Mons
Vaticanus, situat pe partea etruscă a Tibrului (Transtiberim), a fost,
în vremurile imperiale, o zonă îndepărtată de nucleul Romei. Aici se aflau
vaste grădini ale lui Caligula, suprafață pe care împăratul a amenajat un circ
pentru curse de cai.
Trecerea Tibrului pe Podul Aelius
ducea în afară de pomerium – suprafața reală a orașului
și zonă în care legea a interzis înmormântările de toate tipurile. De-a
lungul drumurilor principale care părăseau orașul, precum Via Cornelia-Aurelia
care ducea spre vest și Via Triumphalis, îndreptată spre nord, erau aranjate
șiruri neîntrerupte de morminte. Acestea erau drumuri ce părăseau orașul prin Transtiberium, dar și pe alte
drumuri ce părăseau prin alte zone se înșiruiau morminte mai bogate, mai sărace
și mausolee familiale. Pe Via Appia sau extins cele mai lungi șiruri de
monumente funerare.
Circul Vaticanului (al lui
Caligula) a fost folosit și ca un loc de execuție al primilor creștini, în
timpul persecuției declanșate de Nero. Tradiția spune că în acest loc a fost
răstignit apostolul Petru, în urma incendiului devastator din anul 64 e.N. Atunci
au fost făcuți vinovați de incendiu evreii stabiliți la Roma, dar și extrem de
puținii creștini, asimilați evreilor.
Ca urmare, s-a crezut plauzibil
că trupul lui Petru fost îngropat în zonă, pe Via Cornelia, unde exista o
capelă mică și simplă, învecinată cu alte morminte la fel de umile dar și cu
alte morminte importante ce aveau încăperi decorate cu mozaicuri, fresce și
stucaturi. In jurul acestui nucleu funerar au fost masate sute de alte
morminte, până când, în 319, Constantin, primul imparat favorabil creștinilor,
a început construcția unei bazilici creștine. La acea dată cimitirul era încă
în uz, dar mormintele nu au fost distruse intenționat, ci doar au
dispărut sub o terasare cu înălțimea de până la 7 metri. Terasarea a deteriorat
și a distrus o mulțime de morminte antice.
De-a lungul timpului, amintirea
acestui vast oraș de morminte a dispărut.
Lucrările de excavație arheologică pentru cercetarea acestui vast complex a
fost prelungită timp de 70 de ani, începând cu prima campanie deliberată a
Papei Pius al XII-lea, care a avut loc între anii 1940 și 1949. Excavarea sub
Basilica Vatican începută în 1940 a avut loc
pentru căutarea de dovezi care ar pututut confirma prezența rămășițelor
Sfântului Petru.
Lucrarea nu a fost prea
complexă și totuși a permis evidențierea unui număr de morminte conservate aproape
perfect. Pe timpul lui Constantin nu s-au demolat brutal vestigiile
necropolei în care se bănuia că a fost îngropat Sf. Petru. Nu s-au
demolat structurile ce au putut fi folosite ca bază pentru biserică. S-a
construit o bază susținută de stâlpi puternici, conectați prin arce care au
trecut peste morminte fără a le deteriora, chiar dacă, în unele cazuri,
plafoanele și bolțile acelora au fost demolate, apoi umple tot cu pământ. Prin
terasare, însă, foarte multe vestigii funerare s-au distrus, prin împingere
spre vale și îngropate.
Este important de menționat că
necropola a fost utilizată în mod continuu mai mult de 350 de ani, de la
Augustus la Constantin I-ul. Perioada de tranziție de la păgânism la creștinism
este bine remarcată în multe reprezentări iconografice, din multe mausolee.
Foarte multe morminte au fost inițial construite și utilizate de către romanii
păgâni, pentru ca apoi să devină locurile de înmormântare creștinilor.
Secțiunea subterană S.
Petru
Sub basilică se ajunge la primul nivel subteran, la așa-numitele Grote ale
Vaticanului, în care există multe capele și morminte de regi, regine și de
papi, începând cu secolul al zecelea. Cel mai sacru loc este evident mormântul
lui Petru, cu inscripții din timpul lui Constantin.
Mai jos se accede la nivelul
Necropolei anterioare lui Constantin, situată între 4 și 11 de metri de la
nivelul al bazilicii. Mormintele sunt situate de-a lungul vechii artere Via
Cornelia. Aici, arheologii au descoperit un rând dublu de clădiri funerare,
aranjate cu grijă pe marginea unui drum îngust de pământ care ducea în sus pe
dealul Vatican,
pe direcția est-vest, paralel cu Circul lui Caligula și aproape paralel cu
bazilica de deasupra.
Cele douăzeci și două mausolee, care se întind pe o
suprafață de aproximativ 70 x 18 metri, sunt mormintele de plebei înstăriți: au
elevații elegante din cărămidă, iar la interior sunt decorate minunat. Fiecare
dintre ele a aparținut unei familii, al cărei nume este amintit, în multe
cazuri, pe placa dedicativă, plasată deasupra ușii de la intrare.
Numeroase sarcofage au fost datate pentru perioada dintre al doilea și al
patrulea secol, e.N, cu diverse scene sculptate, în care predomină figura lui Dionysos-Bacchus.
Bine conservate, ele au fost identificate de studiul arheologic cu litere.
La capătul estic al șirului de
mausolee, cel la care a fost decopertată doar fațada, a aparținut lui G.
Heracla Pompilius, care, printr-o inscripție a lăsat moștenitorilor săi șase
mii de piese de aur pentru a construi mormântul său, “în Vatican lângă Circ." Acest
mormânt, împreună cu cele adiacente de pe același rând, face parte din prima
fază a necropolei și datează din timpul împăratului Hadrianus (117-138 e.N.).
Mausoleul B, are două camere și este frumos pictat. O inscripție amintește că
aici este îngropată Fabia Redempta.
Mausoleul C, decorat cu
stucaturi pe fațadă, conține o inscripție cu numele proprietarului, L. Zethus
Tullius. Podeaua este realizată cu mozaic alb-negru. In interior au fost
găsite multe sarcofage, aruncate aici în timpul construcției bazilicii
Sfântului Petru ridicată pe timpul împăratului Constantin.
Și în mausoleul, construit de
libertul Tyrannus Urban, libert al lui Hadrianus, există o frescă cu doi păuni,
așezați pe laturile unui coș cu flori și fructe.
Mausoleul F a aparținut
familiilor Caetemnii și Tullii, de asemenea familii de oameni liberi, și
este decorat cu stucaturi si picturi murale, inclusiv descrierea nașterii
zeiței Venus, în curs de ieșire din mare.
In mausoleul G există o
reprezentare a unui sclav care a livrat banii stăpânului său, stând lângă o
masă.
Mausoleul H este unul dintre
cele mai mari din întregul complex. A aparținut familiei Valerii. Prezintă
măști funerare și decorațiuni bogate de stuc și reliefuri care reprezintă pe
proprietari în scenele de familie din viața de zi cu zi. Fondator a fost Gayus
Valerius Herma cu soția lui Flavia Olympia. Aici sunt reprezentate zeități
legate de tradiția clasică. In acest mormânt a fost descoperită o inscripție
"Petrus Roga Isus Christus pro Sanctis hominibus chrestianis ad corpus
suum sepultis" ("Petru, roagă-te lui Isus Hristos, pentru oamenii
sfinți îngropați în preajma lui") .
Absida centrală a mausoleului este încadrată de coloane de teracotă. Pe pereti,
două tablouri reprezintă mitul privind pe Alcesta. Mai sus, un mozaic de gresie
alb-negru reprezintă pe Mercur participând la răpirea Proserpinei.
Mausoleul L, al familiei
Caetenni are un decor interior bogat.
Mausoleul M a aparținut
familiei Iulii și a fost construit în jurul secolului al 3-lea e.N și are multe
decorațiuni legate de teme creștine: un pescar cu un pește în cârlig, în timp
ce un altul scapă, Iona în gura balenei și descrierea Bunului Păstor, în timp
ce este reprezentat și un Hristos Apollo descris ca Sol Invictus, cu un glob în
mâna stângă, conducând un car tras de cai albi pe un fundal de aur cu viță de
vie. Referire la festivalul (Saturnaliile) păgân ce cădea pe 25
decembrie.
Mausoleul N este încă în mare
măsură îngropat.
Mausoleul T, constituie partea
finală a necropolei și a aparținut lui Trebellena Flaccilla. Urna conținând
cenușa persoanei decedate a fost datată între anii 317 și 318 e.N, datorită
unei monede din timpul lui Constantin plasată în interior Chiar și acest mausoleu
este bogat decorat cu stucaturi și vopsea.
La capătul estic se află un
așa-numit câmp "P", de 4x8 metri, situat direct sub altarul papal al
bazilicii din timpul renașterii. Acestă suprafață, pavată cu mozaicuri, este
delimitată spre spate (partea de vest), de un perete, cunoscut sub numele de
"peretele roșu" pentru culoarea tencuielii sale. In centrul peretelui
roșu există o structură ca un chioșc de ziare, format din două nișe suprapuse,
împărțit de o placă de travertin susținută de două coloane: așa-numitul
"Trofeul lui Gaius," care marchează ceea ce studii recente au indicat
că ar fi mormântul original al lui Petru . Mai jos de chioșc s-a găsit o nișă
goală, care, probabil, a găzduit într-o prima perioadă, oasele apostolului.
Pentru a delimita parcela din dreapta există un zid, în care a fost sculptată o
nișă. In ea au fost găsite oase umane și o pânză țesută violet cu fire de aur.
Interpretând un graffiti (inscripție) în limba greacă găsit pe peretele roșu
adiacent, care spunea: "PETROS ENI", adică "Peter este
aici.", se consideră că rămășițele sfântului au fost depuse aici, în
timpul lui Constantin. Graffitiul s-a găsit pe peretele roșu, ca adiacent la un
graffiti datând din anul 160 e.N.
Necropola Vaticanului este
extinsă și complexă. De fapt, au fost excavate cel puțin șapte nuclee diferite de
morminte și nenumărate descoperiri minore. Cel puțin cinci domenii pot fi
vizitate: unul sub Bazilica Sfântul Petru, cel descris, cel numit
dell'Autoparco (săpături între 1956 și 1958), Annona, adică cel de sub
supermarketul Vatican (săpături din anii '40), Fântâna lui Galera ( săpături
din anii 40 și 1994), iar ultimele săpături (din 2003) de la parcarea S. Rosa.
Siturile arheologice excavate
în Annona, all'Autoparco, Fântâna Galera și parcarea Sf. Rosa fac parte toate
dintr-o necropolă mare care s-a prelungit din partea jos a Viei Trimphalis
(astăzi Via Leone IV) și au fost folosite până în secolul al cincilea e.N.
Mormintele, atât de incinerație, cât și de înmormântare, sunt în mare parte
umile, și au înlocuit un imens cimitir păgân.
Necropola de la Sf. Rosa este
cu siguranță una dintre ele mai fascinante. Deschisă pentru public din 2006, ea
se întinde pe o suprafață de aproximativ 500 de metri pătrați In ea există,
aproape să se suprapună, patruzeci de structuri de înmormântare mai mult sau
mai puțin bogate, unele cu sarcofage. Sunt și mai mult de două sute de morminte
simple, decorate cu pietre, dale și tije. Un aspect de mare impact este cel
legat de lămpi cu ulei, mozaicuri, vaze, urne și lucrări mărunte care au rămas
aproape toate pe loc. Restaurarea cimitirului s-a făcut ca să arăte ca în urmă
cu 1700 de ani, înaite de a fi afectat de o alunecare de teren.