marți, 21 iunie 2011

GEOGRAFIA - CELE MAI SPECTACULOASE ZECE PEŞTERI ALE LUMII

Cele mai impresionante pesteri ale lumii
Vedem locuri frumoase aproape oriunde mergem in Natura: munti uriasi, campii inflorite, jungle inspaimantatoare si paduri luxuriante. Toate sunt forme deosebite de manifestare a naturii si alcatuiesc o experienta care nu trebuie ratata. Insa, cat de des ne aventuram in lumea de sub noi? In caz ca nu suntem speologi sau trogloditi, cu siguranta raspunul este “nu prea des”. Iar cine spune ca lumea din subteran este un loc terifiant, probabil ca nu a vizitat niciodata cele mai impresionante si frumoase pesteri ale lumii. Formate de-a lungul miilor, si chiar milioanelor de ani in unele cazuri, aceste minuni naturale ascunse isi dezvaluie, in sfarsit, maretia si fabulosul acelora care isi deschid mintea si inima catre ele.
Pestera Mamut, Kentucky, SUA

Este una dintre cele mai vechi si cel mai bine cunoscute pesteri de pe teritoriul Statelor Unite. Reprezinta, totodata,
cel mai lung sistem natural de asemenea tuneluri din lume, cu o retea ce insumeaza 587 de kilometri de galerii subterane. Transformata in parc national in 1941, Pestera Mamut, care isi datoreaza numele tocmai dimensiunilor colosale, a fost descoperita de colonistii americani spre finele secolului al XVIII-lea, dar le era cunoscuta triburilor de bastinasi de mii de ani. Trasaturile emblematice ale pesterii includ un soi de canal denumit Chiuveta de Cedru si alte formatiuni cu denumiri autodescriptive, intitulate Bulevardul Principal, Niagara Inghetata si Tragedia Grasanului.


Pesterile Lascaux, Franta


Complexul de pesteri din Lascaux, din regiunea sud-vestica aa Frantei, Dordogne, gazduieste unele dintre cele mai magnifice picturi rupestre preistorice descoperite pana in acest moment. Desenate cu pigmenti naturali si estimate ca avand o varsta de 16.000 de ani, multele sute de imagini de pe peretii pesterilor ilustreaza unele creaturi din Epoca de Fier, sursa de fascinatie dar si hrana pentru toti oamenii moderni timpurii care au populat regiunea. Cele mai mari imagini desenate in spectaculosul Mare Amfiteatru al Bourilor masoara pana la cinci metri in lungime. Desi oricine se poate bucura de aceste reprezentari impresionante ale vietii in Paleolitic din fata calculatoarelor, navigand pe Internet, este pacat ca pesterile sunt in acest moment inaccesibile, direct, turistilor si publicului, din pricina unei ciuperci destructive care a atacat desenele. Chiar si dupa ce ciuperca va fi indepartata, deprecierea va ramane evidenta si, in prezent, ireparabila.


Pesterile Saline Galos, Chicago, SUA


Adanc sub sala de spectacole Jolly Inn din Parcul Portage, Chicago, lumini colorate scalda in radiata lor o scena pe care putini oameni se asteapta sa o admire vreodata. Candva un secret est-european, beneficiile salinelor au ajuns si in suburbiile orasului american. La Pesterile Galos, vizitatorii se relaxeaza pe sezlonguri, inconjurati de stalactite de sare si inspirand aerosoli salini in timp ce sunetul marii, inregistrat, le relaxeaza psihicul. Asa-numita "terapie salina" are legiuni de adepti care se inclina dinaintea caracteristicilor curatoare ale sarii naturale. Fie ca este vorba de sare in sine, de compusii de iod din structura ei sau pur si simplu de atmosfera relaxanta din pestera de sare, in mod cert ea atrage si fascineaza.


Pesterile Thylacoleo, Australia


In 2002, o expeditie organizata de Muzeul Western Australian s-a lansat spre a investiga raportarile unor oameni, cu privire la schelete de mari dimensiuni, observate in canteva pesteri din pustiul desertic al tarii-continent, cunoscut sub denumirea de Campia Nullarbor. Printre ramasitele zecilor de animale disparute din megafauna australiana, datand din urma cu peste 500.000 de ani, s-au descoperit aici, pentru prima oara in istorie, scheletele complete ale stravechiului leu marsupial - Thylacoleo Carnifex, de unde se trage si numele dat pesterilor.


Cavernele Carlsbad, New Mexico, SUA


Se poate spune despre cavernele Carlsbad ca alcatuiesc cel mai spectaculos complex natural de pesteri "clasice", de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii. Descoperit accidental de un anume Jim White la finele anilor 1890, complextul speologic include Camera Mare, a doua cea mai mare incapere din lume a unei pesteri. Aceasta incinta colosala, din calcar, are o lungime de aproape 1220 metri, o latime de 190 si o inaltime de 107 metri. Spre deosebire de majoritatea pesterilor de calcar, Cavernele Carlsbad au fost sapate nu de rauri suberane sau de acizi carbonici ci de acid sulfuric puternic, format datorita proximitatii depozitelor de petrol si de gaze naturale. Tanarul vacar local Jim White a descoperit cavernele de la distanta pe cand a zarit, din saua calului, ceea ce parea a fi o "armata" de lilieci care ieseau pe gura pesterii. In cea mai buna perioada a sa, populatia de lilieci estimata ca ar locui in Cavernele Carlsbad atinge cifre de miloane de indivizi.


Pesterile de Gheata, Antarctica


Muntele Erebus, din Antarctica, este, efectiv, cel mai fierbinte loc al continentului alb, iar atunci cand inghetul absolut intalneste o "tubulatura" fierbinte, lucruri curioase se intampla. Unul dintre rezultatele incalzirii cu aburi a Erebusului il reprezinta furnalele-turnuri de la suprafata si spatioasele pesteri inghetate de sub sol. Si mai exista Limba de Gheata Erebus, ghetarul care aluneca la vale pe povarnisrurile muntelui, in placida Mare Ross, unde interactiunea cu valurile si cu gheata marii creaaza pesteri temporare de o frumusete indescriptibila.


Grotele Kartchner, Arizona, SUA


Parcurg peste 3,5 kilometri pe sub nisipurile desertului din jurul orasului Benson si au fost in totalitate separate de suprafata timp de aproape 200.000 de ani, pana intr-o zi din 1974, atunci cand Randy Tufts si Gary Tenen au devenit primele fiinte umane care au pasit in galeriile grotelor Kartchner. Sistemul de pesteri, desemnat parc statal in 1999, este extrem de fragil, iar existenta sa a fost ocultata pentru cei mai multi oameni, inainte ca o garda adecvata sa fie instalata spre a proteja formatiunile de exceptie din interiorul cavernelor. Impresionante si inedite in cazul acestei pesterii sunt formatiunile fusiforme ce coboara din tavane, denumite "paie de suc", niste tuburi goale, lungi si subtiri, care picura constant apa calcaroasa. Fiecare picatura depoziteaza o cantitate minuscula de minerale la capatul "paiului" inainte sa cada pe podeaua pesterii. Avand in vedere ca fiecare "coloana" coboara cu aproximativ 2,5 milimetri pe secol, iar cea mai lunga masoara un pic peste 6,4 metri, este usor de dedus ca Pestera Kartchner s-a"dezvoltat", nederanjata, timp de sute de mii de ani.


Pestera Beregata, Mexic


Adanca de 365 de metri - unii spun ca are 400 - Pestera Beregata ( Sotano de las Golondrinas, in spaniola), din centrul Mexicului este suficient de larga incat sa inghita cu totul Empire State Building. Este, de asemenea, de forma conica, avand baza mai lata decat partea superioara. Pestera a fost explorata recent, in anii 1960, cu numai doi ani mai devreme decat prima vizita a omului pe Luna. Asa cum era de asteptat, fiind vorba despre o prapastie larga, care coboara sute de metri in pamant, ea este asaltata periodic de numerosi sportivi exhibitionisti, asa numitii skydivers sau BASE jumpers, care pur si simplu se arunca in haul "beregatei", pentru a-si deschide parasutele multi metri mai jos.


Pestera lui Fingal, Scotia

Este vorba despre o pestera marina de pe pustia insula Staffa, din Scotia. Formata integral din coloane hexagonale din bazalt, pesterea lui Fingal are aceasta dispunere unica gratie modului de depozitare al masei de lava care s-a racit si s-a microrat formand pilastrii supusi mai apoi actiunii de eroziune. Dimensiunea si acoperisul boltit, dimpreuna cu sunetele bizare produse de ecoul izbiturii valurilor, ii dau pesterii o atmosfera de catedrala naturala. Numele sau galic, Uamh-Binn, inseamna "pestera melodioasa". Pestera are o intrare sub forma de arcada si este umpluta cu apa de mare; cu toate acestea, barcile nu pot intra in ea, vizitarea de catre turisti fiind posibila numai pe jos.


Pestera Cristalelor, Mexic

Una dintre cele mai magnifice, spectaculoase si surprinzatoare pesteri de pe Pamant este, de asemenea, si cel mai recent descoperita. In aprilie 2000, ortacii care lucrau in Mina Naica, din Chihuahua, Mexic, au dat peste o pestera vasta, plina cu apa, in timp ce sapau dupa plumb si zinc. Pompand afara din spatiul subteran apa bogata in minerale si extrem de fierbinte, minerii au fost uluitii sa priveasca o retea incredibila de cristale uriase din selenit, cu lungimi de pana la 12 metri si grele de aproape 55 de tone. De cand lichidul fierbinte suprasaturat a fost drenat din Pestera Cristalelor, cristalele s-au oprit din crestere. Privind insa partea buna, cele 43 de grade Celsius din pestera plus umiditatea de 90 pana la 100% asigura o stationare nu prea indelungata a vizitatorilor neprotejati. Pestera se afla la o adancime de peste 300 de metri sub muntele Naica, din desertul Chiuahuan, cristalele care o populeaza fiind formate de fluidele hidrotermale emanate din camerele magmatice de sub ele.


Pestera Ali Sadr, Iran


Este vorba despre cea mai mare pestera acvatica din lume, care atrage milioane de vizitatori anual. Peretii pesterii pot atinge si inaltimea de 40 de metri in unele puncte, adapostind cateva lacuri de suprafata mare si adanci. Un rau strabate toata pestera, iar deplasarea in interiorul ei se face mai ales cu barca. Peste 11 kilometri de canale interioare de apa au fost descoperite pana acum. Excavarile si studiile arheologice executate aici au condus la descoperirea unor artefacte stravechi, datand din urma cu 12.000 de ani. Animalele, scenele de vanatoare si armele ilustrate pe pereti si pe pasajele dinspre iesirea pesterii sugereaza ca oamenii primitivi au folosit-o candva ca adapost. Grota a fost cunoscuta inca din perioada imparatului roman Darius I, aprox 500 i.Chr, lucru verificabil printr-o veche inscriptie de la intrarea in tunelul principal. Totusi, cunoasterea despre existenta pesterii, veche de 70 de milioane de ani, s-a pierdut, ea fiind redescoperita abia in 1963 de catre montaniarzii iranieni.


Pestera Cerbului, Borneo


Nu i se spune pestera liliecilor, dar este caminul a cel putin trei sau patru milioane de asemenea inaripate, provenind din mai multe specii. Pestera Cerbului, din Parcul National Mulu, aflat in zona malayeziana, Sarawak, a insulei sud-est asiatice Borneo, este considerata drept cea mai mare trecatoare-pestera cunoscuta omului si se crede ca ar putea gazdui cinci cladiri mari cat Catedrala Sfantului Paul din Londra. Numele pesterii vine de la cerbii care o frecventau si pe care vanatorii nativi ii urmareau pana aici. Exista doua intrari in pestera, iar siluetele catorva dintre formatiunile calcaroase au fost interpretare in mod creativ, dandu-li-se conotatii si denumiri dintre cele mai surprinzatoare: profilul lui Abraham Lincoln sau Dusurile lui Adam si Eva. Intrarea estica a pesterii da spre ceea ce localnicii numesc "Gradina Edenului", un petec de jungla luxurianta, candva parte a sistemului de pesteri, inainte ca plafonul de deasupra lor sa sa se surpe.


Pesterile Skocjan, Slovenia


Au intrat, inca din 1986, in patrimoniul mondial natural si cultural UNESCO si sunt privite ca una dintre cele mai importante comori naturale ale planetei Pamant. Printre cele mai importante pesteri din lume, cavernele Skocjan reprezinta cel mai semnificativ fenomen subteran din Slovenia si, in general, din intreaga regiune carstica. Sistemul de pesteri sta, ca importanta, langa Marele Canion, Marea Bariera de Corali, Insulele Galapagos si Muntele Everest. Volumul exceptional al canionului sub-teluric este cel care deosebeste Skocjan de alte pesteri si de alte locuri ale lumii. Canalul lung de 3,5 kilometri al pesterii, prin care trece raul Reka, are o latime de 10 pana la 60 de metri si o inaltime de peste 140 de metri. In unele locuri, se extinde in uriase camere subterane. Cea mai mare dintre ele este Incaperea lui Martel, cu un volum de 2,2 milioane de metri cubi si considerata cea mai mare de acest fel din Europa si una dintre cele mai mari ale lumii. Este interesant faptul ca un canion de asemenea dimensiuni se termina intr-un sifon de dimensiuni relativ mici, unul care nu poate gestiona volumul urias de apa ce intra in pestera in timpul plorilor torentiale, cauzand inundarea masiva a pesterii si ridicarea nivelului apei pana la inaltimea de peste 100 de metri.


Pestera Ursilor, Romania


A fost descoperita in 1975, de minerii care dinamitau o cariera de marmura din apropiere. Obiectiv turistic principal al Muntilor Apuseni, Pestera Ursilor se afla in comuna Pietroasa, din judetul Bihor, la alatitudinea de 482 de metri. Interiorul se distinge prin diversitatea formatiunilor de stalactite, stalagmite si coloane, dar mai ales prin numarul impresionant de urme si fosile ale ursului cavernelor, disparut cu peste 15.000 de ani in urma. Alaturi de ele, s-au mai gasit in pestera oseminte de capra neagra, de ibex, leu si hiena de pestera. Intrarea este amenajata intr-un pavilion prevazut cu sala de asteptare, casa de bilete, bar, expozitie speologica si standuri cu suveniruri si obiecte artizanale specifice zonei. Din lungimea de peste 1.500 de metri a pesterii, doar primii 488, aflati in galeria superioara, pot fi vizitati de turisti. Formatiunile de aici, ale caror forme amintesc de diverse lucruri cunoscute, au primit denumiri ca "Palatele fermecate", "Lacul cu nuferi", "Mastodontul", "Casuta Piticilor", "Draperiile din Galeria Ursilor", "Portalul", "Pagodele" si "Sfatul Batranilor". Temperatura pesterii este constanta pe intreg parcurusul anului, 10 grade Celsius, iar umiditatea se mentine foarte ridicata, la 97%.
*

luni, 20 iunie 2011

ROMA - MAUSOLEUL SFINTEI HELENA, MAMA IMPĂRATULUI CONSTANTIN CEL MARE

Mama Impăratului Constantin cel Mare (306-337 e.N) care a fost canonizată ulterior dispariţiei sale, s-a stins din viaţă în anul 329 e.N, la Nicomedia, în Asia Mică. Pentru început a fost înmormântată la Constantinopol, după care rămăşiţele i-au fost depuse la Roma, într-un Mausoleu măreţ, demn de mama unui împărat roman. Nu este cunoscut motivul pentru care i-a fost ales locul de veci la Roma, deşi Constantin cel Mare a inaugurat noua sa capitală, de la Byzantium, chiar în anul următor morţii mamei sale atât de respectate de el.
Imagini pentru Catacombele Marcelinus și Petrus
Catacombele Marcelliuns și Petrus

Mausoleul a fost ridicat, între 326-330 e.N, pe Via Labicana, astăzi Via Casilina şi avea un plan şi unul octagonal la interior. Ca şi despre mausoleul destinat fiicelor împăratului, Constantina şi Helena, ridicat pe Via Nomentana, în aceeaşi perioadă, s-a zis că Mausoleul Helenei ar fi fost ridicat chiar pentru Constantin cel Mare. In anbele cazuri ipoteza nu a avut legătură cu realitatea. In acele decenii din prima jumătate a sec.al 4-lea e.N, Constantin cel Mare ăţi plămădea o altă capitală pe malul Bosforului şi o nouă necropolă imperială lângă măreaţa biserică Sfinţii Apostoli din viitorul Constantinopol.
Zona în care s-a edificat Mausoleul Helenei făcea parte dintr-un complex de construcţii dinspre sfârşitul Imperiului Roman, numit annone Duas Lauros, care se întindea de la Porta Maggiore pe o treime de milă pe Via Labicana. Cartierul cuprindea catacombele lui Marcellino e Pietro (unde s-a presupus că au fost îngropaţi cei doi martiri) şi basilica paleocreştină cu acelaş nume. Din aceasta din urmă a mai rămas foarte puţin, resturile ei fiind utilizate pentru biserica modernă Santi Pietro e Marcellino Lauros Duas annone. Inainte de ridicarea mausoleului locul fusese destinat unui cimitir al celor din cavalaeria personală a împăraţilor (singulares equites) Deoarece nu s-a descoperit nimic din acea necropolă bine atestată, se presupune că însuşi Constantin a distrus-o deliberat, drept răzbunare că acei cavalerişti din garda lui Maxentius i se opuseseră în bătălia de la Podul Malvinus.
Cu timpul mausoleul s-a deteriorat, iar materialele sale au luat calea altor construcţii medievale. In sec.al 8-lea a devenit fortăreaţă nobilioară, dar şi-a păstrat rostul de mausoleu al Helenei până în sec.al 11-lea, când sarcofagul ei a fost mutat la Latran, iar mult mai târziu la Vatican. Intre timp lângă ruinele mausoleului s-a construit capela, sau bisericuţa paleicreştină.

Sarcofagul Sfintei Helena

Rdificiul era constituit din două cilindri din zidărie groasă. Cea interioară era mai înaltă şi avea un diametru exterior de 27,74 metri, iar la interior 20,16 metri. La origine avea o înălţime de 25, 42 de metri, fin carev au mai rămas astăzi numai 18 metri, cupola fiind dispărută.
La interior cilindrul central avea un plan octogonal, înconjurat de nişe înalte şi alternative, rectangulare şi semicirculare. Una dintre ele adăpostea intrarea. In corespondenţă cu nişele, la un nivel superior se găseau opt ferestre cu arcade. Pentru a fi uşurată greutatea cupolei, înzidăria superioară s-au înglobat amfore pântecoase ca şi la Mausoleul lui Romulus şi la cel din Villa Gordiani, Acele amfore au devenit vizibuile atunci când s-a prăbuşit cupola. Existenţa acelor amfore înglobate a condus la numele medieval al mausoleului, cel de Torpignattara (Torre delle pignatte, care înseamnă Turnul Vaselor).
Nişa rectangulară opusă intrării principale a fost, probabil, rezervată sarcofagului magnific al Helenei, sarcofag din porfir roşu, material rezervat numai familiilor imperiale. Pereţi exteriori ai sarcofagului sunt decoraţi cu cavalerişti în scene de luptă cu inamici căzuţi pe jos. Această decoraţie duce la ipoteza că sarcofagul ar fi fost pregătit pentru însuşi împăratul Constantin.    

duminică, 19 iunie 2011

GEOGRAFIA - LACURI INTERESANTE ŞI FRUMOASE ALE LUMII

Cele mai frumoase lacuri ale lumii
Cei vechi spuneau ca lacurile sunt Ochii Pamantului in care se oglindeste Cerul. Noi, astazi, dupa decenii de poluare si pangarire irationala a tuturor apelor, cu greu mai putem sustine aceeasi metafora. Cu toate acestea, in ciuda agresiunii omului modern impotriva naturii, unele lacuri, aflate la mare distanta de “civilizatie”, au ramas intacte. Ireal de frumoase, incredibil de pure si transparente, sunt asezate in imprejurimi mirifice care indeamna pe loc la liniste si reflectie interioara.

Lacul Masyu, Japonia

Samuraii l-au considerat drept cel mai pur lac din lume. Masyu se afla la 74 de kilometri nord de orasul Kushiro. Demumit de localnici "Lacul Ceturilor", Masyu beneficiaza de un observator construit pe malul de est, locatie de unde turistii beneficiaza de
cea mai frumoasa priveliste a imprejurimilor.


In centrul lacului troneaza o mica insula, denumita Kanui-shu, ceea ce, in dialectul local, se traduce prin "Batrana Lacului". O poveste de prin partea locului ne spune ca: "odinioara, o batranica impreuna cu nepotul ei a reusit sa scape de un razboi devastator. Atunci cand a ajuns pe malurile lacului, nepotul s-a ratacit de ea. Disperata, batranica l-a implorat pe Zeul Lacului sa-i acorde un adapost pentru noapte. Dorinta femeii varstince s-a indeplinit intr-o clipita: o mica insula stancoasa a aparut brusc in mijlocul lacului. Zeul a adus-o pe batranica pe noul adapost si i-a spus doar atat: "Acum, ai tot timpul din lume la dispozitie."
Localnicii sustin ca si in zilele noastre, in noptile reci, peste suprafata cetoasa a lacului se aud strigatele batranei care isi cauta nepotul ratacit.


Lacul Kussharo, Japonia

Nu putem parasi meleagurile nipone fara trecerea in revista a lacului Kussharo, de departe unul dintre cele mai spectaculoase lacuri de pe planeta, dar si cel mai salbatic din intreaga Japonie. Imensul ochi de apa este situat in craterul unui vulvan stins din Hokkaido, cea mai inghetata insula din arhipelegul nipon.
Numele sau vine din limbajul bastinasilor Ainu, fiind singurul lac din Japonia care ingheata pe tot parcursul iernii. In mijlocul acestuia se gaseste, de asemenea, o insula, numita Nakajima. Apele lacului au o aciditate crescuta din cauza gazelor vulcanice, motiv pentru care aici supravietuiesc putine specii de pesti, printre care si pastravul curcubeu. De asemnea, in anul 1951, entomologii japonezi au descoperit aici o specie rara de cicada (Oncotympana maculaticollis).



In prezent, lacul este un important loc de popas pentru lebedele mute, fiind situat pe ruta de migrare a acestor impresionante pasari acvatice. Ca si fapt bizar, Kussharo este cu adevarat Loch Ness-ul Japoniei, ajungand la aceasta reputatie dupa ce mai multi martori au sustinut ca au vazut in apele sale un monstru marin, denumit Kusshii de catre presa nipona, inca din anul 1973.


Lacul Pukaki, Noua Zeelanda

Il gasim in Insula de Sud a
Noii Zeelande si este cel mai salbatic lac din aceasta tara de la capatul lumii. Are o suprafata de 178,7 kilometri patrati si este un lac glaciar. Lacul Pukaki este alimentat in mare parte de catre apele raului Tasman, care este creat din apele topite ale ghetarului alpin cu acelasi nume, precum si de apele topite ale ghetarului Hooker din Muntele Cook (Aoraki, in limba maori).



Nivelul lacului a crescut spectaculos in doua ocazii: cu 9 metri, in anul 1940, si cu 37 de metri, in anul 1970, cu acesta ultima ocazie, scufundand in apele sale insula Five Pound Note. Apele lacului, prin intermediul unei hidrocentrale, produc jumatate din necesarul de energie electrica al Noii Zeelande.


Lacul Geneva, Elvetia si Franta

Cu o suprafata de 345,31 kilometri patrati, este unul dintre cele mai intinse lacuri din Europa Occidentala, fiind, in acelasi timp, si cel mai celebru lac de granita al Batranului Continent. Franta detine 4,47% din suprafata sa, iar Elvetia beneficiaza de 59,53% de luciu de apa. Lacul Geneva s-a format in urma topirii si a retragerii succesive a unui ghetar de mare altitudine.

Vechii romani l-au denumit Lacus Lemanus (unii francezi de astazi numindu-l, in continuare Leman) ajungand sa isi imparta, in cele din urma, numele cu orasul Geneva din imediata apropiere. Este un lac alpin recunoscut din cele mai vechi timpuri pentru frumusetea sa si pentru apele line in care se oglindeste Mont Blanc (4.810 m), cel mai inalt varf al Muntilor Alpi.



Adancimea lacului Geneva atinge cota maxima de 13 metri in portiunea dintre Evian si Laussane. In anul 1827, matematicianul francez Jacques Charles François Sturm (1803 - 1855) a ales apele Lacului Geneva pentru a masura in premiera viteza sunetului propagat in apa dulce.


Lacul Kachura, Pakistan

Alaturi de Shangrila, este considerat unul dintre cele mai frumoase lacuri din Kashmirul pakistanez. Si asta pe buna dreptate, deoparece in apele Kachura-ului cerul se oglindeste pana la adancimea maxima a lacului, de 70 metri.



Apa, mai limpede decat cristalul, nu depaseste temperatura de +15 grade Celsius pe timpul verii. Iarna, in schimb, ochiul de apa transparenta din Kashmir este ascuns sub un strat de gheata care poate atinge si 2 metri. In lacului Kachura izvoraste marele si impresionantul Fluviu Indus.


Lacul Peyto, Canada

Am ajuns pe malurile unui lac magnific situat in Parcul National Banff din Muntii Stancosi Canadieni. Lacul, ale carui ape sunt alimentate de un ghetar imens din apropiere, si-a primit numele in onoarea lui Bill Peyto, primul ghid si vanator de blanuri pretioase care a explorat tinutul Banff. Peyto-lacul este situat la altitudinea de 1.860 metri, in mijlocul Vaii Waputik, fiind marginit de piscurile Cladron, Peyto si Jimmy Simpson.



Pe vreme de vara, o cantitate semnificativa de gheata se topeste si se scurge in apele lacului, ceea ce duce la intensificarea culorii albastre a lacului. Tocmai culoarea sa, de un albastru nemaintalnit nicaieri in lume, a facut ca acest lac sa apara in numeroase reviste, vederi si postere.
Cea mai frumoasa priveliste a lacului se poate admira de pe Bow Summit, punctul cel mai inalt al ghetarului Icefield Parkway, situat din apropiere. O parte din apele lacului se scurg in raul Mistaya.


Lacul Bled, Slovenia

Considerat de multi turisti si calatori drept cel mai frumos lac din Europa, Lacul Bled este tot un ochi de apa glaciar, situat in Alpii Iulieni din
Slovenia. Are dimensiuni impresionante: 2.120 metri in lungime, 1.380 in latime, iar adancimea sa maxima este de 30,6 metri. Lacul are parte de o priveliste clasica, o frumusete greu de egalat, fiind incadrat de paduri batrane de brazi si munti maiestuosi.



In centrul sau troneaza o insula cu acelasi nume, Bled (Blejski otok, in limba slovena), pe care se afla mai multe obiective turistice, cel mai impresionant fiind Biserica Pelerinilor Sfintei Fecioare (Cerkev Marijinega vnebovzetja, pentru localnici). Biserica a fost construita in secolul XV si se mandreste cu turnul inalt de 52 metri, in varful caruia se poate ajunge numai dupa escaladarea a 99 de trepte. Lacul este celebru si pentru conditiile exceptionale pentru practicarea sporturilor nautice. Se poate ajunge foarte usor pe malurile sale, fiind situat la doar 35 kilometri de Aeroportul International din Ljubljana.


Lacul Como, Italia

Lago di Como, cum il numesc italienii, este un lac de origine glaciara pe care il gasim in provincia Lombardia. Este un ochi de apa impresionat, cu o suprafata de 146 kilometri patrati si cu o adancime-record de peste 400 metri, fiind printre cele mai adanci lacuri din Europa. Ambianta deosebita si frumusetea intacta au atras aici oamenii inca din cele mai vechi timpuri, Lacul Como fiind o destinatie favorita pentru relaxare si odihna a tuturor aristocratilor bogati din Roma Antica.



In prezent, lucrurile nu s-au schimbat deloc: pe malurile sale au vile si proprietati celebritati precum Madonna, George Clooney, Gianni Versace, Ronaldinho si Sylvester Stallone.
Como are o dispunere stranie pentru un lac alpin, tarmurile sale desenand forma neregulata a literei Y. Daca il privim ca pe o destinatie strict turistica, atunci merita sa retinem ca Lacul Como este o locatie naturala unde putem observa animale si pasari, ne putem relaxa in imprejurimile sale pitoresti sau putem beneficia de serviciile numeroaselor spa-uri din imediata apropiere. Este permisa si practicarea unor sporturi nautice de genul wind surfing-ului, kite surfing-ului, sau, pentru toata lumea, navigarea cu barci de agrement.


Loch Lomond, Scotia


Asa-i spun englezii. Parca, totusi, Loch Laomainn, in dialectul original galez, suna mai bine, nu-i asa? In fine, Lomond sau Laomainn, cum doriti, ramane nu doar cel mai mare lac din Marea Britanie, ci si cel mai frumos si mai salbatic ochi de apa in care se oglindeste cerul scotian... in putinele zile senine de aici.
Misteriosul lac se afla la jumatatea distantei dintre campiile din centrul Scotiei si celebrele inaltimi de pe Highlands. Are o lungime de 39 de kilometri, o latime de doar 8 km si o adancime maxima de 190 metri. Este impodobit cu peste 30 de insule si insulite si a devenit, in ultimul timp, cea mai importanta destinatie scotiana pentru amatorii de pescuit si sporturi nautice.



Lacul este celebru din pricina unei balade locale, compusa, in anul 1841, de catre un soldat scotian care, capturat de dusmani, isi astepta sentinta la moarte. Intitulata "The Bonnie Banks o' Loch Lomond", melodia a fost preluata si adaptata de numeroase trupe si artisti, printre care si formatia punk The Real McKenzies.
Ca orice lac scotian care se respecta, Loch Lomond gazduieste in apele sale un monstru care se lasa uneori vazut de turisti si localnici. Acestia din urma se jura cu mana pe inima ca whisky-ul cu acelasi nume, produs in distileriile din apropiere, nu are niciun amestec in multitudinea de legende cu privire la aparitiile monstrului din Loch Lomond...



Lacul Tsomoriri, India

In statul Ladakh din
nord-vestul Indiei, la o inaltime de 4.595 metri, troneaza cel mai mare lac de mare altitudine din Muntii Himalaya. Tsomoriri are o lungime de 19 kilometri, latimea sa atinge 3 kilometri, iar adancimea maxima circa 40 de metri.
Lacul este inconjurat de spectaculoasa Vale Rupshu, marginita de piscuri montane de peste 6.000 de metri inaltime. Este un important loc de popas pentru pastorii nibazi tibetani din triburile Changpa. Templul budist Korzok, situat pe malul vestic al lacului, are o vechime de peste 400 ani si este vizitat anual de mii de pelerini budisti, alaturi de turistii atrasi de frumusetea locului.



Atat lacul, cat si imprejurimile, au fost declarate rezervatie naturala in scopul protejarii unor specii rare si valoroase de animale, precum leopardul zapezii, marmota himalayana, oaia albastra himalayana, magarul salbatic tibetan sau Kiang-ul, gazela tibetana si un numar de 14 specii de pasari de apa.


Lacul Shangrila, Pakistan

Credinciosii budismului tibetan l-au botezat dupa Shangri-La, sau"Raiul pe Pamant", un loc mirific din panteonul budist. Insa, musulmanii pakistanezi, pentru a nu le da satisfactie budistilor, sustin ca numele lacului din Kashmirul pakistanez provine de la cel al tinutul fictiv, de basm, descris in romanul "Orizontul pierdut", scris de englezul James Hilton (1900 - 1954).

Chiar daca se afla la marginea unei zone macinata sute de ani la rand de razboi si ura inter-religioasa, lacul Shangrila merita, fara nicio ezitare, vizitat: nu a fost denumit degeaba Raiul pe Pamant. Atat lacul in sine, cat si imprejurimile, se inscriu perfect in imaginea idilica compusa din frumusete naturala spectaculoasa, privelisti care iti taie rasuflarea si atmosfera meditativa.



James Hilton povesteste in "Lost Horizon" cum un avion se prabuseste intr-o vale din apropierea lacului, undeva in anul 1920. Pasagerii supravietuitori descopera un templu budist, unde cer adapost si gazduire calugarilor. Norocosii occidentali sunt trimisi la o lamaserie din apropiere, cladirea fiind inconjurata de o gradina multicolora, plina de flori si fructe. Spre socul pasagerilor, calugarii care traiau acolo pareau nefiresti de tineri, cu toate ca in acte depasisera suta de ani. Locul idilic a fost numit Shangrila.
Dacă se pune întrebarea care este povestea uluitorului Shangrila Resort Hotel de pe malul lacului, trebuie ştiut că acestă cladire are o istorie mult mai lumeasca. A fost construita de raposatul general de brigada Muhammad Aslam Khan (1908 - 2008), primul comandant al corpului de cercetasi si vanatori de munte din armata proaspat infiintatului (pe atunci) stat Pakistan.


Lacul Manasarovar, Tibet (China)

Lacul Manasarovar este un lac glaciar situat la circa 2.000 de kilometri de Lhasa, capitala provinciei autonome Tibet. Splendidul ochi de apa cristalina se afla la inaltimea de 4.556 de metri, ceea ce-i confera si titlul de lacul cu apa dulce situat la cea mai mare altitudine din lume. Strict tehnic, lacul are o suprafata de 320 kilometri patrati, o adancime de 90 metri si o circumferinta de 88 kilometri.
Insa din punct de vedere religios, istoric si cultural, Manasarovar este de o importanta majora atat pentru credinciosii hindusi, cat mai ales pentru cei care au imbratisat Calea lui Buddha. Lacul are valente legendare: este personificarea puritatii. Cine soarbe o inghititura din apa sa in timpul vietii, va urca direct in Cerul Zeului Shiva, dupa ce isi va da obstescul sfarsit. Asta pentru ca, se spune, apa din Manasarovar curata omul de toate pacatele savarsite
de-a lungul incarnarilor sale...


Mii de pelerini budisti vin pe malurile lacului Manasarovar, credinciosii fiind atrasi de incarcatura sacra a locului. Chiar daca autoritatile chineze au inchis regiunea intre anii 1949-1980, masura nu i-a intimidat deloc pe credinciosi. Pentru toti budistii, lacul este venerat in rolul de Anavatapta, loc sacru unde Regina Maya l-a conceput pe insusi Buddha Sakiamuni. Cele cateva temple de pe malurile lacului, intre care se distinge mult-veneratul Chiu Gompa, intregesc spectacolul prin care Natura intalneste Sacrul.