GEOGRAFIA - DEŞERTURI - Thar, în India

Deşertul Thar din India este al şaptelea că mărime din lume, iar naşterea lui este controversată: unii cred că deşertificarea zonei este de data relativ recentă (acum 4.000 de ani), alţii însă susţin că datează din urmă cu peste 10.000 de ani.
Deşertul "musca" din patru state indiene, dar cea mai mare parte din el se află în Rajasthanul de vest şi în regiunea pakistaneză Sindh.
În Rajasthan, deşertul se prezintă că o imensă întindere de nisip şi dune, care se extinde până la frontiera cu Pakistanul şi la lanţurile muntoase Aravalli. De-a lungul numeroaselor oaze, există multe sate; pe vremuri, acesta era drumul bătut de caravanele de neguţători care transportau mărfuri preţioase din China şi din India către Persia şi Asia Mică.

GEOGRAFIA - DEŞERTURI - Wadi Rum, în Iordania

Wadi Rum face parte din valea cu acelaşi nume, care, în urmă cu milenii, a fost săpată de un râu astăzi dispărut. Acest deşert impresionează prin coloritul lui special, roşiatic în anumite zone. O caracteristică a locului este şi prezenţa unor munţi impunători, Shar, de bazalt şi granit, a căror înălţime depăşeşte 1.600 m. În mod surprinzător, cu toată că este aridă, această regiune este una populată, şi nu doar de beduini: există un important flux de turisti in zona (mai ales alpinişti), iar localitatea Wadi Rum are un aspect destul de modern.

GEOGRAFIA -DEŞERTURI - Gobi, în Mongolia

Peisajele lui sunt dezolante, dar fascinante: terenuri aride şi stâncoase, în culori aprinse, întrerupte de arbuşti şi mărăcinişuri, puţine întinderi nisipoase (3% din suprafaţă), câteva animale sălbatice (precum măgarul sălbatic numit kulan), multe grote şi, pe alocuri, câte un lac sărat. În anii 1920, Roy Chapman Andrews şi oamenii lui au scos la suprafaţa peste o sută de schelete fosile de reptile datând din Cretacic, de-acum 70 de milioane de ani, de la Velociraptor la Tyrannosaurus rex şi Protoceraptor.
Porţiuni considerabile din deşert sunt acoperite de aşa-numitele tectite, bucati de roca de câţiva centimetri, cu aspect sticlos. În opinia cercetătorului rus Mikail Agrest, acestea ar fi alcătuite din fragmente desprinse pe parcursul preistoriei din corpuri cosmice, din cauza căldurii puternice care a însoţit pătrunderea lor în atmosferă Pământului. Compoziţia tectitelor le diferenţiază net de meteoriţi, ele au fost descoperite în regiuni bine delimitate, iar analiza chimică a structurii lor i-a făcut pe mulţi să creadă că originea lor nu ar fi una terestră.