miercuri, 19 martie 2014

ROMA - AREA FICUS, OLEA, VITIS XXXX



Suprafața (area) cu smochin, măslin și viță de vie (în latină, Ficus, Olea, Vitis), a fost o zonă sfântă de pe esplanada din Forum Romanum, zonă care nu a fost niciodată pavată. Ea a fost destinată a face loc creșterii unui smochin, unui măslin și unei vițe de vie.
Area Ficus, Olea și vitis
Suprafața sacră era situată în apropiere de Lacus Curtius și înaintea Rostrelor imperiale.
Este vorba de un spațiu deschis sub cerul liber, de formă pătrată, cu latura de circa  4 metri. In solul afânat a fost plantat un smochin și o viță de vie. Mai târziu a fost adăugat și un măslin pentru a face umbră. Statuia lui Marsyas,este reprezentată pe  Plutei Traiani, care se afla în apropiere.
Plutei Traiani (anaglyfele lui Traian) sunt două panouri de marmură ornate cu basoreliefuri, panouri care datează de la începutul sec.al 2-lea e.N. Acestea sunt în prezent expuse în Curia Julia. Ele oferă informații valoroase despre topografia Forumului Roman în cel de al doilea secol e N, care este prezentat pe toată lungimea în fundalul basoreliefurilor.
Una din Anaglyfele lui Traian
Nu se cunoaște semnificația plantării și protejării seculare a celor trei plante, dar este sigur că faptul este legat de timpurile legendare ale începuturilor Romei.

Cei doi copaci și vița de vie, plante vizibile astăzi, s-au plantat în 1956.

marți, 18 martie 2014

ROMA - PORTICUL DANAIDELOR - ARCUL OCTAVIUS - (AREA APOLLINIS) XXXX



Octavius, denumit mai târziu Octavianus și supranumit Augustus (63 e.A-14 e.N) și-a stabilit reședința pe colina Palatin. Locuința sa era departe de a se numi un palat, dar el i-a dat caracter public. In apropire, spre nord, s-a amenajat casa Liviei, soția sa de o viață.
In anul 28 e.A., la 9 octombrie, Augustus a înălțat în imediata apropiere a casei sale templul lui Apollo, zeu care nu făcea parte din pantheonul roman și al cărui cult fusese exclus din Pomerium până la acea dată. Sanctuarul a fost strâns legat de Domus Augusti prin săli și culoare boltite, decorate cu fresce. După construirea templului, aici au fost aduse și Cărțile Sybiline de la Templul lui Jupiter Capitolinul și plasate în piedestalul statuii lui Apollo.
Ceremonia Jocurilor seculare (ludi saeculares), reinstaurate și dezvoltate de Augustus, în anul 17 e.A, s-au derulat parțial în templul lui Apollo de pe Palatin. Senatul se reunea și el adesea aici, pe timpul domniei lui Augustus, semn că puterea trecuse în mâinile principelui.

Octavius promisese construirea unui templu dedicat lui Apollo, în anul 36 e.A, pe timpul campaniei împotriva lui Sextus Pompeius, înaintea bătăliei de la Nauloshus. Probabil că făcuse acea promisiune deoarece, în prima tinerețe urmase studii la Apollonia, în Grecia. Evenimentele nu i-au permis să pună în practică promisiunea imediat după victorie, așa că a mai făcut o promisiune de a construi templul, în anul 31 e.A, înainte de bătălia de la Actium, loc care se afla în apropierea unui templu grecesc dedicat lui Apollo (Apollo Actius), care domina de pe un promontoriu. După Actium zeul a devenit protectorul său în războaiele ce urma să le mai poarte.
Templul a fost distrus de un incendiu la 19 martie 363 e.N, dar Cărțile sybiline au fost salvate.
Planurile lui Augustus în raport cu templul lui Apollo au fost mai mari, astfel că s-a ajuns la un complex de edificii împrejurul său. S-a mai construit un portic (Porticul Danaidelor), căruia i s-a adăugat o bibliotecă cu două secțiuni (Bibliotheca Apollinis) și un arc (Arcul Octavii - dedicat tatălui împăratului), construite toate pe o terasă de 70 de metri pe 30 de metri, cu o structură de opus quadratum.
Este probabil ca templul să fi fost construit în relație cu porticul care îl înconjura, sau îl învecina. Intre coloanele de marmură galbenă antică ale porticului se găseau amplasate statuile de marmură neagră ale celor cincizeci de fiice ale lui Danaos, în fața cărora au fost așezate statuile ecvestre ale soților acestora, fii lui Aegyptus, și o statuie a lui Danaos cu sabia scoasă.
La răsărit de Porticul Danaidelor, un alt portic asigura legătura cu biblioteca, care era împărțită în două mari săli, fiecare prelungită de câte o absidă. Una era consacrată operelor autorilor latini, iar cealaltă operelor autorilor greci. Zidurile erau decorate cu coloane între care se găseau portretele  scriitorilor celebri. Biblioteca a fost distrusă în incendiul din anul 64 e.N, pe timpul luii Nero și a fost restaurată de către Domitianus. Aici se reunea uneori Senatul.
Intrarea sub Porticul Danaidelor se făcea pe sub un arc triumfal, numit arcul lui Octavius, arc ce purta statuile zeităților Apollo și Artemis, lucrate de un sculptor numit Lysias.
Săpăturile arheologice au adus la lumina zilei vestigii ale templului, vestigii ale podiumului și o frântură de scară în partea de sud-vest. S-a făcut vizibil și pavimentul de marmură, un fragment de coloană și un capitel corintic, ce se găsesc expuse. 

duminică, 16 martie 2014

ROMA - ARCUL FABIUS XXXX



Arcul lui Fabius (în latină: Fornix Fabiorum sau Fornix Fabianus) este prima construcție asemănătoare unui Arc de triumf construită pe suprafața Forumului Roman și este totodată una dintre cele mai vechi construcții din Roma.
Rămășițe ale arcului au fost identificate la nord de templul lui Caesar, el traversând Via Sacra, la capătul de est al Forumului Roman, aproape de Regia.
Din perioada arhaică, o poartă, probabil o simplă grindă groasă, plasată între două ziduri, marca intrarea în Forumul de atunci, pe Via Sacra. 
Pe timpul celebrării victoriilor militare, luptătorii treceau pe sub acea poartă ca act de purificare față de violența de care dăduseră dovadă pe timpul războiului. Acea poartă arhaică a fost înlocuită printr-un mic arc (fornix) de către consulul Quintus Fabius Maximus, în anul 121 e.A, pentru a celebra victoria asupra Allobrogilor, o populație galeză.
Este vorba de unul dintre primele astfel de monumente ridicate la Roma. Arcul scipionilor și acesta au condus ca model la ridicarea a numeroase Arcuri de Triumf, sau comemorative, mai ales în epoca imperială. Monumentul a fost restaurant de către nepotul lui Quintus Fabius Maximus, în anul 56 e.A.
Arcul este citat de multe ori în opera lui Cicero, fapt ce a permis localizarea lui prin deducție.
Arhitectura nu a putut fi dedusă cu precizie din fragmentele găsite. O ipoteză descrie arcul cu o singură deschidere de 3,945 metri lărgime, compus din blocuri de tuf și de peperino, acoperite cu plăci de travertin. Niște fragmente ale unei inscripții, găsite în apropierea locului îi sunt atribuite: Q. FABIUS L. F. MAXS]UMUS [AID. CUR. RESTIT]UIT …ORI.
Trebuie reținut că s-a prezentat numai o ipoteză, dar că existența arcului nu poate fi contestată.