vineri, 12 aprilie 2013

ROMA - LACUS CURTIUS XXXX


                 
Lacus Curtius a fost un spațiu sacru aproape în centrul Forumului Romanum. Era un loc înconjurat de o închidere cu grilaj, unde se găsea un ghizdei (o gură circulară de fântână ridicată deasupra terenului) și numeroase altare. Un relief din marmură, datând probabil din epoca lui Caesar a fost descoperit în apropiere, în anul 1553. El reprezintă pe eroul Curtius aruncându-se în prăpastie. Din mărturiile istorice se știe că împăratul Galba a fost masacrat, în anul 69 e.N, de către soldați, lângă Lacus Curtius.
Numeroase tradiții antice ajută la explicarea creației sale. Conform uneia, lacul (lacus)  era o mlaștină în care a fost înecat sabinul Mettius Curtius, pe timpul  războiului dintre romani și sabini. Mai există și altă variantă a dispariției acelui personaj mitic. Aceea îl prezenta ca un bun patrician roman care s-a sacrificat într-o prăpastie deschisă brusc pe locul Forului roman de un fulger. El s-a sacrificat sărind cu calul și armamentul în prăpastie, iar aceea s-a închis imediat după el.



O altă poveste, evocată de Varro, referitoare la Lacus Curtius, susține că asupra acestui loc a căzut un fulger, imprinând marca lui Jupiter. Ca urmare, Senatul a ordonat consulului din 445 e.A, Caius Curtius, de a închide acest loc devenit sacru.

ROMA - BIBLIOTECA ULPIA XXXX


                  Biblioteca Ulpia, sau Biblioteca lui Traian (Bibliotheca Ulpia sau Bibliotheca Traiani) era situată pe latura de nord a Basilicii Ulpia. Acolo erau lipite cele două edificii ale bibliotecii, unul destinat lucrărilor romane și celălalt autorilor greci.
Biblioteca a fost edificată între anii 106 și 113 e.N, dată a inaugurării Forului lui Traian, construit de către arhitectul Apollodor din Damasc, din ordinul împăratului. Acelui for grandios și extrem de costisitor i-a dat numele familiei sale, Ulpia. (Marcus Ulpius Traianus).

Edificiul de sud-vest avea laturile de 20 x 27 metri, era acoperit de o boltă și a fost degajat de sub strada modernă. O dublă colonadă în stil corintic, plasată pe podium, încadra nișele, care, pe două nivele, puteau conține fără îndoială 2.000 de volume. In fața intrării se afla un edicul pentru o statuie, înconjurat de coloane din marmură galben antic” Pereții erau din cărămidă și acoperiți și cu marmură pe mari porțiuni. (a se înțelege că pereții aveau zone din cărămidă cu rol de absorție a umidității, dar, în rest erau acoperiți cu marmură).
Celălalt edificiu destinat bibliotecii, cel de nord-est era cu totul similar.
In cele două edificii se găseau săli de lectură, iar pe ziduri erau așezate busturi ale unor autori celebri. Arhive importante, ca cele privind edictele pretorilor, sau actele împăraților (libri lintei), au fost apărate tot în sânul bibliotecii.
Dintr-un motiv necunoscut, după sec.al 4-lea, cărțile de aci au fost transferate la Termele lui Diocletianus.

ROMA - BIBLIOTECILE TERMELOR LUI TRAIAN ȘI DIOCLETIAN XXXX


           
Terminate în anul 109 e.N și construite peste ruinele palatului Domus Aurea al lui Nero, Termele lui Traian sunt primele de la care ne-au parvenit ruine semnificative.
Termele lui Traian
Ele cuprindeau o bibliotecă care era despărțită în două părți, una pentru lucrări grecești și alta pentru lucrări latine, construite fiecare sub formă de abside situate contra zidului exterior al complexului termal, de o parte și de alta a băilor.
                                                                Termele lui Traian
Cele mai mari terme din Roma au fost cele ale lui Diocletianus, construite între anii 305-306 e.N. Totul poate duce la concluzia că și acestea erau dotate cu biblioteci, cu toate că săpăturile nu au dovedit încă prezența lor în vestigiile materiale.