Capul enorm, brațele ți gambele
au fost sculptate în marmură, în timp ce restul corpului se
compunea dintr-un miez de cărămidă și un schelet de lemn, fiind acoperit,
probabil, de bronz aurit. Dacă se judecă după piasele rămase, statuia putea
atinge în jur de 12 metri, Capul are înălțimea de 2,50 metri și fiecare picior
are mai mult de doi metri lungime.
Capul este sculptat în stilul tipic, abstract și hieratic al epocii constantiniene, în timp ce alte părți ale corpului sunt sculptate într-o manieră naturalistă, până la lobul urechilor și la venele aparente ale antebrațului. Expresia feței, impersonală, frontală, era, probabil destinată să exprime natura divină a împăratului., în afara condiției umane. Nasul curbat, maxilarele, bărbia proeminentă sunt caracteristice tuturor imaginilor lui Constantin.
Capul este sculptat în stilul tipic, abstract și hieratic al epocii constantiniene, în timp ce alte părți ale corpului sunt sculptate într-o manieră naturalistă, până la lobul urechilor și la venele aparente ale antebrațului. Expresia feței, impersonală, frontală, era, probabil destinată să exprime natura divină a împăratului., în afara condiției umane. Nasul curbat, maxilarele, bărbia proeminentă sunt caracteristice tuturor imaginilor lui Constantin.
Destinația precisă a statuii a
pus probleme cercetătorilor. S-a presupus că statuia a fost realizată către
anii 312-315 e.N, apoi remaniată după 325 e.N.
Marea basilică de la limita de nord a Forului romanum a fost
începută în 307 e.N de către co-împăratul Maxentius și terminată de Constantin,
după victoria sa asupra lui Maxentius în bătălia de la podul Milvius, în 312
e.N. Se pare că împăratul Constantin a reorientat edificiul, transferând în partea
de sud intrarea principală și adăgând la nord o nouă absidă, cea care ar fi
trebuit să adăpostească colosala statuie.
Colosul, a fost dedicat,
probabil, lui Maxentius, înainte de a deveni al învingătorului Constantin.
Colosul a fost jefuit în antichitatea tardivă, cu scopul probabil de a se
recupera părțile de bronz.
Piesele de marmură mutilate au
fost aduse la lumină în 1487. Vestigiile care au supraviețuit sunt depuse în
curtea Palatului Conservatorilor, pe colina Capitoliu. Se disting: brațul
drept îndoit la cot, capul, genunchiul drept, o mână dreaptă, gamba stângă,
talpa dreaptă, genunchiul stâng și talpa stângă. In mod straniu au subzistat
două mâini drepte destul de diferite. S-a presupus că statuia a fost
reprelucrată la un moment dat, către sfârșitul domniei lui Constantin, pentru a
se înlocui o mână ce ținea un sceptru cu una care ținea un simbol creștin.
Această schimbare a colosului nu a fost dispusă de însuși Constantin, deoarece
deși s-a arătat favorabil creștinilor el nu s-a creștinat până la sfîrșitul
vieții. A fost creștinat în stare de inconștiență pe patul de moarte, de către credinciosul episcop arian, Eusebios de Caesareea..
Părțile de marmură au fost
restaurate în anii 2000-2001.