marți, 6 mai 2014

ISTANBUL - RUSTEM PAȘA ȘI MIHRIMAH XXXX



Căsătoria dintre Mihrimah și Rustem s-a transformat într-una de atașament și de iubire, conform celor afirmate de istoricii vremii. Aceasta cu toate că la început ea a fost una de aranjament uneltit de sultana Hurem (Roxelana), soția de nedespărțit a sultanului Suleyman I-ul Magnificul. Mihrimah a fost singura fiică a cuplului imperial ottoman, născută în ziua echinocțiului de primăvară a anului 1522 (21 martie). Numele ei semnifică această dată de naștere, însemnând Soare și Lună.
Sultanul Suleyman avea o sensibilitate deosebită pentru singura sa fiică. Mihrimah a călătorit în întregul Imperiu Otoman cu tatăl ei și alături de el a supravegheat posesiunile și a cucerit unele noi. Este menționat în literatura persană  că a călărit alături de Suleyman pe un armăsar pur sânge arab, numit Batal, în bătălia de la Gizeh, în nordul Egiptului.

Alegerea lui Rustem ca ginere a făcut-o experimentata mamă Hurem, care a intuit calitățile lui politice și de ambiție. Sultanul Suleyman a fost convins de Hurem, care avea deosebite calități diplomatice și o influență hotărâtoare asupra lui.
Rustem Opukovici, de origine croat creștin, venise la Constantinopol (numit Istanbul din 1923) la vârsta de 11 ani, fiind unul dintre copiii luați ca tribut de către turci. Odată sosit în capitala otomană nu a fost destinat instrucției de ienicer ci celei de devchime, adică instruirii pentru a servi în administrația imperiului. Toți copiii luați ca sclavi prin tribut erau convertiți la Islam, indifferent de direcția în care erau instruiți.
Inteligent, perseverent și abil, Rustem a reușit să se ridice de la condiția de simplu sclav la cea de guvernator a unei provincii și, mai târziu la cea mai înaltă demnitate în stat, cea de Mare Vizir.
Mihrimah și Rustem s-au căsătorit la 26 noiembrie 1539, în timpul fastuoasei ceremonii organizate pentru circumcizia prinților imperiali Baiazid și Cihangir. Impreună au reușit să construiască o avere uriașă (Rustem a fost cotat ca fiind aproape tot atât de bogat ca și sultanul Suleyman) și un formidabil capital de putere. La data căsătoriei Rustem avea 39 de ani, iar Mihrimah numai 17 ani.
Dotați amândoi cu o inteligență superioară, au devenit două personalități redutabile, care nu ar fi precupețit nimic în goana lor pentru putere. În inima lui Mihrimah n-a mai fost loc multă vreme de altă iubire decât cea pentru Rustem, dar s-a vorbit și despre o anumită slăbiciune pentru arhitectul șef al imperiului, Mimar Sinan. Acesta, născut în 1489/1490, avea totuși o vârstă foarte înaintată în anul căsătoriei lui Mihrimah, așa că nu a putut fi vorba de o afecțiune, ci numai de o bunăvoință a prințesei.
În calitate de soț al fiicei sultanului, a primit titlul de „Damat” (ginerele Dinastiei), de aceea istoria îl va cunoaște și sub numele de Damat Rustem Pașa.
In copilărie și în adolescență, Mihrimah purtase un atașament puternic față de fratele său mai vârstnic, Mustafa, fiul altei mame, Mahidevran, și cel care, de drept, ar fi trebuit să moștenească tronul ottoman. După căsătorie tânăra Hihrimah și-a schimbat atitudinea. A devenit, cu încetul, părtașă la uneltirea mamei sale pentru uciderea și eliminarea lui Mustafa. Profitând de dragostea pe care i-o purta tatăl său, Padișahul, Sultana Mihrimah a reușit să-și împingă soțul cât se poate de sus, pentru ca din poziția de Mare Vizir (1544) să aibă puterea de a schimba destinul prinților.
Complotul învinovățirii lui Mustafa a reușit și prințul a fost executat, însă revolta ienicerilor dat peste cap, de moment, planurile triumviratului Hurem, Rustem și Mihrimah. Suleyman i-a restrâns lui Rustem Pașa prerogativele și chiar l-a schimbat din funcție, în 1553. Insă în 1555, cele două puternice femei au reușit să-l impună din nou la conducerea divanului, pentru încă 6 ani, până la sfârșitul vieții (1561).
Cuplul Rustem-Mihrimah a reușit să adune o avere colosală în cei doi ani de convițuire. Au deținut 5 seraiuri, 815 ferme, 476 de mori de apă, 1.700 de sclavi, 2.900 de cai, 1.106 de cămile și încă o mulțime de alte animale. La acestea s-au adăugat bani, bijuterii, haine brodate cu fir de aur, veselă de aur și argint, etc.
Fragment de ornamentație în moscheea Rustem Pașa

Înainte de intra în ultimul său an de viață și de Mare Vizir, în 1560, Rustem Pașa i-a cerut arhitectului Sinan Mimar să-i construiască o moschee, una atât de frumoasă cum nu era alta la Istanbul. Construcția și împodobirea acestei clădiri impunătoare cunoscută sub numele de Rustem Pașa Camii, a durat patru ani. Moscheea este situată în cartierul Eminou și este faimoasă pentru valoroasa ei faianță cu glazură albastră de Iznik (vechea Niceea bizantină), desenată cu garoafe, lalele, lăcrămioare și crini, ca și pentru terasa de unde se consideră că se cuprinde cea mai frumoasă priveliște asupra Cornului de Aur. Din păcate, Rustem nu avea să o vadă finalizată. Marele Vizir, ginerele Dinastiei otomane, a murit în iulie în 1561, iar moscheea a fost inaugurată abia în 1564.
Rustem și Mihrimah au avut împreună o fiică, numită Ayșe Humașah (după numele bunicei sale, mama lui Suleyman Magnificul) și doi fii, Murad și Mehmet.