duminică, 19 iunie 2011

GEOGRAFIA - LACURI INTERESANTE ŞI FRUMOASE ALE LUMII

Cele mai frumoase lacuri ale lumii
Cei vechi spuneau ca lacurile sunt Ochii Pamantului in care se oglindeste Cerul. Noi, astazi, dupa decenii de poluare si pangarire irationala a tuturor apelor, cu greu mai putem sustine aceeasi metafora. Cu toate acestea, in ciuda agresiunii omului modern impotriva naturii, unele lacuri, aflate la mare distanta de “civilizatie”, au ramas intacte. Ireal de frumoase, incredibil de pure si transparente, sunt asezate in imprejurimi mirifice care indeamna pe loc la liniste si reflectie interioara.

Lacul Masyu, Japonia

Samuraii l-au considerat drept cel mai pur lac din lume. Masyu se afla la 74 de kilometri nord de orasul Kushiro. Demumit de localnici "Lacul Ceturilor", Masyu beneficiaza de un observator construit pe malul de est, locatie de unde turistii beneficiaza de
cea mai frumoasa priveliste a imprejurimilor.


In centrul lacului troneaza o mica insula, denumita Kanui-shu, ceea ce, in dialectul local, se traduce prin "Batrana Lacului". O poveste de prin partea locului ne spune ca: "odinioara, o batranica impreuna cu nepotul ei a reusit sa scape de un razboi devastator. Atunci cand a ajuns pe malurile lacului, nepotul s-a ratacit de ea. Disperata, batranica l-a implorat pe Zeul Lacului sa-i acorde un adapost pentru noapte. Dorinta femeii varstince s-a indeplinit intr-o clipita: o mica insula stancoasa a aparut brusc in mijlocul lacului. Zeul a adus-o pe batranica pe noul adapost si i-a spus doar atat: "Acum, ai tot timpul din lume la dispozitie."
Localnicii sustin ca si in zilele noastre, in noptile reci, peste suprafata cetoasa a lacului se aud strigatele batranei care isi cauta nepotul ratacit.


Lacul Kussharo, Japonia

Nu putem parasi meleagurile nipone fara trecerea in revista a lacului Kussharo, de departe unul dintre cele mai spectaculoase lacuri de pe planeta, dar si cel mai salbatic din intreaga Japonie. Imensul ochi de apa este situat in craterul unui vulvan stins din Hokkaido, cea mai inghetata insula din arhipelegul nipon.
Numele sau vine din limbajul bastinasilor Ainu, fiind singurul lac din Japonia care ingheata pe tot parcursul iernii. In mijlocul acestuia se gaseste, de asemenea, o insula, numita Nakajima. Apele lacului au o aciditate crescuta din cauza gazelor vulcanice, motiv pentru care aici supravietuiesc putine specii de pesti, printre care si pastravul curcubeu. De asemnea, in anul 1951, entomologii japonezi au descoperit aici o specie rara de cicada (Oncotympana maculaticollis).



In prezent, lacul este un important loc de popas pentru lebedele mute, fiind situat pe ruta de migrare a acestor impresionante pasari acvatice. Ca si fapt bizar, Kussharo este cu adevarat Loch Ness-ul Japoniei, ajungand la aceasta reputatie dupa ce mai multi martori au sustinut ca au vazut in apele sale un monstru marin, denumit Kusshii de catre presa nipona, inca din anul 1973.


Lacul Pukaki, Noua Zeelanda

Il gasim in Insula de Sud a
Noii Zeelande si este cel mai salbatic lac din aceasta tara de la capatul lumii. Are o suprafata de 178,7 kilometri patrati si este un lac glaciar. Lacul Pukaki este alimentat in mare parte de catre apele raului Tasman, care este creat din apele topite ale ghetarului alpin cu acelasi nume, precum si de apele topite ale ghetarului Hooker din Muntele Cook (Aoraki, in limba maori).



Nivelul lacului a crescut spectaculos in doua ocazii: cu 9 metri, in anul 1940, si cu 37 de metri, in anul 1970, cu acesta ultima ocazie, scufundand in apele sale insula Five Pound Note. Apele lacului, prin intermediul unei hidrocentrale, produc jumatate din necesarul de energie electrica al Noii Zeelande.


Lacul Geneva, Elvetia si Franta

Cu o suprafata de 345,31 kilometri patrati, este unul dintre cele mai intinse lacuri din Europa Occidentala, fiind, in acelasi timp, si cel mai celebru lac de granita al Batranului Continent. Franta detine 4,47% din suprafata sa, iar Elvetia beneficiaza de 59,53% de luciu de apa. Lacul Geneva s-a format in urma topirii si a retragerii succesive a unui ghetar de mare altitudine.

Vechii romani l-au denumit Lacus Lemanus (unii francezi de astazi numindu-l, in continuare Leman) ajungand sa isi imparta, in cele din urma, numele cu orasul Geneva din imediata apropiere. Este un lac alpin recunoscut din cele mai vechi timpuri pentru frumusetea sa si pentru apele line in care se oglindeste Mont Blanc (4.810 m), cel mai inalt varf al Muntilor Alpi.



Adancimea lacului Geneva atinge cota maxima de 13 metri in portiunea dintre Evian si Laussane. In anul 1827, matematicianul francez Jacques Charles François Sturm (1803 - 1855) a ales apele Lacului Geneva pentru a masura in premiera viteza sunetului propagat in apa dulce.


Lacul Kachura, Pakistan

Alaturi de Shangrila, este considerat unul dintre cele mai frumoase lacuri din Kashmirul pakistanez. Si asta pe buna dreptate, deoparece in apele Kachura-ului cerul se oglindeste pana la adancimea maxima a lacului, de 70 metri.



Apa, mai limpede decat cristalul, nu depaseste temperatura de +15 grade Celsius pe timpul verii. Iarna, in schimb, ochiul de apa transparenta din Kashmir este ascuns sub un strat de gheata care poate atinge si 2 metri. In lacului Kachura izvoraste marele si impresionantul Fluviu Indus.


Lacul Peyto, Canada

Am ajuns pe malurile unui lac magnific situat in Parcul National Banff din Muntii Stancosi Canadieni. Lacul, ale carui ape sunt alimentate de un ghetar imens din apropiere, si-a primit numele in onoarea lui Bill Peyto, primul ghid si vanator de blanuri pretioase care a explorat tinutul Banff. Peyto-lacul este situat la altitudinea de 1.860 metri, in mijlocul Vaii Waputik, fiind marginit de piscurile Cladron, Peyto si Jimmy Simpson.



Pe vreme de vara, o cantitate semnificativa de gheata se topeste si se scurge in apele lacului, ceea ce duce la intensificarea culorii albastre a lacului. Tocmai culoarea sa, de un albastru nemaintalnit nicaieri in lume, a facut ca acest lac sa apara in numeroase reviste, vederi si postere.
Cea mai frumoasa priveliste a lacului se poate admira de pe Bow Summit, punctul cel mai inalt al ghetarului Icefield Parkway, situat din apropiere. O parte din apele lacului se scurg in raul Mistaya.


Lacul Bled, Slovenia

Considerat de multi turisti si calatori drept cel mai frumos lac din Europa, Lacul Bled este tot un ochi de apa glaciar, situat in Alpii Iulieni din
Slovenia. Are dimensiuni impresionante: 2.120 metri in lungime, 1.380 in latime, iar adancimea sa maxima este de 30,6 metri. Lacul are parte de o priveliste clasica, o frumusete greu de egalat, fiind incadrat de paduri batrane de brazi si munti maiestuosi.



In centrul sau troneaza o insula cu acelasi nume, Bled (Blejski otok, in limba slovena), pe care se afla mai multe obiective turistice, cel mai impresionant fiind Biserica Pelerinilor Sfintei Fecioare (Cerkev Marijinega vnebovzetja, pentru localnici). Biserica a fost construita in secolul XV si se mandreste cu turnul inalt de 52 metri, in varful caruia se poate ajunge numai dupa escaladarea a 99 de trepte. Lacul este celebru si pentru conditiile exceptionale pentru practicarea sporturilor nautice. Se poate ajunge foarte usor pe malurile sale, fiind situat la doar 35 kilometri de Aeroportul International din Ljubljana.


Lacul Como, Italia

Lago di Como, cum il numesc italienii, este un lac de origine glaciara pe care il gasim in provincia Lombardia. Este un ochi de apa impresionat, cu o suprafata de 146 kilometri patrati si cu o adancime-record de peste 400 metri, fiind printre cele mai adanci lacuri din Europa. Ambianta deosebita si frumusetea intacta au atras aici oamenii inca din cele mai vechi timpuri, Lacul Como fiind o destinatie favorita pentru relaxare si odihna a tuturor aristocratilor bogati din Roma Antica.



In prezent, lucrurile nu s-au schimbat deloc: pe malurile sale au vile si proprietati celebritati precum Madonna, George Clooney, Gianni Versace, Ronaldinho si Sylvester Stallone.
Como are o dispunere stranie pentru un lac alpin, tarmurile sale desenand forma neregulata a literei Y. Daca il privim ca pe o destinatie strict turistica, atunci merita sa retinem ca Lacul Como este o locatie naturala unde putem observa animale si pasari, ne putem relaxa in imprejurimile sale pitoresti sau putem beneficia de serviciile numeroaselor spa-uri din imediata apropiere. Este permisa si practicarea unor sporturi nautice de genul wind surfing-ului, kite surfing-ului, sau, pentru toata lumea, navigarea cu barci de agrement.


Loch Lomond, Scotia


Asa-i spun englezii. Parca, totusi, Loch Laomainn, in dialectul original galez, suna mai bine, nu-i asa? In fine, Lomond sau Laomainn, cum doriti, ramane nu doar cel mai mare lac din Marea Britanie, ci si cel mai frumos si mai salbatic ochi de apa in care se oglindeste cerul scotian... in putinele zile senine de aici.
Misteriosul lac se afla la jumatatea distantei dintre campiile din centrul Scotiei si celebrele inaltimi de pe Highlands. Are o lungime de 39 de kilometri, o latime de doar 8 km si o adancime maxima de 190 metri. Este impodobit cu peste 30 de insule si insulite si a devenit, in ultimul timp, cea mai importanta destinatie scotiana pentru amatorii de pescuit si sporturi nautice.



Lacul este celebru din pricina unei balade locale, compusa, in anul 1841, de catre un soldat scotian care, capturat de dusmani, isi astepta sentinta la moarte. Intitulata "The Bonnie Banks o' Loch Lomond", melodia a fost preluata si adaptata de numeroase trupe si artisti, printre care si formatia punk The Real McKenzies.
Ca orice lac scotian care se respecta, Loch Lomond gazduieste in apele sale un monstru care se lasa uneori vazut de turisti si localnici. Acestia din urma se jura cu mana pe inima ca whisky-ul cu acelasi nume, produs in distileriile din apropiere, nu are niciun amestec in multitudinea de legende cu privire la aparitiile monstrului din Loch Lomond...



Lacul Tsomoriri, India

In statul Ladakh din
nord-vestul Indiei, la o inaltime de 4.595 metri, troneaza cel mai mare lac de mare altitudine din Muntii Himalaya. Tsomoriri are o lungime de 19 kilometri, latimea sa atinge 3 kilometri, iar adancimea maxima circa 40 de metri.
Lacul este inconjurat de spectaculoasa Vale Rupshu, marginita de piscuri montane de peste 6.000 de metri inaltime. Este un important loc de popas pentru pastorii nibazi tibetani din triburile Changpa. Templul budist Korzok, situat pe malul vestic al lacului, are o vechime de peste 400 ani si este vizitat anual de mii de pelerini budisti, alaturi de turistii atrasi de frumusetea locului.



Atat lacul, cat si imprejurimile, au fost declarate rezervatie naturala in scopul protejarii unor specii rare si valoroase de animale, precum leopardul zapezii, marmota himalayana, oaia albastra himalayana, magarul salbatic tibetan sau Kiang-ul, gazela tibetana si un numar de 14 specii de pasari de apa.


Lacul Shangrila, Pakistan

Credinciosii budismului tibetan l-au botezat dupa Shangri-La, sau"Raiul pe Pamant", un loc mirific din panteonul budist. Insa, musulmanii pakistanezi, pentru a nu le da satisfactie budistilor, sustin ca numele lacului din Kashmirul pakistanez provine de la cel al tinutul fictiv, de basm, descris in romanul "Orizontul pierdut", scris de englezul James Hilton (1900 - 1954).

Chiar daca se afla la marginea unei zone macinata sute de ani la rand de razboi si ura inter-religioasa, lacul Shangrila merita, fara nicio ezitare, vizitat: nu a fost denumit degeaba Raiul pe Pamant. Atat lacul in sine, cat si imprejurimile, se inscriu perfect in imaginea idilica compusa din frumusete naturala spectaculoasa, privelisti care iti taie rasuflarea si atmosfera meditativa.



James Hilton povesteste in "Lost Horizon" cum un avion se prabuseste intr-o vale din apropierea lacului, undeva in anul 1920. Pasagerii supravietuitori descopera un templu budist, unde cer adapost si gazduire calugarilor. Norocosii occidentali sunt trimisi la o lamaserie din apropiere, cladirea fiind inconjurata de o gradina multicolora, plina de flori si fructe. Spre socul pasagerilor, calugarii care traiau acolo pareau nefiresti de tineri, cu toate ca in acte depasisera suta de ani. Locul idilic a fost numit Shangrila.
Dacă se pune întrebarea care este povestea uluitorului Shangrila Resort Hotel de pe malul lacului, trebuie ştiut că acestă cladire are o istorie mult mai lumeasca. A fost construita de raposatul general de brigada Muhammad Aslam Khan (1908 - 2008), primul comandant al corpului de cercetasi si vanatori de munte din armata proaspat infiintatului (pe atunci) stat Pakistan.


Lacul Manasarovar, Tibet (China)

Lacul Manasarovar este un lac glaciar situat la circa 2.000 de kilometri de Lhasa, capitala provinciei autonome Tibet. Splendidul ochi de apa cristalina se afla la inaltimea de 4.556 de metri, ceea ce-i confera si titlul de lacul cu apa dulce situat la cea mai mare altitudine din lume. Strict tehnic, lacul are o suprafata de 320 kilometri patrati, o adancime de 90 metri si o circumferinta de 88 kilometri.
Insa din punct de vedere religios, istoric si cultural, Manasarovar este de o importanta majora atat pentru credinciosii hindusi, cat mai ales pentru cei care au imbratisat Calea lui Buddha. Lacul are valente legendare: este personificarea puritatii. Cine soarbe o inghititura din apa sa in timpul vietii, va urca direct in Cerul Zeului Shiva, dupa ce isi va da obstescul sfarsit. Asta pentru ca, se spune, apa din Manasarovar curata omul de toate pacatele savarsite
de-a lungul incarnarilor sale...


Mii de pelerini budisti vin pe malurile lacului Manasarovar, credinciosii fiind atrasi de incarcatura sacra a locului. Chiar daca autoritatile chineze au inchis regiunea intre anii 1949-1980, masura nu i-a intimidat deloc pe credinciosi. Pentru toti budistii, lacul este venerat in rolul de Anavatapta, loc sacru unde Regina Maya l-a conceput pe insusi Buddha Sakiamuni. Cele cateva temple de pe malurile lacului, intre care se distinge mult-veneratul Chiu Gompa, intregesc spectacolul prin care Natura intalneste Sacrul.

GEOGRAFIA - EDIFICII DE CULT CIUDATE

Biserica din oase de om si alte locasuri de cult ciudate
Oase de om & sticle de bere: din ce se mai fac azi lacasele de cult? Piatra, lemn, caramida – astea au fost, timp de secole, materialele preferate ale omului cand s-a pus problema sa construiasca o un edificiu inchinat divinitatilor. Dupa aceea, a venit betonul – si a ramas pana azi. Iar pe dinauntru – lemn, sticla, metal, mai nou si plastic, ca e ieftin – cam din asta s-au facut si se fac bisericile, templele, moscheile. Dar, printre atatea alcatuiri din piatra, lemn, caramida si beton, cu décor din ingredientele de mai sus, mai apar prin lume, ici-colo, si cateva raritati arhitecturale, la care elementul-surpriza e reprezentat de materialele din care sunt facute sau cu care sunt impodobite in in interior. Dintre multele edificii religioase impunatoare sau stranii ale lumii acesteia, iata cinci care uimesc privirea si gandul prin neobisnuitul viziunii care a conceput fie structura peretilor, fie decoratia interioara, fie ambele, efectul fiind, in orice caz, surprinzator.

Din sticla si inox: Catedrala de Cristal, SUA
 
Construita de o "vedeta" a vietii religioase din America, un binecunoscut tele-predicator, dr. Robert H. Schuller, biserica protestanta din orasul californian Garden Grove e o magnifica "zidire" (am folosit cuvantul pentru savoarea sa arhaica, pentru ca altfel, nu se potriveste; peretii acestui fantastic edificiu nu sunt ziditi, greoi, din blocuri de materiale opace, ci par insasi materializarea luminii - a luminii divine, spun credinciosii -, solidificata in chipul unei catedrale).


O catedrala de lumina, intr-adevar; si imensa, pe deasupra - stil american -, ceea ce o face cu atat mai fascinanta. Inalta cat o cladire de 12 etaje, are peretii alcatuiti din peste 12.000 de panouri de sticla transparenta, prinse intr-un paienjenis de otel.
Impresionanta privita din afara, e inca si mai coplesitoare vazuta dinauntru, cu plafonul aflat undeva sus, departe, deasupra capului, cu lumina care se revarsa si cerul care se intrevede prin peretii ei stravezii .
La asemenea volum, trebuiau si niste dotari pe masura: de pilda, biserica are una dintre cele mai mari orgi din lume, cu peste 16.000 de tuburi.


Din sticla alba si oglinzi: templul Wat Rong Khun, Thailanda
 
Opera a unui artist contemporan, Chalermchai Kositpipat, lacasul - desi e inca neterminat - si-a castigat deja faima: nu seamana cu nici un alt templu din Thailanda; de fapt, nu prea seamana cu nimic din lumea asta, dar seamana atat de bine cu o cladire din povesti, incat te astepti sa rasara din el cine stie ce fapturi fabuloase.



Pentru a impodobi templul inchinat lui Buddha, artistul se sprijina pe simbolistica traditionala si isi foloseste intreaga sa putere imaginativa, inchipuind o ornamentatie ce aminteste de cele patru elemente, de puritatea lui Buddha, de renastere, de lupta dinte bine si rau… Pe dinafara, totul ia forma unei incredibile alcatuiri din sticla alba, ce pare impodobita cu o dantelarie de gheata.
Inceput in 1997, templul se afla inca in constructie, artistul adaugand intruna noi detalii care sa-i desavarseasca viziunea.

Din sticlă: Templul Wat Pa Maha Chedi Kaew, Thailanda
 
Exceptional exemplu de gandire ecologica & arhitectura "verde": templul Wat Pa Maha Chedi Kaew este facut din - tineti-va bine! - UN MILION DE STICLE DE BERE!
Da, in loc de caramizi, peretii sunt construiti din sticle de bere, verzi si brune (sticle de Heineken si Chang - o marca locala de bere, foarte populara), dispuse astfel incat sa formeze modele geometrice, iar rezultatul este un mic edificiu cu infatisare pe cat de originala, pe atat de armonioasa.


Cum ceva teren ar mai fi, iar bere se gaseste din belsug, micul templu se afla inca in constructie. E un edificiu ridicat, intr-un fel, prin subscriptie publica, desi "subscriptia" vine sub o forma cu totul neasteptata. Calugarii budisti ai lacasului au reusit sa imbine conceptul de implicare a comunitatii intr-un proiect de arhitectura religioasa cu o metoda de a-si procura, cu cheltuieli mici, materialul de constructie necesar: credinciosii sunt rugati sa aduca sticle goale de bere, din care calugarii construiesc zidurile templului, extinzandu-l mereu.


Din stanca si arama: Temppeliaukio Kirkko, Finlanda
 
In mintea noastra, o biserica rupestra - adapostita in stanca - e ceva arhaic, rustic si primitiv. O biserica rupestra moderna… pare o contradictie in termeni.
Si totusi… exista! Ingropata in mijlocul capitalei finlandeze, Helsinki, lacasul arata - vazut din afara - a orice, doar a biserica nu: e un imens capac bombat, de arama, peste un soi de ghizduri de fantana - uriasa - din piatra.



Construita de fratii arhitecti Timo si Tuomo Suomalainen, biserica a fost terminata in anul 1969. Spatiul interior a fost scobit intr-un afloriment (o masa de roca), in interior peretii ramanand, in cea mai mare parte, din piatra bruta, colturoasa. Deasupra a fost asezat un acoperis boltit din cupru, cu margini din sticla, prin care patrunde lumina.
Suprafata interiora a acoperisului e o alta ciudatenie arhitecturala - e realizata, in intregime, din sârmă de cupru.
Desi lacas de cult, cladirea e folosita adesea pentru concerte, datorita acusticii sale uimitoare, si e, totodata, una dintre cele mai populare atractii turistice ale capitalei Finlandei.


Din oase de om: Kostnice Sedlec, Cehia
 
Am lasat-o dinadins la urma pe aceasta, pentru ca, intr-un top al celor mai bizar decorate biserici, ar fi aproape sigur pe primul loc. Asta pentru ca ormentatia interioara a bisericii este facuta din zeci de mii (!) de oase umane!
Kostnice Sedlec (Osuarul din Sedlec) este o micuta capela romano-catolica, aflata intr-un foarte frumos orasel ceh cu origini medievale, numit Kutna Hora si intrat, in 1953, pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Biserica asta - sau, mai exact, original-macabrul ei decor - are in spate o poveste cu pelerini, cu ciuma si, evident, cu multi morti.



Hai s-o luam de la inceput: in 1278, abatele manastirii cisterciene din Sedlec (astazi o suburbie a orasului Kutna Hora) a plecat in pelerinaj in Palestina - in ceea ce crestinii numeau, pe atunci, Pamantul Sfant.
Intors de acolo, abatele ar fi adus cu el o mana de pamant luat de pe muntele Golgota, pamant pe care l-a imprastiat prin cimitirul manastirii.
Cum, pe vremea aceea, toti crestinii din Europa purtau un mare respect Pamantului Sfant, ca fiind locul nasterii lui Iisus Hristos, vestea despre cimitirul astfel "sfintit" s-a raspandit prin tinut si multi localnici au lasat cu limba de moarte sa fie ingropati neaparat acolo.



In cele doua secole care au urmat au mai trecut prin zona si doua epidemii de ciuma, care au lasat in urma atat de multi morti, incat cimitirul a devenit curand neincapator si a trebuit extins.
In jurul anului 1400, in mijlocul cimitirului a fost construita o biserica, prevazuta si cu o incapere menita sa slujeasca drept osuar, pentru a adaposti ramasitele pamantesti dezgropate cu prilejul lucrarilor de constructie sau scoase din pamantul cimitirului pentru a face loc mortilor "proaspeti" (e clar ca spatiul devenise deja o mare problema).



Si asa, an dupa an, oasele s-au tot adunat in osuarul capelei. Constructia a fost renovata si extinsa intre anii 1703-1710, dar oasele se tot ingramadeau in ea.
In 1870, seniorii locului, familia Schwarzenberg, l-au insarcinat pe un anume František Rint, de meserie tamplar si cioplitor in lemn, sa puna ordine in gramezile de oase adunate de veacuri in biserica.



Rint, insa, care avea, se vede, o vana artistica secreta, nu s-a multumit sa aseze oasele pe caprarii - cranii langa cranii, omoplati langa omoplati si vertebre langa vertebre - ci, intrevazand potentialul lor ca elemente de decor, a avut uluitoarea inspiratie de a transforma aceste ramasite intr-o podoaba pentru biserica - o idee care, desi extravaganta, parea, in acelasi timp, pioasa, astfel incat nimeni n-a avut nimic de obiectat.


Şi aşa se face că, astazi, bisericuţa din Sedlec este faimoasă pentru cutremuratorul ei decor. Boltile sunt marginite cu siruri de cranii, un candelabru impunator e mesterit artistic din oseminte imbinate cu grija, pana si blazonul familiei Schwarzenberg este "interpretat" in os, iar in colturile bisericii, 4 imense gramezi de oseminte reamintesc tuturor vremelnicia existentei pamantesti. Memento mori!

INDIA - PEŞTERILE SANCTUAR DE LA AJANTA ŞI ELLORA

Ajanta & Ellora: pesterile unde dorm Zeii 
 
In labirintului sacru sapat in piatra dura din Maharasthra se afla cele mai mai mari si mai impresionante temple ale Indiei stravechi. Create cu milenii in urma, templele subterane adapostesc intransele esenta mistico-religioasa a Indiei. Intr-o armonie totala, cum mai exista doar in Tinutul Baharatilor, aici troneaza una langa alta, incremenite intr-un suras intelept si atoateintelegator Hinduismul, Budismul si Jainismul, cele trei mari religii ale Indiei.
Sanctuare, Temple, Muzee si Pesteri
 
Situate in apropierea stravechiului oras Aurangabad din statul indian Maharashtra, celebrele şi în acelaşi timp tainicele peşteri de la Ajanta şi Ellora oferă o călătorie în timp spre India fascinantă prin culturile, religiile şi geniul său uman.
Conform oricarui ghid de calatorie, cele doua complexe carstice, unde insasi Divinitatea si-a gasit adapost incrustata in piatra, sunt morminte, sanctuare sau monumente si gazduiesc unele dintre cele mai splendide exemple de arta si arhitectura religioasa indiana veche.

Cele 34 de pesteri de la Ellora, alaturi de cele 29 pesteri care alcatuiesc complexul de la Ajanta au asteptat mai mult de un mileniu pana cand au fost redescoperite. Evenimentul a avut loc pe data de 28 aprilie 1819, cand John Smith, un ofiter britanic aflat la vanatoare de tigri, a descoperit accidental intrarea uneia din pesterile templelor subterane (dupa catalogarea ulterioara, a fost vorba despre pestera nr.9).
La scurt timp dupa momentul descoperirii, pesterile si-au castigat faima bine-meritata datorita amplasarii exotice, arhitecturii unice si secolelor de istorie misterioasa uitata sub trecerea timpului. Astfel, ambele complexe carstico-religioase au intrat sub protectia UNESCO in anul 1983, cand au primit titlurile de World Heritage Sites. Sa le cunoastem mai bine.


Ajanta – Somnul Iluminatului
 
Cele 29 de pesteri ascunse sub colinele Sayhari, in apropiere de valea raului Waghora contin intransele sculptata si pictata intreaga epopee a budismului si povestea vietii lui Buddha Sakyamuni (563 - 411 i.Hr.), fostul print devenit ascet si intemeietor al acestei stravechi religii orientale care castiga noi adepti si in zilele noastre.
Primele sanctuare, denumite Chaytia Grihas, sunt sapate la adancimea medie de 75 metri si au fost construite in timpul dinastiei Satavahana, undeva in secolele 1 si 2 i.Hr. Picturile murale din Ajanta, au rezistat doar datorita climei si umiditatii propice a aerului, fiind considerate de specialisti drept cele mai vechi exemple de picturi murale descoperite vreodata in intreaga Indie. Cea mai mare parte a operelor de arta "in situ" au fost create, paradoxal, intr-o foarte scurta perioada de timp, daca ne gandim la niste picturi si sculpturi imense, realizate cu mijloace rudimentare in pesteri enorme, luminate doar de faclii. Este vorba despre perioada in care a domnit regele Harishena (475 - 500 d.Hr.) din dinastia Vakataka.
20 de pesteri din cele 29 au avut rolul de Viharas: manastiri subterane ale caror sanctuare tronau intotdeauna in partea centrala a pesterilor. Retrasi aici intr-o recluziune totala, calugarii budisti nu se erijau doar in rolul lor initial, acela de practicanti ai ritualurilor lasate de Iluminat, ci si in artisti. Datorita muncii lor titanice, pesterile de la Ajanda au devenit in acele timpuri, adevarate centre vibrante ale culturii si civilizatiei budiste, intr-un noian de regate vecine care isi pastrasera vechea orientare religioasa de sorginte hinduista.
Toate statuile de dimensiuni colosale si de o precizie a detaliului neegalata nicaieri in lume, au fost sculptate prin eforturi titanice de catre credinciosii calugari care aveau la dispozitie doar banale dalte si ciocane. Aici se afla cea mai mare statuie care il reprezinta pe Buddha dormind realizata in perioada antica (in prezent, in China, se lucreaza la terminarea celei mai mari statui a lui Buddha dormind, statuie a carei lungime este de circa 68 de metri).
Sculpturile de pe pereti reprezinta scene din Jatakas, o bogata culegere de traditii orale referitoare la numeroase intamplari din perioadele deselor incarnari ale lui Buddha. Alte secvente redau motive decorative specific indiene.
Una dintre cele mai impresionante pesteri adaposteste o statuie colosala a lui Buddha aflat in stare de meditatie profunda (Paranirvana), mainile Iluminatului fiind incremenite pe veci in semnul mudrei Dharmahacrakrapravartana. Picturile murale de la Ajanta umplu literalmente peretii si tavanurile unora dintre pesteri (conform traditiei budiste este interzis ca podeaua pe care calca oamenii sa fie decorata cu imagini sau scene din viata si intamplarile prin care a trecut Buddha).
Specialistii cred ca picturile care reprezinta intamplari din Jatakas decoreaza peretii pesterilor astfel incat derularea lor sa produca un remarcabil efect vizual-hipnotic credinciosilor care intrau in pesterile-temple. Episoadele narative sunt pictate unul dupa altul intr-o remarcabila succesiune vizuala, impactul lor fiind coplesitor chiar si pentru turistii si vizitatorii de alte credinte. O mare atentie a fost acordata si reprezentarii cat mai elaborate a zeitatilor feminine si printeselor omniprezente in evolutia spirituala a celui care a fondat una dintre cele mai mari si mai remarcabile religii ale lumii.










Ellora – Divinitatea unită în piatră
 
Foarte multi experti care si-au dedicat vietile studierii artei si culturii indiene sunt de parere ca pesterile de la Ellora reprezinta culmea artistica pe care a atins-o stilul indian de sculptura in piatra. Cele 34 de pesteri sunt sculptate in laturile unei colinei Charanandri alcatuita din roci bazaltice. 12 pesteri sunt consacrate Budismului, 17 Hinduismului, iar 5 pesteri adapostesc temple si altare ale religiei Jainiste. Intregul complex este o stralucita demonstratie asupra tolerantei si armoniei religioase care domnea in acele timpuri stravechi in India.

Toate pesterile-sanctuare buddhiste de aici au fost construite intre anii 630-700 d.Hr., marea lor majoritate avand rolul de Viharas. Pesterile sunt mari, spatioase, adapostind cladiri multietajate, sapate migalos in peretii de stanca. Cladirile includ sali de intalnire, dormitoare, camere destinate rugaciunilor si meditatiilor, bucatarii si chiar W.C-uri.
Toate sculpturile din pesterile buddhiste reusesc in mod sublim sa surprinda gratia, detasarea, serenitatea si compasiunea inerente lui Buddha Gautama, arhatilor si zeitatilor secundare din religia Iluminatului. Cea mai faimoasa pestera din complexul dedicat buddhismului este pestera numarul 10 sau Vishvakarma, cum este denumita de localnici.
Odata ce ai trecut de una dintre intrarile sale multietajate, esti de-a dreptul coplesit de finetea si precizia detaliilor statuilor, care par sculptate in lemn cald si maleabil, nu in piatra dura si rece. In mijlocul pesterii troneaza o statuie de peste 3 metri inaltime care il reprezinta pe Buddha asezat intr-o postura din care predica credinciosilor.
Pesterile hinduse au fost construite in timpul perioadei Kalachuri, iar toate structurile sculptate reprezinta stiluri distincte ale viziunii creatoare si a talentului individual a generatii intregi de sculptori care proveneau din familii unde aceasta arta dificila era deprinsa din frageda pruncie.
Peştera numarul 16 reprezinta culmea arhitecturii subterane hinduse. Denumita si Kailasa, in onoarea muntelui sacru unde locuieste zeul Shiva, pestera incearca sa reproduca fidel detaliile descrise in purane (texte sacre hinduse) referitoare la adapostul ales de maretul si temutul zeu. Templul ramane o realizare splendida a artei de inspiratie dravidiana, admirata zilnic de mii de turisti.

O alta pestera, denumita Dhashavatara sau pestera 15, este inca un exemplu de intelegere si toleranta reciproca intre religii. Initial o pestera-templu buddhista, Dhashavatara a devenit cu timpul un locas sacru hindus. Pe langa sculpturile originale buddhiste, pastrate intacte, locasul de rugaciune a fost ornat, mai apoi, de catre credinciosii hindusi cu portretele in piatra ale celor 10 avataruri ai zeului Vishnu. Una dintre cele mai dramatice si spectaculare imagini reprezinta moartea demonului Hiranyakshipu, cand zeul Vishnu ia forma lui Narasimha (omul leu) si intinde o mana spre umarul lui Hiranyakshipu, inainte de a-i da demonului lovitura finala.

Pesterile jainiste, definitivate intre secolele IX-X d.Hr., apartin toate sectei ascetilor Digambara (cei ce se invesmanteaza cu cerul), celebri pentru nuditatea lor autoimpusa. Templele redau perfect dimensiunile specifice ale filozofiei si traditiei jainiste: sculpturile reflecta un sens strict al ascetismului.

Cu toate ca nu sunt la fel de mari precum cele hinduse sau buddhiste, templele subterane jainiste adapostesc opere de arta impodobite cu detalii exceptionale. Cele mai remarcabile altare subterane sunt cele de la Chhota Kailash, Indra Sabha si Jaganath Sabha.

Odata iesit din lumea de piatra si culoare a Indiei milenare, iti trebuie cateva zile sa iti revii, rastimp in care vei constientiza cu adevarat grandoarea operelor vizitate. Dupa care, mai devreme sau mai tarziu, revii inevitabil la Ajanta & Ellora. Cel putin asa arata statisticile oficiilor de turism indiene, ale caror date coroborate spun ca mare parte a turisii occidentali care vin la pesterile-temple, au mai poposit aici in anii anteriori. Sau poate, cine stie, si in alte vieti.

In fond, suntem in India, cea fara de varsta si termene de comparatie!.



.



*

INDIA - MONUMENTE FASCINANTE 2

Fascinanta Indie – tărâmul unde toate drumurile se întâlnesc (II)
Atunci când vrei să vezi India, trebuie să fii pregătit că toate lucrurile se vor aglomera şi va părea că ziua nu este destul de lungă. Vei vrea să vezi şi monumentele, să-i vezi şi pe meşterii populari lucrând, să cumperi cadouri şi suveniruri, să îmbraci un costum tradiţional, să te supui unei şedinţe de înfrumuseţare cu „mehndi/henna”, să participi la o slujbă într-un templu hindus, să mergi la film, să guşti din cât mai multe feluri de mâncare – mai ales deserturi – ... of Doamne sunt atât de multe de văzut şi simţit, de experimentat şi de ţinut mereu minte! India nu este compusă doar din marile obiective turistice precum Taj Mahal-ul sau Qutub Minar-ul. Religiile, culturile, obiceiurile, limbile, dansurile clasice şi moderne, muzica, sporturile, posibilităţile recreaţionale şi de relaxare sunt infinite. Pentru a gusta adevărata Indie, porneşte cu noi în aventura vieţii tale.
Incepe aventura din sud cu cel mai mare oraş, metropola Mumbai. Cosmopolit, centru financiar, sediul industriei indiene de film de limbă hindi, piaţa de desfacere a produselor de lux, cu platforme petroliere, port şi chiar o platformă pentru revistele de inspiraţie occidentală ca "Verve", Mumbai oferă o viaţă incitantă atât în plină zi, cât şi noaptea. Ai de vizitat cluburi, mall-uri, parcuri, dar şi locuri încarcate de istorie. Gateway to India, Taj Mahal Hotels, Colaba Causeway, Chhatrapati Shivaji Maharaj Vastu Sangrahalaya, Secretariatul, sinagoga Keneseth Eliyahoo, Mayo Road, University Library, Rajabai Clock Tower, High Court, General Post Office, Churchgate Station, Flora Fountain, Town Hall, Victoria Ternimus (gara Mumbai), Crawford Market toate au o frumuseţe eternă, iar plajele Chowpatty Beach şi Juhu Beach sunt pline până la refuz atât de turişti, cât şi de localnici; este neobişnuit să-i vezi pe indieni cum intră în mare îmbrăcaţi, dar nu are de ce să te mire căci la ei goliciunea este încă un subiect taboo, mai ales când ne referim la ea în public.
 

Zona fortului este locul unde a început Mumbai-ul european, întâi prin portughezi, apoi britanici; linia unde s-a aflat fortul este încă vizibilă, deşi clădirea a fost distrusă, dar poţi admira faţadele vechi, unele datând din secolul al XIII-lea. Insula Elephanta este unul din cele mai importante temple în peşteră dedicat unui zeu hindus din ţară. Călătoria va fi cu atât mai palpitantă, căci drumul până acolo va fi făcut cu un vaporaş. Templul este dedicat lui Shiva, statuia căruia stă în centrul sălii întunecate, veghind asupra vizitatorilor.


Peşterile de la Kanheri, unde peste 100 de monumente buddhiste cioplite în stâncile din granit privesc spre Marea Arabiei şi ruinele fortului portughez de la Bassein constituie un bun motiv de a scăpa de aglomeraţia urbană şi de a te relaxa într-o zonă rurală liniştită.


Apoi te poţi întoarce pentru a te plimba pe Marine Drive şi a merge la Mahalakshmi Race Course în sezonul curselor; poţi de asemenea participa la Kala Godha Art Fair duminicile din noiembrie până în februarie şi la festivalul Ganpati, închinat lui Ganesh, când statui ale zeului sunt plimbate pe străzi şi în final scufundate în mare.

Să vizitezi peşterile de la Aurangadab, Ajanta şi Ellora înseamnă să vezi mai multe minuni în aceeaşi zi. Acolo, localnicii ajută la luminarea sculpturilor şi picturilor din peşterile cioplite în stâncă.


După ce vizitezi şi Pune, nu departe de Mumbai, poţi face un tur al micuţelor şi cochetelor localităţi din jur, care ascund fiecare secretele lor. Amarnath, Matheran, Karla, Bhaja, Bedsa, Nasik, Alibag, Ahmednagar, Kolhapur, Solapur şi altele constituie locuri unde poţi lega prietenii, mai ales fiindcă micuţilor le place să-şi exerseze engleza.


În Karnataka, Bangalore, capitala statului, te aşteaptă cu porţile deschise pentru a face cunoştinţă cu ce reprezintă tehnologia informaţiei în India. Odinioară prin de parcuri şi înconjurat de păduri, oraşul nu mai respiră acum aerul proaspăt din cauza modernizării agresive şi extrem de rapide. Cu toate acestea, frumuseţea oraşului te va atrage şi vei vrea să vezi: Curtea Supremă, Vidhana Soudha, Cubbon Park, Seshadri Iyer Memorial Hall,, Bangalore Club, Government Museum, statuile incompatibile ale reginei Victoria, Edward al VII-lea şi Mahatma Gandhi, catedrala St. Mark, Raj Bhavan, Kempe Gowda Road, Karnataka Silk Industries Corporation, Grădina Botanică Lalbagh. Citeşte ziarele locale; vei găsi informaţii preţioase cu privire la festivaluri culinare, religioase, programul muzeelor şi cele mai atractive magazine.


Mysore se mândreşte cu fantasticul Amba Vilas Palace şi festivalul Dussehra (septembrie-octombrie), închinat zeiţei Durga, ce durează 10 zile. Se sărbătoreşte triumful binelui asupra răului, iar festivităţile includ: dansuri şi muzică carnatică, curse de cai, strângerea elefanţilor. Parcurile naţionale Nagarhole, Bandipur şi Mudumalai au parte de cele mai frumoase şi spectaculoase animale ale Indiei, totul în habitatul lor natural. Seria de localităţi Badami, Pattadakal, Aihole, Vijayanagar şi Hampi oferă numeroase temple şi peşteri pe care nu trebuie să le ratezi.


Sultanatele sudice Bijapur, Gulbarga, Bidar nu mai au măreţia de altă dată, însă contituie importante centre de influenţă sufi (mistici islamici).

Hyderabad îşi continuă expansiunea, însă uneori nu oferă respectul cuvenit clădirilor de patrimoniu. Vizitează: Salar Jung Museum, sediul Curţii Supreme, Badshahi Ashurkhana, Diwan Deorhi, Purani Haveli, Char Minar, Mecca Masjid, palatul Falaknuma sau Ramoji Film City. În Andhra Pradesh mai sunt şi alte situri de vizitat: Warangal, Palampet, Ghanapur, Vijaywada, Guntur, Amarvati, Anantapur, Penukonda, Alampur, Puttaparthi, Tirupati.


Păşim în Tamil Nadu, în capitala Chennai, locul naşterii dansului clasic Bharatanatyam. Pe lângă un spectacol de dans, poţi vizita obiectivele: catedrala San Thome, templul Kapalishwara, Muntele Sf. Toma, Vechiul Cantonament, Kamaraj Road, Vivekananda House, University Examination Hall, Presidency College, Public Water Works, Chepauk Palace, fortul Sf. George, Curtea Supremă, gara centrală, hotelul Connemara, Government Museum Complex. O promenadă pe Marina Beach este de neuitat.


În Mahabalipuram te aşteaptă: peşteri fermecătoare, formaţiuni stâncoase, statui, frize şi decoraţiuni sunt mărturia vie a cândva măreţului aşezământ. Peştera Tigrului, templul Varaha Cave, penitenţa lui Arjuna, Krishna Mandapa, templul Mahishamardini, Pancha Rathas, Shore Temple sunt gardienii muţi ai locului.


Oraşele Puducherry, Thanjavur şi Trichy îmbină arhitectura dominaţiei străine cu cea autohtonă, fiind un spaţiu în care sacrul şi profanul se împletesc de minune.
Madurai este readus la viaţă odată cu începerea festivalului Minakshi Kalyanam (aprilie-mai), celebrat în maiestuosul templu cu acelaşi nume din oraş. Să fii atent la: Ashta Shakti Mandapa, Potramarai Kulam, Panch Pandava Mandapa, Kambattadi Mandapa, Viravasanrataya Mandapa şi Pudu Mandapa, care sunt cu adevărat uimitoare.


În sudul statului sunt de asemenea multe de vizitat şi admirat: Rameswaram, Tirunelveli; iar alte destinaţii în Tamil Nadu sunt: Alagarkoil, Gingee, Panamalai, Srinivasanallur, Swamimalai, Tiruttani, Vrinchipuram şi multe altele. Dacă ajungi în sud în luna ianuarie poţi participa la Pongal, Festivalul Orezului. Boii sunt îmbodobiţi de fermieri şi fiecare sat fierbe un ceaun cu orez proaspăt recoltat; se aduce mulţumire pentru recolta din anul respectiv. Un alt festival important este Mandalapooja (noiembrie-decembrie), când cohorte de pelerini hinduşi umplu templele şi bazarurile din Kanniyakumari, în drumul lor către Sabarimala.
Vestul
Vestul aduce cu el o oază de relaxare, plaje şi peisaje de o frumuseţe răpitoare; cocktail-uri, spa, mâncare delicioasă, palmieri ... Paradisul pe Pământ. Goa, unde turismul este în floare, atrage turiştii prin calitatea serviciilor şi minunăţiile construite încă de pe vremea dominaţiei portugheze. In Panaji poţi să te bucuri de: Basilica of Bom Jesus, catedrala St. Catherine, Convent and Church of St. Francis of Assisi. Apoi poţi face o excursie până în Old Goa - Viceroy's Arch, Church of Our Lady of the Rosary, Ponda - Sri Mangesh Temple, Sri Lakshmi Narasimha Devasthan Temple, Sri Shantadurga Temple şi Margao - Largo de Igreja, Church of the Holy Spirit.


În Goa merită să mergi cu barca sau chiar să faci o croazieră să vezi păsările şi delfinii cu cocoaşă. Apoi treci şi pe la plantaţiile cu mirodenii: Savoi Verem Spice Garden şi Garden of Eden; te va uimi varietatea şi mirosul.

Kerala, care se bucură întâia oară de ploile musonului ce-i udă pământul pârjolit şi face vegataţia să explodeze după secetă, este diferită de restul Indiei prin satele tradiţionale de pescari, vânzătorii de cocos care urcă până în vârful copacului ca să-şi câştige pâinea şi canalel şi fâşiile înguste de sol pe care sunt înghesuite case micuţe, viu colorate care parcă plutesc pe apa ce le înconjoară de jur împrejur. Nu strică o plimbare în Kochi la: Mattancherry Jetty, Dutch Palace, Indian Pepper and Spice Trade Building, Paradesi Synagogue, Fort Cochin, St. Francis Church, Kerala Kathakali Center (unde poţi asista la un spectacol de dans clasic care va întrece şi cele mai înalte aşteptări).


Comunitatea dintre ape, unde viaţa simplă şi natura luxuriantă trăiesc în perfectă armonie, se luptă zi de zi pentru supravieţuire. Ameninţarea apelor este mare, însă oamenii s-au obişnuit să le fie prieten şi totul de la ziarele locale la lăzi cu mătăsuri sunt transportate cu barca. Toată zona este cunoscută sub numele de Kuttanadu, în apropierea Lacului Vembanad.

Ca şi Goa, Kerala are şi ea plaje care nu sunt mai prejos. Insulele Lakshadweep, cu frumuseţea lor idilică, sunt locul perfect pentru o vacanţă reuşită. Alte oraşe de vizitat ar fi: Bekal, Kannur, Kozhikode (Calicut), Taliparamba, Alappuzha, Angamali, Guruvayur, Kayankulam, Kollam, Kottayam, Munnar, Thrissur (unde în timpul festivalului Puram elefanţii sunt îmbodobiţi şi muzica şi dansul fac legea).

Estul
Începe prin a poposi în Kolkata, capitala Bengalului de Vest, unde oraşul îţi oferă oportunitatea de a simţi pulsul culturii bengaleze, trecute şi prezente, şi să ghiceşti grandoarea colonială de altă dată, în pofida faptului că degradarea contemporană nu te îmbie la visare. Nu rata în Kolkata: BBD Bagh, Curtea Supremă, Primăria, Raj Bhavan, Casa Scriitorilor, piaţa de flori de sub Podul Haora şi gara cu acelaşi nume, Babu's Ghat, Hotelul Oberoi, Kurnatuli Ghat (faimos pentru artizanii care realizează gravuri în lemn şi statui din lut pentru festivalul Durga Pooja), Palatul de Marmură, Rabindra Bharati Museum, Biblioteca Naţională, Grădina Botanică din Alipore, Grădina Zoologică, templul Kalighat; vei descoperi multe lucruri noi.


În timpul festivalului Durga Pooja, instituţiile publice aproape intră în colaps deoarece reuniunile de familie şi afluxul de populaţie nu se împacă prea bine cu birocraţia. Statuile pe care meşterii le fac sunt scufundate în râul Hooghly, moment ce încheie sărbătoarea ce durează aproape o lună.
Bhubaneshwar, capitala statului Orissa, se laudă cu o îndelungată istorie. Chiar împăratul Ashoka a luptat pe teritoriul statului în sângeroasa bătălie de la Kalinga. Vaste complexuri de temple înţesează zona: Parasumaresvara Mandir, Vaital Deul, Mukteshvara, Lingaraja, Yameshvara.
La Konark, Templul Surya întrece toate celelalte temple pe care le-ai văzut în capitală deoarece are forma uriaşului car al zeului Soare, tras de şapte cai şi având 12 perechi de roţi bogat ornamentate. Peşterile sunt şi ele des întâlnite în Orissa: mai ales cele de la Udaygiri Hill.
Patna, oraş străvechi de mare importanţă istorică, cândva purtând denumirea de Pataliputra, a fost centrul administrativ al imperiilor Magadha şi Maurya. Patna Museum, Har Mandir Sahib, Raj Bhavan sunt câteva din atracţiile locale. Important este târgul de animale de la Sonepur, o beţie continuă de culori şi imagini vibrante.


Varanasi este cel mai important oraş pentru hinduşi, un fel de Mecca hindus, unde orice credincios îşi doreşte să ajungă măcar o dată în viaţă. Aici există cea mai mare posibilitate de a atinge moksha sau de a se elibera din ciclul reîncarnărilor. Piaţa de mătăsuri şi cea a obiectelor din bronz sunt ticsite cu cele fin lucrate obiecte. Nu rata în Varanasi: Dasaswamedh Ghat, Asi Ghat, Tulsi Ghat, Shivala Ghat, Hanuman Ghat, Dandi Ghat, Harishchandra Ghat, Kedara Ghat, Mansarowar Ghat, Man Mandir Ghat, Jalasai Ghat, Manikarnika Ghat toate urmând linia Gangelui.


Lucknow, capitala Uttar Pradesh-ului, este un oraş mare dar liniştit, unde principalele atracţii se împart în două grupuri: clădirile musulmane romantice şi îngălbenite şi clădirile practice britanice. Festivalul zmeielor este amuzant şi relaxant. Kanpur a avut parte de o istorie care a răvăşit aşezarea şi care acum îşi lasă amprenta pe mult prea rapid industrializatul oraşel. Paan, specialitatea indiană de condimente aşezate cu mult tact într-o frunză de betel, îţi va produce o explozie de gusturi când va trebui să o bagi întreagă în gură; uneori poate fi dificil, căci nu toată lumea are o gură destul de mare.
Templul buddhist de la Bodh Gaya este un obiectiv obligatoriu; aici multe dintre vedetele degringolate de la Hollywood şi care se cred adepte ale acestei religii, vin să se reculeagă. După aceea trebuie făcută o oprire la Shanti Niketan, creaţie a maestrului Rabindranath Tagore.
In estul extrem şi aproape la nord sunt statele mai izolate. Assam, Nagaland, Manipur etc. sunt frumuseţi răpitoare naturale cu întinse plantaţii de ceai. Ceaiul de Assam sau Darjeeling este popular în lume; în Sikkim predomină văi adânci şi stânci abrupte; Guwahati zace pe cursul Brahmaputrei; Manipurul vine din urmă cu dansul clasic şi artele marţiale; în Meghalaya, pădurile de orhidee beneficiază din plin de muson, fiind unele dintre cele mai umede locuri de pe Pământ.