marți, 9 aprilie 2013

ROMA - BIBLIOTECA PĂCII XXXX



             Biblioteca Păcii (Biblioteca Pacis), sau Biblioteca din Forul Păcii, a fost situată în Templul Păcii, din Forul Păcii, sau Forul lui Vespasianus, strâns atașată de edificiul de cult.

Ea a fost edificată în același timp cu Forul Păcii, între anii 71-75 e.N și inaugurată în acelaș an. In bibliotecă se găseau diverse comori” literare aduse de Vespasianus de la Ierusalim, dar și lucrări celebre ale unor artiști greci. Edificiul mai conținea și arhivele prefecturii urbane, planurile cadastrale și o serie de documente privind lucrările edilitare realizate, mai ales, sub domniile lui Vespasianus și Septimius Severus.

Forumul Păcii, a fost cel de al treilea forum imperial construit în ordine cronologică și era închinat Păcii impuse de împăratul Romei, adică o Pax Romana impusă numai cu armele. Templul mai avea și menirea de a comemora victoia împăratului asupra evreilor. 

ROMA - BIBLIOTECA CAPITOLINA XXXX


                 
  Biblioteca Capitoliului (Bibliotheca Capitolna) a existat pe Capitoliu, dar despre ea nu se știe nimic mai mult decât că a dispărut prtntr-un incendiu sub domnia împăratului Commodus (180-192 e.N) și că nu a mai fost reconstruită.
Această bibliotecă a fost, probabil, fondată de împăratul Traian, sau cu siguranță pe timpul dinastiei Antoninilor. Edificiul a fost împărțit în două secțiuni, asemănător altor biblioteci ale Romei. O secțiune era destinată literaturii latine, iar cealălaltă cărților grecești.
Biblioteca Capitolină a făcut, probabil, parte din Atheneum-ul ridicat de împăratul Hadrianus (117-138 e.N), stabiliment care a devenit o universitate cu scurgerea timpului.

După optsrezece secole Biblioteca Capitolia a renăscut în anul 1872, având alături, în strânsă colaborare, Comisia Arheologică Comunală și publicația “Comisiei Arheologice Comunale ”. Biblioteca are acum sediul pe Capitoiliu, în Palatul Conservatorilor, alături de Direcția Muzeelor Capitoline, cu un patrimoniu de 16.000 de volume și 300 de periodice, din care 110 active.

luni, 8 aprilie 2013

ROMA - BIBLIOTECA LUI ASINIUS POLLIO XXXX


Biblioteca lui Asinius Pollio (Bibliotheca Asini Pollionis), a fost construită în anul 38 e.A, devenind prima bibliotecă publică din Roma.
Gaius Asinius Pollio (Asinius Pollion) (76 e.A.-4 e.N.) a fost un om politic și militar de la sfârșitul Republicii și din timpul domniei lui Augustus, orator, istoric și poet, membru al ginții plebeiene a Asinii-lor. A fost prieten al poetului Catullus. Istoricul Velleius Parteculus l-a așezat între spiritele cele mai distinse al epocii sale. Valerius Maximus l-a citat drept un frumos exemplu al unei bătrâneți robuste.

Proiectul lui Caesar de a înfiinţa o Bibliotecă a Romei, a fost reluat de către Asinius Pollio (proiect care încolțise în mintea lui Caesar după exemplul Bibliotecii din Alexandria, la a cărei incendiere participaseră trupele sale). Asinius Pollio a folosit prada acumulată cu ocazia victoriei lui asupra parților pentru a restaura Atrium Libertatis, de la templul Libertății de pe colina Aventin, templu care adăpostea odinioară arhivele cenzorilor. Aici a instalat prima bibliotecă publică romană, în anul 38 e.A, bibliotecă divizată în două secțiuni, una greacă și una latină, conform programului lui Caesar. El a fixat astfel planul general al tuturor bibliotecilor publice romane, care urmau a fi construite mai târziu, adică a influențat planul de organizare. Există mărturii că acest templu a adăpostit odinioară arhivele cenzorilor. Departe de a se limita la o linie pur utilitară, Pollio a elaborat și un program iconografic, vizând creșterea valorii edificiului și celebrarea marilor figuri ale culturii grecești și romane.
A luat parte și la marile lucrări de renovare a Romei, inițiate de Augustus.
Cu ocazia amenajării bibliotecii și-a expus colecțiile de artă, bogate în statui grecești. A făcut cunoscute operele bibliotecii prin recitări și lectură publică, modalități devenite curând la modă.
A deținut lucrările lui Aristotel, reeditate recent, darși lucrări de poezie romană. Biblioteca a servit și ca muzeu general de de artă.
Arta sa oratorică a fost mult apreciată, astfel că Seneca l-a plasat la nivelul lui Cicero, în ciuda diferențelor de stil.