai imaginea planului lor general.