ROMA - BASILICA LUI JUNIUS BASSUS XXXX

   Basilica lui Junius Bassus (Basilica Junii Bassi) este basilica construită de Junius Annius Bassus. Junius Bassus (317 – 359 e.N) a fost un politician roman care a câștigat titlurile ilustre de Vir clarissimus (un titlu senatorial care indică starea),  Vicarius (deputat urban al Prefectului) și Prefect al Romei (Praefectus Urbi). S-a aflat în cele mai înalte cercuri ale aristrocrației.

A murit în anul 359 e.N, la numai 42 de ani dar de la el au pervenit până la noi somptuoase decoruri opus sectile (perete realizat, sau decorat, din bucăți și plăcuțe, pietre colorate, plăcuțe de sticlă, decupate și asamblate într-un mod din care să rezulte un desen adesea figurativ) în basilica pe care a construit-o. Acest mod de construcție decorativă s-a extins în ultimile secole ale Imperiului Roman și apoi spre Renașterea medievală. La Ostia s-au descoperit lucrări opus sectile de mare valoare.

Basilica lui Junius Bassus a fost situată pe colina Esquilin, pe movila Cispius. Această movilă a format împreună cu cea numită Oppius, platoul Esquilin chiar lângă Zidul servian, la interior.

Locul ocupat de basilică se afla la răsărit de actuala basilică creștină Santa Maria Maggiore, Via Napoleon al III-lea nr. 3, loc ocupat acum de un seminar.

Basilica civilă (nu religioasă) din sec. al 4-lea era un edificiu cu absidă. Era prevăzută și cu un atrium, ale cărui laturi necurbate erau în totalitate acoperite în opus sectile.

Edificiul civil a fost transformat, în sec.al 5-lea e.N, de papa Simplicius (468-483 e.N) într-o biserică creștină, cu numele de Sant’Andrea Cantabarbara.

Vestigiile au fost scoase la lumină în anul 1930, în același timp cu elemente ale unei case anterioare, din epoca lui Augustus.

Elementele de décor în opus sectile sunt păstrate la muzeul Conservatorilor și la palatul Massimo alle Terme.

La moarte, Junius Bassus a fost depus într-un sarcofag intens sculptat pe toate laturile. Subiectele sculptate sunt dovada că el s-a creștinat în preajma morții sau chiar pe patul de moarte, ele combinând elemente creștine și păgâne. Ornamentele arată interacțiunea dintre iconografia creștină biblică și iconografia păgână tradițională.

                                          

Sarcofagul a fost depus în vechea basilică Sf. Petru (construită pe timpul lui Constantin cel Mare) și a fost regăsit în anul 1597. El constituie un artefact de mare valoare al muzeului de la Vatican. Bassus a servit sub Constantius al II-lea, fiul lui Constantin cel Mare.

ROMA - BASILICA ARGENTARIA XXXX

Basilica Argentaria (Basilica Argentaria) a fost edificată în anul 113 e.N, pe timp ce împăratul Traian a restaurat și extins Forul lui Caesar. Ea era, în relitate un portic care înconjura templul Venera Genetrix, în Forul lui Caesar.

Această basilică nu s-a bucurat de renume în lucrărie autorilor antici, deoarece a avut o mai mică importanță în viața orașului și nu a fost o basilică adevărată, ci un adaos perimetral la un templu. Numele ei nu a fost menționat decât foarte târziu.

Traian a plănuit acest edificiu pentru a aranja estetic baza colinei Capitoliu, după ce excavase mult din colina vecină Quirinal, pentru Forul propriu. Terasa basilicii a fost mai înălțată, echipată cu două rânduri de pilaștri din tuf, cu aleile acoperite de bolți. Construcția a beneficiat de o suprafață  delimitată, așa că a rezultat un plan neregulat, nu un dreptunghi perfect.

Fiind așezată într-un spațiu central al Romei, noua construcție a slujit bine unui anumit tip de comerț. A devenit sediul social al artizanilor în bronz și loc de vânzare al produselor fabricate de ei.

Existența acestei basilici nu a fost menționată decât în catalogul celor 14 regiuni (regio) în care Augustus împărțise Roma, fiind menționată în Regio VIII- Forum Romanum, care cuprindea și Forum Romanum. Basilica folosea din suprafața cuprinsă între templul Concordiei și cazarma celei de a cincea cohorte Vigiles (cohortele Vigiles aveau trei roluri: gardă de onoare în Roma, poliție municipală și forță militară locală).

Basilica era alăturată Forului lui Traian (la sud-vest de exedra acelui for), în continuarea Forului lui Caesar, în fața Capitoliului, pe strada numită Clivus Argentarius. Vestigiile ei se văd și astăzi remarcabil sub strada Clivus Argentarius, cu magazinele ei boltite și cu două rânduri de coloane recondiționate. .

ROMA - ALTARUL DOMITIUS AHENOBARBUS XXXX

           

Baza grupului statuar al lui Domitius Ahenobarbus, mai comun numit Altarul lui Domitius Ahenobarbus (Ara Domitii Ahenobarbi) a fost edificat către anul 114 e.A, mai sigur după consulatul lui Gnaeus Domitius Ahenobarbus (122 e.A) în onoarea unei victorii navale a consulului. Opera lucrată în basorelief era situată în apropiere de Circus Flaminius, în templul dedicat lui Neptun.

 Baza grupului statuar al lui Domitius Ahenobarbus, mai comun numit Altarul lui Domitius Ahenobarbus (Ara Domitii Ahenobarbi) a fost edificat către anul 114 e.A, mai sigur după consulatul lui Gnaeus Domitius Ahenobarbus (122 e.A) în onoarea unei victorii navale a consulului. Opera era situată în apropiere de Circus Flaminius, în templul dedicat lui Neptun.

Ca vechime este vorba de al doilea exemplu de basorelief roman cunoscut până acum, primul fiind realizat de consulul Paulus Emilius în onoarea victoriei sale în bătălia de la Pydna, la 22 iunie 168 e.A.

Altarul a fost compus din patru fețe din care două sunt păstrate astăzi în Glyptoteca de la Munchen, fața mitologică și două mici flancuri și la Muzeul Luvru, fața istorică.