ROMA V - ARGILETUM (FORUM ROMANUM)

Era o stradă veche și foarte fregventată, care se stracura printre basilica Aemilia și Curie, conducând din Forum spre cartierul de cocioabe și rău famat Suburus. Strada urma traseul canalizării Cloaca Maxima și corespunde actualei artere Cavur.

 Pe ea au rămas frumoase urme de dalaj roman de travertin. Se spune că pe timpul regilor, peste Argiletum se construise un arc, flancat de o capelă care adăpostea statuia cu două fețe a zeului Janus. O legendă spunea, că pe timpul războiului cu sabinii, Janus a făcut să țâșnescă din pământ un jet de apă caldă, care a oprit atacu inamicilor asupra citadelei de pe Capitoliu. De aceea a fost lăsată deschisă capela pe timpul războaielor. Astfel divinitatea putea să zboare în ajutorul romanilor.

La sfârșitul sec. 1 e.N, peste partea nordică a străzii s-a așezat Forum-ul lui Nerva.

In mitologia romană, Janus era o zeu ce avea un cap cu două fețe opuse, apărător al porților, trecătorilor, traversărilor, al intersecțiilor, al schimburilor, al trasformărilor, căruia i se acordase pentru cult luna ianuarie. Regele Numai dăduse numele zeului primei luni din an – ianuarie.



Ruine ale temlului lui Janus în Forum Holitorium

Era un zeu de prim rang în ierarhia mitologică romană, având privilegiul de a fi invocat înaintea celorlalte divinități. Templul lui Janus era un simbol al angajărilor militare. El se afla în Forum Holitorium și avea porți la ambele extremități.

 Atunci când porțile templului erau deschise imperiul se afla în război, iar când erau închise era pace. Se zice că acele porți au stat închise numai de cinci ori pe parcursul întregii existențe a imperiului, pe timpul lui Numa Pompilius, a doua oară, în 235 e.A, a fost închis de către  Titus Manlis, a treia oară de Augustus, în anul 29 e.A, a patra oară de către Nero, în anul 66 e.N și a cincea oară de către Vespasianus, în anul 70 e.N. Se mai spune că pe timpul lui Augustus templul a avut porțile închise numai trei zile, deși împăratul a dorit să se laude cu pacea adusă pe întinsul imperiului.

ROMA V - SANCTUARUL VENUS CLOACINA (FORUM ROMANUM)

Un cerc de travertin pe sol, în fața basilicii Aemilia, la sud,  marchează amplasarea fostului sanctuar dedicat divinității protectoare al canalizării Cloaca Maximma. Sanctuarul (Sacellum Venus Cloacina) era plasat pe locul în care Cloaca Maxima intra în Forum.  Epitetul de Cloacina, atribuit lui Venus, este interpretat drept purificatoarea. Se mai disting încă urme ale scărilor de acces spre lucrarea subterană. O legendă vorbește despre faptul că în sec.al 5-lea e.A un oarecare J.C. virginius, modest ofițer plebeian, și-a ucis fiica pentru a o sustrage de la desfrâul și obscenitățile decemvirului Appius Claudius. Istoricul Titus Livius a povestit că decemvirul, abuzând de puterea sa, vroise să transforme pe Virginia ăn sclava sa. Faptul a provocat revolta plebei și abdicarea decemvirilor.

Autorii creștini de la începuturi au tratat cu sarcasm această divinitate păgână, fără a aprecia faptul că pentru romani purificarea mediului de trai avea mare valoare pentru sănătate. In plus, romanii o venerau pe Cloacina ca zeiță a curățeniei, a purității.

ROMA V - VIA SACRA (FORUM ROMANUM)

A fost calea romană cea mai prodigioasă din antichitate, ea străbătând Forum-ul piața cea mai veche și populată din centrul Romei. Incă de ala început a trecut pe lângă locurile cele pline de credință ale orașului, pe lângă primele temple, sau sanctuare. Parcurgea Forum-ul de la est la vest și făcea legătura prin Clivus Capitolinus cu partea de sus a Capitoliului, alt punct încărcat de adâncă crerdință prin templul lui Jupiter foarte Bun și foarte Mare (templul Jupiter Capitolonus). Odată cu scurgerea timpului, traseul ei prin Forum s-a îmbogățit sufocant cu edificii reliogioase, din ce în ce mai mari șim somptuoase.

Via Sacra a făcut parte din traseul celor mai importante procesiuni religioase, și ruta tradițională a trimfurilor acordate marilor comandați de armate care se întorceau după victorii sctrălucite. In mare parte aceste parade triumfale aveau în frunte chiar pe unii împărați ce nu participaseră direct la lupte, dar își însușeau dreptul de învingători.

Marșul triumfal pornea de la margine de oraș, dinspre apus, ocolea Palatinul pe la Circus Maximus și urma apoi calea spre viitorul Colosseum, de unde pătrundea prin Via Sacra dinspre răsărit. Urma Via Sacra până la capătul ei de apus. Din acel punct coloana Triumfului se urca spre culmea Capitoliului urmănd calea înclinată ce urca pe lângă stânca Capitoliului pe partea de răsărit, cale numită Clivus Capitolinus. La baza Capitoliului, prizonierii care urmaseră carul de luptă al învingătorului, erau lăsați să-și aștepte sfârșitul în închisoarera Carcer Tullianum (azi Caecere Mamertina), cea mai veche și mai prost famată din Roma.

Convoiul Triumfului urca pe Capitoliu unde se aduceau jertfe lui Jupiter Capitolinus. Acolo se mulțumea pentru protecția acordată în campania trecută și a-i implora ajutorul marelui zeu pentru viitor.

Pe traseul său din mijlocul Forum-ului, Via Sacra era cea mai lată cale a Romei. In perioada regală și apoi în cea republicană, Forum-ul era mult mai scurt decât în epoca imperială. Regia și casa vestalelor, marcau limita sa răsăriteană. Partea dinspre arcul de triumf al lui Titus s.a adăugat ulterior. Crescând lungimea Forum-ului, a cescut și cea a Viei Sacre, care ăl străbătea prim mijloc.

In sec. al 4-lea e.A., Via Sacra a fost protejată cu o structură care să o ferească de degradarea datorată ploilor. Mai târziu a fost pavată și deschisă sub cerul liber. Pe timpul lui Nero a fost încadrată de colonade laterale purtătoare de statui.

Via Sacră a constituit și cadrul unor fapte criminale ale istoriei Romei, pe lângă procesiuni religioase, triumfuri, cale pentru mulțimile zilnice ce se scurgeau spre basilici pentru afaceri sau pentru probleme de judecată.

Cortegiul triumfal era precedat de muzicieni și dansatori, după care urma carul de luptă al victoriosului tras de patru cai albi. Cel ovaționat avea fața vopsită cu roșu, purta o togă de culoarea purpurei și o coroană de lauri. In urma sa eru trași cu înjosire prizonirii cei mai valoroși și o parte din capturile de război  cele mai semnificative. Urmau legiunie care luptaseră pentru victorie și demnidarii și senatorii. Totul se organiza cu un fast costisitor, în uralele muțimii istaerizate și doritoare de danii materiale și de jocuri de circ.

Via Sacra a fost o coloană vertebrală a Romei , de la fondare și până la prăbușire.