marți, 26 martie 2013

ROMA - ALTARUL DOMITIUS AHENOBARBUS XXXX


           
 Baza grupului statuar al lui Domitius Ahenobarbus, mai comun numit Altarul lui Domitius Ahenobarbus (Ara Domitii Ahenobarbi) a fost edificat către anul 114 e.A, mai sigur după consulatul lui Gnaeus Domitius Ahenobarbus (122 e.A) în onoarea unei victorii navale a consulului. Opera lucrată în basorelief era situată în apropiere de Circus Flaminius, în templul dedicat lui Neptun.



 Baza grupului statuar al lui Domitius Ahenobarbus, mai comun numit Altarul lui Domitius Ahenobarbus (Ara Domitii Ahenobarbi) a fost edificat către anul 114 e.A, mai sigur după consulatul lui Gnaeus Domitius Ahenobarbus (122 e.A) în onoarea unei victorii navale a consulului. Opera era situată în apropiere de Circus Flaminius, în templul dedicat lui Neptun.
Ca vechime este vorba de al doilea exemplu de basorelief roman cunoscut până acum, primul fiind realizat de consulul Paulus Emilius în onoarea victoriei sale în bătălia de la Pydna, la 22 iunie 168 e.A.
Altarul a fost compus din patru fețe din care două sunt păstrate astăzi în Glyptoteca de la Munchen, fața mitologică și două mici flancuri și la Muzeul Luvru, fața istorică.




ROMA - ALTARUL LUI DIS PATER ȘI PROSERPINA XXXX


                Altarul lui Dis Pater și Proserpina (Ara Ditis Patris et Proserpine) era dedicat unor divinități ale infernului în Tarentum (extremitatea vestică a Câmpului lui Marte.) Dis Pater a fost numele roman original al unui zeu al infernului, care a devenit pe firul timpului zeul Pluton. Proserpina a fost asimilată zeiței grecești Persephona.
Altarul a fost amenajat la extremitatea Câmpului lui Marte de către un membru al gintei Valeria. După aceia, Publius Valerius Publicola a celebrat aici Jocuri care au devenit Jocuri seculare (Ludi saeculares). Aceste jocuri deschideau, la Roma, fiecare centenar, pe data de 21 aprilie, zi aniversară a fondării orașului. Vestitorul public, care invita populația să participe la acele jocuri le prezenta cu formula care a devenit tradițională: Jocuri pe care nimeni nu le-a văzut și pe care nimeni nu le va revedea”. In ciuda denumirii lor, aceste jocuri s-au celebrat la intervale neregulate, după cum o demonstrează o recapitulație a ultimelor opt jocuri seculare stabilite de gramaticianul Censorius, în anul 238 e.N.
Altarul se afla subteran la 20 de picioare profunzime și nu era degajat decât cu ocazia acelor jocuri.

ROMA - ALTARUL LUI CONSUS XXXX


               Altarul lui Consus (Ara Consi) este legat prin tradiție de celebrarea jocurilor în onoarea divinității arhaice Consus (asimilat cu Neptun) în cursul cărora, pe timpul epocii lui Romulus, a avut loc răpirea sabinelor. Cultul era, deci, foarte vechi și se adresa unei vechi divinități italice.
Altarul era subteran, situat în sec.al 3-lea e.A.în apropiere de bornele murciene”, adică la sud de Circus Maximus, în valea Murcia, între colinele Palatin și Aventin. El marca în această parte limita primului pomerium. Pomerium era limita sacră care separa orașul de teritoriul său (ager), formând o limită juridică și religioasă, limită a autorității tribunilor plebei și puterii militare (imperium militiae) și limită care nu trebuia depășită de armată. Pomerium s-a extins de mai multe ori pe parcursul istoriei Romei.
Acest altar arhaic era subteran și acoperit, cu excepția timpului în care se celebrau sărbătorile Consualia, celebrate la 21 august și 15 septembrie în fiecare an, în onoarea lui Consus.
Sărbătoarea se desfășura în Circus Maximus. Pe acea perioadă se dezgropa altarul ținut acoperit , se făceau libațiuni și se organizau curse de cai și de care. Pe timpul acelor jocuri festive caii și catârii nu trebuiau puși muncă și erau decorați cu flori. Cu timpul această sărbătoare s-a stins.

ROMA - ATHENAEUM XXXX

Athenaeum este un edificiu ridicat de Hdrianus, cu destinație de școală pentru promovarea studiilor literare, științifice și de retorică, chiar un fel de universitate. Edificiul a fost construit sub formă de teatru, sau mic amfiteatru, spațiu ce reprezenta un auditoriu și mai cuprindea o bibliotecă, probabil Biblioteca Capitoliului. Era situat lângă Curie, în Forum Rmanum, în fața templului lui Augustus. Vestigiile sale s-au redescoperit în anul 2009.

In sec.al 4-lea, auditoriumul Athenaeului și Biblioteca (Biblioteca Capitoliului), au devenit prima universitate a Romei antice, fără a purta acest titlu. Circa treizeci de profesori asigurau cursuri de retorică, greacă antică, gramatică,filozofie, drept și literastură. Elevii cei mai săraci puteau primi o bursă. După ce terminau cursurile unor alte școli din Roma sau din provincie, unii tineri veneau să-și completeze studiile la Athenaeul din Roma, ca la o universitate.
Athenaeul și-a păstrat reputația până în sec.al 6-lea e.N.



Pe lângă discursurile de învățământ ale maeștrilor angajați, în Atheneum s-a obișnuit ca și diverși oratori, poeți, sau critici să dea citire propriilor creații. La unele astfel de pre-lecturări au asistat uneori chiar împărații.

ROMA - ARCUL LUI SEPTIMIUS SEVERUS DIN FORUM BOARIUM XXXX


                       In afară de arcul trimfal dedicat lui Septimius Severus în Forum Romanum se mai găsește un altul, mult mai mic (Arcus Septimi Severi), numit și Arcul Argintarilor (Arcus Argentariorum). Acesta este amplasat în vechiul carier Velabru și este lipit astăzi de biserica San Georgio din Velabru. Locația amintită este foarte aproape de Forum Boarium.
Arcul servea probabil drept intrare în Forum Boarium dinspre cartierul Velabru și adăpostea unii negustori care se ocupau cu schimbul de monede. De la această ocupație i-a venit numele de Arcul Argintarilor. A fost ridicat în anul 204 e.N, în onoarea împăratului Septimius Severus, de către soția sa și de către fii săi, Caracalla (cu soția sa Plautilla) și Publius Septimius Geta, dar și de Gaius Fulvius Plautianus, prieten al lui Septimius Severus, tatăl Plautillei.


Inscripția de pe fronton a fost schimbată de trei ori: la asasinarea lui Gaius Fulvius Plautianus, bănuit de trădare de către Septimius Severus și Caracalla, în anul 205 e.N, la asasinarea Plautillei de către soțul ei Caracalla, în anul 211 e.N și la asasinarea lui Publius Septimius Geta de către fratele său Caracalla, care a și schimbat inscripția fratelui său (damnatio memoriae), a soției sale și socrului de pe monumentele Romei.
Lucrarea este în întregime de marmură în partea superioară, iar baza este executată din travertin. Arcul măsura 6,15 metri înălțime și 3,30 metri lățime de trecere. Constituit din pilaștri cu capiteluri corintice, are suprafața exterioară ornată total cu basoreliefuri. La interior sunt reprezentate figurile familiei imperiale (cele ale Plautilliei și Geta au fost șterse).

Acest mic arc a fost dedicat, de comercianții de carne și de bancheri, familiei lui Septimius Severus. Intre pilaștri, arcul prezenta figurile și scenele, înconjurate într-un decor vegetal exuberant. La interior, Septimius Severus și soția sa, Julia Domna și preoteasa zeiței Ceres, sunt reprezentați în timpul uni sacrificiu, întorși către spectatori și invitând pe privitor să participe la actul religios. In față, Caracalla făcea deasemenea un sacrificiu.