joi, 17 martie 2011

ROMA V - TEMPLUL ZEIȚEI VESTA ȘI ATRIUMUL VESTALELOR (FORUM ROMANUM)

Cele două edificii importante ale antichității romane sunt plasate la sud de Via Sacra, în partea de răsărit a Forum-ului Romanum, urmând pe această direcție după templul Dioscurilor. In dreptul temlului Vesta, pe centrul Forum-ului se găsește Regia, reședință a celui ce deținea demnitatea de Pontifex Maximus și care dirija colegiul vestalelor. Pe latura opusă a Forum-ului, dincolo de Via Sacra și de Regia, se află templul lui Antoninus și al Faustinei, în dreptul templului Vesta și apoi, spre răsărit, templul lui Romulus, în dreptul Atrium-ului vestalelor. Cele două edificii erau alăturate bazei Palatinului și pe terenul ce urcă spre mica colină Velia. De aceea ele se aflau pe terenul cel bine protejat de inundațiile Tibrului.
In epoca în care nu era ușor pentru om să aprindă focul, satul instalat pe Palatin, unde trăia Romulus, trebuia să aibă un loc acoperit, circular ca și toate locuințele, unde se păstra focul public.
Instituirea acestui cult al focului la Roma urcă în timp până la Romulus, sau la Numa Pompilius (715-672 e.A). Un grup de patru preotese, apoi șase și șapte, au fost însărcinate să asigure cultul zeiței Vesta, ele fiind numite vestale. Zeița Vesta a fost considerată drept protectoarea familiei și a statului roman. Slujitoarele templului aveau sarcina de a păstra nestinsă flacăra sacra, simbol al vieții eterne a Romei. Vestalele trebuiau să fie virgine și să aparțină unor familii aristocratice. aveau datoria să servească timp de 30 de ani, timp în care erau obligate să rămână virgine. In caz de încălcarea consemnului riscau să fie pedepsite prin îngropare de vii.
Când s-a construit primul templu, probabil la sfârșitul sec.al 6-lea, s-a păstrat forma rotunjită a caselor primitive. Templul a ars și a fost reconstruit de numeroase ori, mereu în plan circular, până la Septimius Severus. De la fondarea Romei, templul zeiței Vesta a avut numai o structură tradițională din lemn și ornamentații de ceramică arsă, în aceeași tradiție cu cea a templelor cu plan rectangular. In aceste condiții nu este de mirare că templul a căzut victimă unor incendii obișnuite în istoria orașului. Ultima lui reconstrucție a fost realizată într-o formă majestoasă și numai din marmură, pe timpul lui Septimius Severus. Nu mai subzistă decât centrul platformei de bază și câteva elemente din marmură, care au fost refolosite la reconstrucția, din 1930, de sub guvernarea lui Benito Mussolini.
Ăn prima jumătate a sec. 1 e.A., centrul Romei republicane, Forum Romanum, a început să capete o configurație care se poate recunoaște în ruinele de azi. In timpul dictaturii lui Sulla (82-79 e.A.) s-au reconstruit o seamă de componente ale ansamblului preexistent, printre care templul Vestei și Casa Vestalelor. Aceasta nu a fost decât una din reconstrucțiile venerabilelor edificii.
Pe timpul incendiului din anul 64 e.N, partea de răsărit a Forum-ului a fost distrusă, inclusiv Regia, templul Vesta și Atrium-ul vestalelor. Nero le-a restaurat din vechile materiale. Un alt mare incendiu, din anul 191 e.N a atins și el cele două edificii. Restaurarea s-a terminat în 193 e.N, sub diriguirea împăratului Septimius Severus.
După dizolvarea colegiului vestalelor și instaurarea creștinismului obligatoriu, casa vestalelor a revenit funcționarilor curții imperiale și apoi curții pontificale. Prin săpături s-a găsit un tezaur de 397 monede romane din sec.al 5-lea și un altul de 830 monede anglo-saxone din sec.9-10 e.N.
Perioada de abandonare dintre secolele al 9-lea și al 12-lea, este aceea care a dus la ruinarea edificiilor vestalelor și la îngroparea lor.
Era un sanctuar închis, înconjurat de un portic cu 20 de coloane canelate, cu capiteluri în stil corintic. Friza era sculptată cu baso-reliefuri ce figurau instrumente de sacrificiu. Cella adăpostea un altar pe care focul ardea în permanență. Intr-un ungher erau păstrate cu mare grijă câteva obiecte despre care se spunea că aduseseră norocul Romei. Printre acestea se găsea faimosul Palladion (obiect care apără), statuia de lemn sau din os care reprezenta pe zeița Vesta, care avea puterea să păstreze integritatea orașului care o poseda. Ea căzuse din cer în Troia, probabil aruncată chiar de Zeus. Roma credea că o avea datorită lui Eneas (Aeneas), care o salvase de la Troia și o adusese în Italia.
Spre răsărit, foarte aproape de templu se găsea mănăstirea în care trăiau vestalele, Atrium Vestae. Incăperile acestei vaste locuințe, cu două etaje, erau dispuse în jurul unei curți rectangulare cu lungimea de 69 de metri, împodobită cu trei bazine dreptunghiulare de apă, cu dimensiuni diferite, de grădini și înconjurată de un portic. Bazinul central a fost acoperit ulterior de un edificiu octogonal cu utilizare necunoscută. Unele dintre încăperi erau pavate cu marmură de diverse culori. Existau scări de urcare la etaj și deschidere spre Via Nova.
Vestalele își petreceau toată viața în această locuință. Provenite din familii patriciene, ele intrau în colectiv la zece ani și erau obligate să rămână timp de treizeci de ani. Zece ani erau consacrați instruirii lor, alți zece ani practicii și ultimii zece învățământului. Regulile erau extrem de dure. Vestalele erau îngropate de vii în cazul că încălcau jurământul de castitate și foarte sever pedepsite în cazul că lăsau să se stingă focul sacru, fapt care anunța mari nenorociri pentru Roma.
Incepând cu sec.al 3-lea e.N, a apărut obiceiul de a se ridica statui ale vestalelor celor mai renumite, statui ce erau dispuse în curtea Atrium-ului. Era o atitudine de bunăvoință față de ele. Unele dintre statui purtau inscripții pe soclu.

ROMA V - REGIA (FORUM ROMANUM)

Regia a fost un edificiu de cea mai mare importanță în istoria romană și în Forum Romanum. Inpreună cu templul Vesta forma centrul religiei romane. Clădirea era plasată în partea de răsărit a Forum-ului, în poziție centrală. La sud se învecina cu templul Vesta, la vest cu templul lui Caesar, iar la nord cu templul lui Antoninus şi al Faustinei. Inainte de ridicarea templului lui Caesar, Regia era edificiul ce închidea Forum-ul în partea de răsărit, cu deschidere vizuală nestingherită spre întreaga suprafaţă, adică spre Capitoliu. Templul lui Caesar s-a interpus între Regia şi restul suprafeţei dinspre apus (la sfârşitul sec. 1 e.A). Templul lui Antoninus şi al Faustinei s-a ridicat mai târziu cu două secole după cel al lui Caesar. Inainte acea latură nordică a Forum-ului era ocupată de clădiri particulare.
In mare, Regia avut un plan triunghiular în care s-au înscris formele neregulate ale unui trapez unit cu un dreptughi. Trapezul, plasat spre nord, era o curte deschisă din tuf cu un portic din lemn. Interiorul, cu formă dreptunghiulară, era alăturat trapezului și se compunea din trei îmcăperi cu intrare dinspre curte prin cea din mijloc. In camera dispre apus era sanctuarul lui Marte (sacrarium Martis) unde se păstrau scuturile și lăncile consacrate zeului (Martiae hastae).  
Legenda susţine că Regia a fost reşedinţa lui Numai Pompilius, regele care i-a urmat lui Romulus, cel considerat că ar fi organizat religia romană. El a fost cel care a orânduit și credința în scuturile sacre (ancilia).
Scuturile sacre erau obiecte legate de cuoltul zeului Marte în religia romană tradițională. Regele Numai Pompilius găsise în locuința sa un scut fără origine cunoscută și cu o formă particulară, ovală și restrângeri laterale la mișloc. In termeni moderni, se poate spune că avea forma cifrei 8. Bănuind că acel scut ar avea o origine divină,Numa a organizat un cult și a desemnat scutul drept un palladium (obiect apărător) pentru Roma.
După aceea a cerut să se confecționeze alte 11 scuturi asemănătoare, astfel ca cel sacru să nu poată fi cunoscut de cineva rău intenționat. Cele 12 scuturi au fostpăstrate în Regia, reședința oficială regală din Forum Romanum. Un colegiu de preoți de dicați cultului lui Marte, numiți salieni, a primit saecina să apere scuturile și să le expună de două ori pe an, pe timpul sărbătorilor religioase ce marcau începutul sau sfârșitul perioadei de război.
Arheologii susțin că scutul în formă de 8 a fost identificat pe nedrept ca fiind de origine tracă de către Denys din Halicarnas, ci că seamănă cu străvechiul scut egeean, cunoscut în jurul anului 700 e.A. Axeastă indicație istorică trimite la o reverificare interesantă a mărturiilor despre tradițiile romane.
Se spune că tot Numa ar fi construit și primul templu al zeiței Vesta, precum și casa vestalelor (mai târziu Atrium Vestae). Acele edificii au constituit zona centrală a vieții politice și religioase a regatului.
Dacă în epoca monarhiei Regia a fost reședința oficială a regilor (un fel de palat regal), distinctă de locuința privată, mai târziu a fost reşedinţa celui ce deţinea demnitatea de Pontifex Maximus, conducătorul celegiului sacerdoţilor. Acesta era, pe timpul republicii, rex sacrorum, regele simbolic al ceremoniilor religioase, iar Regia era locul de întâlnire al pontifilor și al flaminilor majori (preoților majori- de prim rang).
Atunci când a devenit Pontifex Maximus, Caesar și-a exercitat funcțiile de la Regia și tot aici a fost adus după asasinatul său la Curia din Teatrul lui Pompeius, de pe Câmpul lui Marte.
Conform unei legende, dacă lăncile dedicate lui Marte, în Regia, intrau în vibrație, urma să se petreacă un eveniment teribil. Se spune că ele au vibrat în noaptea dinaintea asasinării lui Caesar, 14 martie 44 e.A. In pofida acestui semnal, caesar s/a dus la adunarea senatului, de las Curia di Teatrul lui Pompeius, unde a fost asasinat mișelește.
In Regia se păstrau formulele tuturor rugăciunilor, jurămintelor, sacrificiilor, etc., calendarul zilelor sacre, Analele (forma concisă a evenimentelor istorice), legile referitoare la căsătorie, decese sau testamente, etc. Tot aici se păstra lista cronologică a consulilor și a triunfurilor. Romanii au datat mult timp evenimentele istorice după anii de consulat, mai puțin dupăanii scurși de la fundarea Romei. Prin consultarea listei consulatelor s-au putut determina evenimentele istorice de către istoricii de mai târziu.
Istoricii au transmis că Regia a fost afectată de două mari incendii, unul în 146 e.A. și altul în anul 36 e.A. după cel de al doilea, a fost reconstruită luxos de către Gnaeus Domitius Calvinus. A mai fost semnalat un incendiu și în anul 191 e.n, dar vestigiile de astăzi aparțin edificiului lui Calvinus. Săpăturile arheologice au depistat mult mai multe etape în viața acestui edificiu, începând cu sec.al 8-lea e.A.