Cutremurele resim
ţite de populaţia Craiovei în ultimile cinci secole au fost mult mai puţine decât cele produse în mod real. Unele cutremure, cu intensitate mai mică, chiar dacă au fost resimţite uşor, nu au fost consemnate în mărturii scrise şi au fost uitate repede. Foarte multe cuptemure sub 7 Mw sunt deterninate şi datate în prezent, dar nu au avut efecte nefaste. Au rămas reprezentative cele consemnate în următoarea listă :
- 10 octombrie 1446 Cutremur Magnitudine 7,3 Mw – determinare ulterioară.
- 29 august 1471 Este primul mare cutremur vrâncean datat cu mare grad de precizie şi care a afectat toată locuirea românească. Cele anteriore au datări mai puţin precise. Din toate cronicile reiese ca acesta a fost, de departe, cel mai violent cutremur din secolul al XV-lea, seism care a avut loc in vremea domniei lui Stefan cel Mare. Cronicarii români si straini sunt unanimi referindu-se la „marele cutremur din toata Tara Moldovei, Valahia si Ardeal”. Cronicarii notau: „In acelaşi an (6979-1471), luna august, ziua 29, atunci a fost cutremur cumplit...si chiar in toata lumea, pe vremea cand şedea domnul la pranz”- la ora 11 ziua. A fost cutremurul cel mai puternic din sec.al 15-lea, cu o Magnitudine de peste 7 Mw. A provocat mai distrugeri în toate cele trei provincii istorice româneşti. Cutremur menţionat de cronicarul Miron Costin.
- 24 noiembrie 1516 Cutremur Magnitudine 7,2 Mw – determinare ulterioară
- 8 noiembrie 1620 între orele 13-14. Magnitudine între 7-8 Mw
- 8 august 1681 Cutremur mare pe timpul domniei lui Şerban Cantacuzino. Magnitudine 7-8 Mw.
- 31 mai spre 1 iunie 1701 (calendar vechi) 11 iunie spre 12 iunie (calendar vechi) între orele 12 şi 2 din noapte, cutremur cu trei şocuri succesive, resimţit mai puternic în Transilvania şi spre Podolia, dar cu multă teamă în restul ţinuturilor române, inclusiv la Craiova. Magnitudine 7 Mw. Resimţit pe arie foarte întinsă. Bariera munţilor nu a apărat transilvania.
- 31 mai 1738 (calendar vechi) 11 iunie (calendar nou) în jurul orei 11 (în exprimarea vremii „la 5 ceasuri din zi” „pe când dormea vodă Constantin”- adică Constantin Mavrocordat) cutremur devastator. S-a făcut simţit 15 minute (?!)
şi a ţinut mai multe zile în şir dar zguduirile nu au fost la fel de puternice (replici). "din cutremur clopotele singure se trageau si omul abia putea sta in picioare" Se aminteşte că s-a resimţit cu efecte grele până la Niş unde era cantonată armata otomană, s-au prăbuşit parţial fortăreţele turceşti de pe Dunăre, la Nicopolis s-au prăbuşit patru moschei. In ţară s-au multe crăpături de pământ şi au răbufnit gaze rău mirositoare. La Bucuresti "palatul domnului (Curtea Veche) s-a crapat in mai multe locuri. A fost cel mai înspăimântător cutremur al sec.al 18-lea. Magnitudine 7,5 Mw. Resimţit înspăimântător pe arie foarte întinsă. Bariera munţilor nu a apărat Transilvania.
- 26 martie 1790 (calendar vechi) 6 aprilie (calendar nou) în jurul orei 21 (în exprimarea vremii „la două ceasuri din noapte”), cutremur care a adus multe pagube oraşului, biserici şi case căzute. Cutrenurul a avut mare întindere în toate cele trei principate româneşti, atingând şi Banatul, Ucraina până la Kiev, Crimeea până la Kerson, Podolia şi Constantinopolul. Era ziua de marţi „din săptămâna luminată”. Magnitudine în jur de 7 Mw. Durată mare, de circa 5 minute. S-a resimţit pe arie foarte întinsă
- 14 octombrie 1802 (calendar vechi), sau 26 octombrie 1802 (calendar nou) s-a produs la ora de 10,55, după aprecierile seismologilor de astăzi (INFP). Unele mărturii din acele vremuri l-au plasat la ora 7 dimineaţa, iar altele mai târzii la ora treisprezece şi jumătate. Magnitudine 7,9 Mw.
S-a resimţit în toată ţara. In Bucureşti a durat două minute şi jumătate. S-a produs chiar în ziua în care trebuia să-şi facă intrarea în Bucureşti Constantin Ipsilanti, noul domn fanariot desemnat de ''Poartă''. Pagubele au fost mari şi pe alocuri s-au produs crăpături adânci în pămâmt.
- 09 septembrie 1804 s-a produs un alt cutremur de mai mică intensitate.
- 05 martie 1812 (calendar vechi) ora 12,30 Cutremur apreciat de INFP vând o Magnitudine 6,5 Mw
- 13 decembrie 1827, cutremur într-o zi de marţi la ora 4 dimineaţa. Nu este consemnat de lista INFP (Institutul National de Fizica Pamântului)
- 14 noiembrie 1829, cutremur într-o zi de joi dimineaţa la ora 11, consemnat astăzi pentru data de 26 noiembrie 1829, ora 01,40 (calendarul nou). Magnitudine 7,3 Mw
- 11 ianuarie 1838 (Ghenar) la ora 4 dimineaţa, cu mari prăbuşiri de case şi biserici şi cu mulţi morţi. Consemnat astăzi de INFP pentru data de 23 ianuarie 1838 (calendar nou) ora 18,45. Magnitudine 7,5 Mw. Cu şapte ani înainte, în 1831, cârmuirea Craiovei decisese să nu mai permită construirea în oraş decât a caselor din zidărie, ca măsură specială împotriva deselor incendii. La cutremur tocmai casele cele de zidărie au avut mai mult de suferit. In anul 1837 tocmai se terminase ridicarea turnului „Şcolii Centrale” cu mare satisfacţie pentru oraş. Turnul a fost distrus de cutremur, trebuind să fie recunstruit în anii următori.
- 29 ianuarie 1838 (Ghenar), aceeaşi lună, la ora 12 ziua (cca 11 februarie 1838 calendar nou). A fost vorba propbabil de o replică puternică. Acel cutremur nu este consemnat astăzi în evidenţa INFP (Institut Naţional de Fizica Pământului)
- 31 august 1894 Cutremur puternic pentru sud-estul ţării şi fără urmări majore la Craiova. Magnitudine 7,1 Mw
- 06 octombrie 1908 ora 21,40 Cutremur consemnat numai de INFP. Magnitudine 7,1 Mw. Cutremur de mare intensitate difuzat din nord-est spre sud-vest, pe o mare suprafata de teren, de la Tr. Severin pana-n Dorohoi. Un ziar a relatat: "Cetatenii fugeau de prin case dezbracati, inchinandu-se. Femeile fugeau prin curti si pe strazi cu copiii in brate, tipand. Ceasornicele s-au oprit. Clopotele de la biserici sunau, sunau si au produs o panica si mai mare". Cutremurul a avut 3 momente explozive la interval de 3 minute. Ultima faza a produs "zguduituri înfricosatoare" si "formidabile bubuituri subterane". S-au daramat mai ales locuinţele vechi.
- 10 noiembrie 1940 ora 01,39,07. Cutremur consemnat de INFP şi rămas în amintirea ultimei generaţii, cu prăbuşiri de blocuri în Bucureşti şi cu circa 500 de victime şi 300 de răniţi. Magnitudine 7,7 Mw. In anii anteriori mai fuseser[ cutremure moderate în 1929, 1934, 1938, 1939 şi unul mai bine resinţit cu aproape trei săptămâni înainte, la 22 octombrie 1940, ora 8,37, cu magnitudine de 6,2-6,4 pe scara Richter.
- 04 martie 1977 ora 21,21,57 Cutremur puternic resimţit în sudul ţării consemnat de INFP şi rămas în amintirea generaţiei recente ca devastator. S-au raportat 1570 de morţi şi 11.300 de răniţi, şi pagube de 2 miliarde de dolari SUA. Magnitudine 7,4 Mw
- 31 august 1986 ora 00,28,37 Cutremur resimţit de populaţie dar fără pagube de vieţi omeneşti şi nici materiale importante. Magnitudine 7,1 Mw
- 30.mai 1990 ora 10,40,06 Cutremur consemnat de INFP şi resimţit puternic de populaţie. Fără pagube de vieţi omeneşti sau materiale. Magnitudine 6,9 Mw
- 31 mai 1990 ora 00,17,48, la numai cca 14 ore de cel anterior, probabil o replică puternică. Cutremur consemnat de INFP Magnitudine 6,4 Mw
- 27 octombrie 2004 ora 20,34,36 Cutremur consemnat de INFP. S-a resimţit mai mult la Bucureşti şi la etajele înalte şi de către oamenii mai sensibili aflaţi în repaus. Magnitudine 6 Mw
Principalele zone seismice delimitate prin frecventa de producere a cutremurelor
Desi pe teritoriul Romaniei au fost identificate multe zone epicentrale (practic, pe intregul teritoriu al tarii s-au semnalat seisme de mai mica sau mai mare intensitate), totusi, din punct de vedere al frecventei si al intensitatii seismelor generate, cateva dintre aceste regiuni seismice ies, cu claritate, in evidenta. Aceste zone epicentrale, care determina gradul de seismicitate al tarii, sunt: regiunea Vrancea, zona Fagaras-Campulung, zona Banat (de adâncime), Dobrogea si platforma continentala a Marii Negre, Crisana, Maramures, Podisul Transilvaniei si Campia Romana. Arii epicentrale de importanta locala mai exista in zone din Oltenia, in Bucovina, in diferite regiuni subcarpatice. Nu in ultimul rand, in Romania se mai fac, uneori, simtite, si seisme produse in afara teritoriului actual al tarii, in Ucraina, in Peninsula Balcanica (Serbia, Bulgaria, Grecia, Macedonia), chiar si unele seisme mai violente din Turcia.
Consideraţii privind cutremurul din 4 martie 1977
De departe, cea mai importanta dintre regiunile seismogene ale Romaniei este Vrancea; in zona situata la Curbura Carpatilor Orientali se produc cele mai frecvente seisme din Romania, care sunt cutremure cu focar adanc, avand cele mai mari magnitudini si cu efecte distrugatoare manifestate pe arii foarte intinse. Practic, zona Vrancea este responsabila de peste 90% din totalul cutremurelor produse in Romania, eliberand peste 95% din energia seismica. Vrancea este o zona seismica cu activitate aproape permanenta, generand numeroase cutremure mai mult sau mai putin puternice, in fiecare secol. Aceasta activitate seismica este determinata de faptul ca Vrancea se afla la contactul mai multor placi sau sub-placi tectonice, blocuri litosferice a caror dinamica este extrem de complexa.Add to Google BuzzAdaugă la FacebookAdaugă la DeliciousAdaugă în DiggAdaugă la RedditAdaugă la StumbleUponAdaugă la MySpaceAdaugă la Technorati
Vineri, 4 martie 1977. Lună plină. Primăvara bătea la uşă. Apăruseră deja mugurii copacilor. La televizor – filmul bulgăresc Dulce şi Amar. Preşedintele Nicolae
Ceauşescu aflat în Nigeria, participa la dineul oficial dat de preşedintele african. Nimic nu prevestea urgia care urma să se abată asupra României…
La ora 21,22 seismul, cu magnitudinea de 7,2 grade pe scara Richter, loveşte ţara noastră. Violenţa lui s-a înregistrat atât pe verticală cât şi pe orizontală, în direcţia nord-sud şi est-vest. Epicentrul a fost în zona Vrancea, la o adâncime de circa 110 km, planul în care s-a produs prăbuşirea straturilor fiind de aproximativ 60°. Toate staţiile seismice de pe glob, aflate pe recepţie, au reperat cutremurul, prima care a prins, procesat şi analizat informaţiile primite în urma cutremurului, fiind cea de la Golden – Colorado (Statele Unite). Energia distructivă eliberată de seism a fost egală cu cea emisă de zece bombe atomice de tipul celei aruncate asupra Hiroshimei!
Intre 40-55 de secunde de groază! Pereţii s-au prăbuşit, geamurile s-au spart, focul a izbucnit! Unii s-au repezit îngroziţi pe scări sau spre ieşiri; alţii au rămas încremeniţi în casă, paralizaţi de teamă. Aceeaşi teamă care i-a îndemnat pe alţii să se arunce de la etaj. S-au înregistrat chiar şi cazuri de femei care au născut înainte de vreme.
Preşedintele Nicolae
Ceauşescu a fost informat imediat despre cutremur. Banchetul de gală a fost întrerupt câteva minute mai târziu. Informaţiile care i-au parvenit iniţial, vorbeau despre un cataclism de 10 grade şi despre distrugerea totală a Bucureştiului. Stabilind legătura cu ţara, Preşedintelee Nicolae
Ceauşescu a cerut informaţii instituit starea de necesitate pe teritoriul României şi a transmis atribuţii pentru îndeplinirea scopului fundamental, scoaterea oamenilor de sub dărâmături
. In 20 de minute Romania a reuşit să se mobilizeze şi a oeganizat scoaterea victimelor de sub dărâmături, fără oprire timp de mai multe zile.
A doua zi, la ora 8,15 minute, o aeronavă având la bord familia Ceauşescu şi restul delegaţiei, ateriza pe aeroportul Otopeni. Intervenţia lui a fost capitală în următoarele zile. De altfel din ziua de 5 martie a dat ordin pentru implicarea armatei în operaţiunile de salvare şi de curăţirea terenurilor şi a arterelor de molozul prăbuşit.
A doua zi, 5 martie s-a dat un comunicat pe ţară, prin care se consemnau la în stare gravă de avarie 550 de imobile şi estimarea a 30 de morţi şi 300 de răniţi. Cifrele privind clădirile avariate au crescut galopant în zilele următoare. Datele următoare aveau să oglindească adevărata dimensiune a dezastrului, atât în cele nouă judeţe lovite de seism, cât şi în Craiova şi judeţul său. Statistica finală consemnează că în Dolj au fost avariate peste 40.000 de clădiri din fondul vechi de locuinţe, 537 dintre ele prăbuşindu-se. Numai 28 de blocuri de locuinţe, cu peste patru etaje au suferit avarii mari. Au fost înregistraţi 41 de morţi şi 812 răniţi. O parte din aceste victime s-au înregistrat la Fabrica de Confecţii de pe B-ul 1 Mai (acum b-ul Ion Antonescu), clădire modernă cu patru etaje şi hale ample de lucru . Acolo au murit 10 persoane, iar alte 40 au fost rănite din cauza panicii create şi a aglomerării pe scări, unde au cedat balustradele. Clădirea fabricii, în sine, nu a suferit avarii grave.
In Craiova a fost avariat grav palatul Universităţii, Colegiul Nicolae Bălcescu (Carol I-ul), palatul Palace, Hotel Bucureşti de la intersecţia Str. Unirii cu Str. Grigore Preoteasa (Str. Sf. Dumitru), Muzeul de Artă (Palatul Jean Mihail), Muzeul de Istorie (fosta Şcoală Madona Dudu construită în 1905 dar consolidată între 2008-2009), Biblioteca Judeţeană „Aman”, Liceul „Fraţii Buzeşti”, Facultatea de Mecanică (fostul Liceu Ştefan Velovan), sediul Colegiului de Avocaţi de pe Str. Mihai Vitezul, Tribunalul Judeţean (fosta Casă Glogoveanu), Teatrul de Păpuşi, dar şi alte multe sedii de unităţi de stat cu sedii prin clădiri vechi de dinainte de cel de al doilea război mondial. Au suferit distrugeri grave şi economic iremediabile aproape toate clădirile de pe Calea Unirii, între Piaţa Prefecturii şi Str. Kogălniceanu, aproape toate clădirile de pe Str. Maxim Gorki (Str. Madona Dudu), mulţime de clădiri de pe fostele străzi Lipscani, Lahovari, Buzeşti şi, în general majoritatea clădirilor din vechiul centru comercial al oraşului, dar şi dinspre cartierele exterioare.
Distrugerile s-au resimţit pe tot întinsul oraşului, dar au fost remediate pe parcursul anului 1977-1978. A fost imprimată o asemenea grabă lucrărilor de reparaţii încât majoritatea s-au realizat foarte prost, de mântuială şi cu scopul acoperirii rapide a rănilor vizibile din pereţii şi structurile clădirilor. Dorinţa autorităţilor era să ascundă cât mai repede urmările dezastrului, prntru a satisface dorinţa şefului statului, fără a se gândi pericolul din perspectivă. Metoda folosită curent a fost legarea zidurilor cu tendoane de oţel cu plăci şi piuliţe la capete. Acele tendoane nu vor putea face faţă unor alte eforturi mari din partea zidurilor, în cazul altui seism major.
Cel mai bine au rezistat blocurile de locuinţe construite sub regimul comunist şi, mai ales cele construite din prefabricate din beton (pereţi, tavane, scări, etc)şi în mod deosebit prefabricate spaţiale, adică cele cu încăperi prefabricate integral pe cale industrială. Multe din cele înalte de 8 etaje au suferit „rupturi” de structură la nivelul etajelor doi, sau trei, lăsâne să se vadă fierul beton din armături. Remedierile s-au rezumat la aplicarea unor simple manşoane de beton. Oricum şi multe blocuri mai scunde au avut au avut de suferit, dar la ele reparaţiile s-au rezumat la acoperiri cu o nouă tencuială şi zugrăveală.
De şi la 4.03.1977 s-au produs multe avarii grave şi deteriorări la biserici şi alte lăcaşuri de cult, la ora seismului acestea nu erau, în general, ocupate cu credincioşi. Dar potenţialul de afectare a unor mase mari de persoane există, astfel încât prezintă interes modul de avariere. După cum se ştie, bisericile, prin modul lor de construcţie şi prin volumul lor specific, cu acoperirea deschiderilor cu arcuiri şi bolţi care produc împingeri în pereţi şi cu turnuri înalte care constituie mase importante ce pot intra în vibraţie independentă faţă de restul construcţiei, au constituit întotdeauna o categorie de clădiri care au avut mult de suferit la acţiunea cutremurului.
La Craiova căzut turla Bisericii Catolice şi a celei Luterane, iar Biserica din strada Brestei s-a prăbuşit. De altfel toate bisericile au suferit stricăciuni mai mari sau mai mici, dar totul a fost acoperit cu tencuială şi corectări de picturi. Rănile au rămas ascunse şi periculoase. Nimeni din conducerea comunistă a oraşului nu s-a preocupat de avariile bisericilor.
DECRET PREZIDENŢIAL
Cu privire la instituirea stării de necesitate pe teritoriul Republicii Socialiste România (…)
În temeiul art. 75, pct. 13 din Constituţia Republicii Socialiste România , preşedintele Republicii Socialiste România, comandantul suprem al Forţelor Armate
DECRETEAZĂ:
Art. 1 – Se instituie starea de necesitate pe întreg teritoriul Republicii Socialiste România.
Art. 2 – Toţi activiştii de partid şi de stat, ai organizaţiilor de masă şi obşteşti sunt mobilizaţi la sediile organelor de partid şi de stat şi în mijlocul oamenilor muncii, pentru a participa cu toate forţele la acţiunile legate de înlăturarea efectelor cutremurului.
Art. 3 – Toate unităţile forţelor armate, unităţile Ministerului de Interne, formaţiunile gărzilor patriotice, sunt puse în stare de alarmă pentru a acorda ajutorul necesar – cu toate mijloacele materiale şi umane de care dispun – populaţiei şi unităţilor economice şi sociale afectate de cutremur.
Art. 4 – Unităţile Ministerului de Interne şi ale Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor vor lua măsuri urgente pentru punerea imediată în stare de funcţionare a întregii reţele de transport şi telecomunicaţii.(…)
Art. 6 – Ministerele şi consiliile populare vor lua de îndată măsuri pentru asigurarea aprovizionării neîntrerupte a populaţiei cu apă, pâine şi celelalte produse alimentare de primă necesitate.
Art. 9 – Toate unităţile socialiste din zonele afectate de cutremur sunt obligate să ia măsuri imediate pentru salvarea bunurilor, pentru restabilirea în cel mai scurt timp a activităţii şi desfăşurarea normală a procesului de producţie.
Art. 10 – Întreaga populaţie aptă de muncă este obligată să participe la toate acţiunile organizate pentru înlăturarea consecinţelor cutremurului. (…)
Nicolae Ceauşescu, Preşedintele Republicii Socialiste România,Comandant Suprem al Forţelor Armate ale Republicii Socialiste România
Adevărul este că după sosirea Preşedintelui în ţară totul s-a pus în mişcare în mod alert, disciplinat şi cu elan. Autoritatea lui de dictator a avut un caracter benefic. Hotărârile se executau şi nu se comentau. A supus unui efort susţinut tot aparatul de stat şi de partid, precum şi armata şi trupele de interne.In următorii doi ani toate unităţile economice ale statului au primit sarcina de a răspunde de reabilitarea unor imobile proprietate de stat folosite ca locuinţe. Reparaţiile urmau a se face cu mijloacele proprii ale unităţilor, fără nici o decontare a cheltuielilor din partea statului. De sigur că acţiunea era urmărită de organele locale de partid şi de stat după un program prestabilit, dar aceasta nu a împidicat sustragerile grosolane de materiale şi nici lucrările de proastă calitate în cele mai multe cazuri. Majoritatea lucrărilor de reabilitare şi consolidare s-au executat fără aportul vreunui expert constructor, ci după experienţa muncitorilor trimişi de unităţile răspunzătoare. Toate depzitele de materiale au primit sarcina să conlucreze perfect cu populaţia particularilor în procurarea de materiale, fapt care anterioe se lovea de diverse restricţii. Intreprinderile de stat au primit permisiunea să vândă materiale disponibile particularilor, alt fapt interzis anterior.
Ar mai fi de adăugat că instituţia asigurărilor de stat, numită prescurtat ADAS nu a acordat decât despăgubiri limitate şi chiar derizorii cetăţenilor cu locuinţe particulare. Spre exemplu, în cazul casei noastre din Str. Valter Mărăcineanu Nr. 1 lucrările de reabilitare au costat circa 49.000 lei, iar ADAS nu a acordat decât 9.000 lei Suma a fost stabilită de un expert constatator înainte de începerea lucrărilor. La suma cheltuită ar trebui să adaug şi sumele ce ar fi trebuit cheltuite cu forţa de muncă pe care am folosit-o gratis şi abuziv prin munitorii de la întreprindere (faptul nu era comentat de nimeni în acea perioadă de necesitate).
Situaţia edilitară din 2010
Sute de clădiri din Craiova sunt vulnerabile în cazul unui cutremur. Indiferent de zona pe care s-ar afla pe harta seismică, un imobil ridicat înainte de anii ’70 nu va rezista unui cutremur de 7 grade pe scara Richter. Mai sigure, din punct de vedere al riscului seismic, sunt locuinţele construite după anii '80. Autorităţile locale craiovene, care ar trebui să ţină o evidenţă a acestor imobile, nu au decât o listă cu cererile proprietarilor care solicită expertizarea şi consolidarea propriilor locuinţe. „Ordonanţa nr. 20/1994 prevede că solicitările privind expertizarea şi consolidarea clădirilor cu un grad seismic ridicat se fac de către proprietari sau administratori. Cererile ajung la primărie, sunt centralizate şi trimise către consiliul judeţean, primesc un aviz din partea Inspectoratului Teritorial în Construcţii (ITC) şi sunt trimise către ministerul de resort, de unde se primeşte finanţarea. Până în prezent, la Primăria Craiova există doar opt astfel de cereri. Şapte vin din partea proprietarilor persoane fizice şi una din partea unei asociaţii de proprietari din cartierul Valea Roşie“, a precizat Cristian Burada, inspector teritorial şef al ITC Craiova.
Numai că din precizările arhitectului - şef al Consiliului Judeţean Dolj, Dan Radu Papp, judeţului nu i-au mai fost alocate de cinci ani fonduri pentru expertizarea şi consolidarea unor astfel de imobile.
Locurile mai rezistente decât casele
De-a lungul timpului, în Craiova au fost consolidate mai multe clădiri de interes public, cum ar fi instituţii de învăţământ, de cultură şi numai două blocuri, 12 şi 13 din Valea Roşie. Printre instituţii ar fi Universitatea din Craiova, Facultatea de Mecanică, Muzeul Olteniei, fostul Teatru de Păpuşi. În municipiu, nici o clădire nu este marcată cu bulină roşie deoarece nu se încadrează în clasa I cu risc seismic ridicat. Clădirile vechi ale municipiului, construite înainte de 1970, se încadrează în clasa a II-a şi a III-a. Numai că acestea sunt de ordinul sutelor, iar autorităţile nu bagă mâna în foc dacă ar mai rămâne în picioare în cazul unui seism de peste 8 grade pe scara Richter. Nimeni nu face presupuneri pentru a nu crea panică, dar măcar ar putea afişa mai mult interes pentru consolidarea acestora. În cazul proprietăţilor private, sarcina de a se îngriji de consolidarea clădirii care prezintă pericol de prăbuşire îi revine numai proprietarului. Puţini dintre craioveni ştiu că statul le acordă facilităţi dacă sunt interesaţi de expertizarea şi consolidarea propriei case. „Persoanele fizice interesate pot obţine credite cu dobânzi mici. Sunt nişte facilităţi pe care proprietarii le pot obţine dacă sunt interesaţi să-şi consolideze imobilul cu un grad ridicat de prăbuşire“Autorităţile dau asigurări că nu există în oraşul nostru clădiri cu un grad ridicat de prăbuşire în cazul în care s-ar produce un cutremur. Acestea şi mai ales blocurile construite de după cutremurul din 1977, când s-a făcut şi o nouă zonare seismică a României, au fost proiectate ca să reziste la un cutremur de peste 8,5 grade pe scara Richter.
Avertizare
Experţi ai ONU au tras un semnal de alarmă: un cutremur precum cel din Italia este posibil să se producă şi în România. Ţara noastră este una dintre cele mai expuse ţări din Europa la dezastrele provocate de un cutremur. Un milion de români ar fi în pericol din cauza clădirilor prost construite sau învechite. De altfel chia Bucureştiul este considerat drept capitala cu cel mai mare risc seismic din Europa, dar în urma megalopolisului Istanbul.
Peportalul national de Administraţie Publică se spune acum în 2010 : Un cutremur de intensitatea celui produs in urma cu 30 de ani ar putea produce un dezastru in Dolj. In centrul istoric al municipiului Craiova, 60% din cladiri ar trebui sa poarte bulina rosie. Multe cladiri calamitate dupa cutremurul de la 4 martie sunt si in cartierul Valea Rosie. Situatia acestora este grava, insa raspunderea este pasata intre Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului si Primaria Craiova. Una dintre sutele de cladiri vechi afectate de cutremurul de la 4 martie este cea care adaposteste Colegiul National ''Carol I-ul'', care anul trecut a primit, de la Guvern, pentru consolidare 600.000 de lei.
Cum am trăit noi cutremurul
In seara sinistrului mă întorceam de la cinematograf împreună cu Carmen, şi Cosmin, care era mititel, de numai şapte ani. Tremuratul brutal al terenului şi al casei s-a produs exact în momentul când intram în camera lui mamare pentru a-I da bună seara şi a ne derula impresiile, după un vechi obicei familial. Zguduiturile au fost atât de violente încât deşi nu mai trăisem un astfel eveniment sinistru ne-am dat imediat seama că trăiam un cutremur. Eu, Carmen şi cosmin ne-am repezit spre ieşirea principală din faţa casei, spre stradă. Vasa trosnea din toate încheeturile şi parcă atmosfera era umplută de un urlet surd. Prin casă cădeau diverse obiecte mici de pe poliţr, rafturi, sau de pe mobile. Unele obiecte zornăitoare se răsturnau prin interiorul bufetelor, sau al vitrinelor. Totul forma însă un singur zgomot de fond. Terifiant era geamătul casei şi al pământului, când am ieşit afară. Cei tineri am ajuns la baza scărilor de afară în câteva secunde, în schimb biata mamare, la cei 82 de ani a rămas mult în urmă şi, uitată, spre ruşinea mea. La capătul de jos al scării din faţa casi ne găseam la la numai 3 metri de poarta gardului de fier, pe care o închisesem cu cheia la reîntoarcerea de la cinema. Cu mişcări disperate am încerct să o deschid repede, dar din nu ştiu ce motive nu m-a ascultat de la primele încercări de răsucirea cheii (probabil că o închisesem temeinic cu două răsuciri de cheie şi am încercat să o trag după prima răsucire. In acele clipe de groază toata lumea gemea împrejurul nostrum, iar casa părea că-şi va prăbuşi etajul asupra nostră, cuprinşi între ea şi gard. In disperare de cauuză l-am apucat pe Cosmin, l-am ridicat şi am avut intenţia să-l arunc peste gard dincolo de pericolul prăbişirii faţadei peste noi. In aceeaşi clipă Carmen a reuşit să deschidă poarta şi ne-a eliberat spre stradă. Acolo ne-am repezit la câţiva metri, pe trotuar în dreptul gardului de lemn al grădinii de zarzavaturi cu care eram vecini, teren pe care l-am cumpărat după 18 ani. Pe trotuarul nostrum numai zbaterea terenului era înfricoşetoare, în rest nu ne mai ameninţa nimic. Sub privirile noastre casele se chinuiau să reziste la zguduieli, stâlpii de telefoane şi de electricitate se balansau, iar firele lor se arcuiau nebuneşte, se încolăceau şi vele electrice scoteau flame prin scurtcircuitare. Flamele scoteau sunetele specifice sfârâitoare şi lumini fulgerătoare. Cosmin a început să svâncească de frică, dar l-am apropiat strâns de mine şi l-am asigurat că nu este nici un pericol pentru noi, că trebuie să aşteptăm “puţin”. Mamare s-a târât şi ea până la capătul de sus al scării, neavând posibilitatea să le coboare repede. Ea aştepta soarta cu stoicismul şi cu curajul care o caracterizase toată viaţa. Urletul pământului şi zgomotul tenebrous al oraşului este greu de descries, dar împreună formau un concert înfiorător. Nu aşi fi crezut niciodată că trotuarul îmi va pune la încercare rchilibrul şim că ar putea tremura ca piele unui cal ce caută să aunge muştele.
Zecile de secunde s-au scurs repede, iar pământul s-a potolit. Oraşul a început să-şi schimbe geamătul, lăsându-se dominat de vocile şi strigătele oamenilor ieşiţi de prin case şi blocuri, împreună cu manifestările tuturor animalelor de prin curţi, sau de pe străzi. Extreme de puţine maşini în mişcare, iar bezna a acoperit oraşul şi aşa foarte puţin iluminat pe străzi. Pe la unele ferestre s-au aprins lumini, pe la alttele nu, ci numai lumânări pâlpâitoare.
Noi am intrat repede în casă, necunoscând nimic pe atunci de iminenţa unor replica ale ciutremurelor. La noi nu se întrerupsese lumina, dar casa ni s-a părut stranie cu obiectele răsturnarte, cu televizorul pornit dar fără imagine, cu ecranul fâsâind pe fond de liniuţe şi punctişoare gri. Camerele erau învăluite în praf fin de zugrăveală şi tencuială deranjată. Mult timp casa a pierdut mirodul obişnuit al familiei. Pe mine m-a obsedat luni de zile un iz ca de oţet, greu de descries, un iz menit să-mi amintească că trăiam un alt episode de viaţă, u iz pe care am luptat să-l along prin lucrări rapide de reparaţii şi consolidare.
Imi amintesc că de cum am făcut o plimbare prin camerele de la parter, m-am esprimat cu voce tare că : “ Nu mai avem casă ! ”. Pereţii erau traversaţi de fisuri în diagonală, iar tavanele şimai mult, La parter, în partea de apus a verandei alăturate camerei lui mamare, pe atunci, se produsese o fisură ţerpuitoare spre în sus. La etaj, în camera ce acoperea pe cea a lui mamare, se produsese o fisură mult mai lată, prin care se putea vedea în afară. Sobele din ambele camere fuseseră fisurate, astfel că cea din camera cea mică a trebuit dezafectată în zilele următoare. La subsol, în bucătărie totul se afla la locul lui, în schimb în încăperea de alături, în cămară totul era răvăşit, borcanele căzute de pe rafturi, iar frigiderul răsturnat.
Am încercat imediat să luăm legătura cu mama, care locuia într-un bloc solid de la începutul Str. Dezrobirii. Nu a fost posibil, liniile telefonice erau blocate de traffic şi probabil afectate în multe puncte ale oraşului. Ne-am apucat să strîngem spărturile de prin casă până la miezul nopţii. Mamare şi Cosmin s-au culcat la un momrnt dat, fdar eu şi Carmen am mai stat de veghe trebăluind în haosul produs. Intre timp s-a reluat transmisia TV, care cu reţinere a anunţat producerea dezastrului şi a chemat la calm. La radio comunicatul s-a dat cu ceva timp înainte. Mama a reuşit să ia legătura cu noi, prin telefon după circa o jumătate de oră, tocmai când se pregătea să plece pe jos pe străzile ca de smoală, colindate de oameni speriaţi, dar şi de ţiganii jefuitori prin impuls genetic. De a doua zi lumea umbla tembelă pe străzi pentru a vedea urmele lăsate de cutremur, în general, şi la cunoscuţi, în special
Replici ale cutremurului s-au mai produs, dar nu s-au mai simţit. Oricum, ele erau anunţate cu întârziere prin mijloacele de informare naţionale. De a doua zi am încercat să reînnodăm viaţa normală sub umbra efortului de a reface casa. Ne-a fost greu, dar am învins. A fost prima mare încercare a vieţii noastre, a celor tineri din familie. Pe timpul reparaţiilor, care au durat circa trei luni, am dormit toţi într-o cameră, strcurându-ne printre mobilele aşezate unele peste altele,înatmosferă de praf şi de miros de zidărie sau de sudură. Pe timpul nopţii rau foarte atent la orice zgomot, pentru că mult timp lucrările au lăsat accesul deschis prin ferestre sau uşi. Treaba de la serviciu trebuia să decurgă în condiţii normale, ca şi şcoala lui Cosmin, care şi aia era grav avariată. Cu toată teama care o trăiam, nu puteam să-i întrerupem învăţătura şi poate nici nu eram încă prea conştienţi de pericol. Astăzi nu aş mai recomanda niciunui copil să urmeze clasele primare sau gemnaziale la şcoli vechi de peste 100 de ani reparate pe atunci, precum şcoala “Traian”, “Trişcu”, “Tudor Vladimirescu” şi nici să înveţe la Liceul “Carol I-ul”, fost “Nicolae Bălcescu, sau “S.M.1”. Imi amintesc cu groază cât de avariate erau zidurile acestui liceu la etajul al doilea, câte fisuri largi se produseseră şi cum s-au făcut reparaţii numai prin “consolidare” cu tendoane de oţel beton, cu şuruburi la capete şi plăci de fier strânse de acele şuruburi. Spre vară totul a intrat în normal aşa că am putut pleca şi mare în concediul scurt, de numai 12 zile, de care beneficiam pe atunci.
Preşedintele Nicolae Ceauşescu în momentul cutremurului
Pantelie Tutuleasa era pe atunci regizor si operator la Sahia Film şi
fă
cea parte din delegatia oficială
ce-l insoţ
ea pe Nicolae Ceauş
escu in Nigeria. El a relatat:
"Ziua de 4 martie in Nigeria a presupus pentru delegatia Romaniei un program foarte dens, legat de provincia Biafra. Biafra era fost stat secesionist (in perioada 1967-1970) si aici se gaseau cele mai mari rezerve de petrol ale tarii. "Nigeria era bogata in petrol. Noi pe atunci eram singurii din Europa care faceam instalatii de foraj cu posibilitatea de a descoperi zacamant la o adancime de cinci kilometri. Miza mare era petrolul, de-aia s-a dus Ceausescu acolo. In 1977, Romania era foarte cunoscuta in lume. Masurile de politica externa ale Romaniei au culminat cu neparticiparea tarii, in august 1968, la interventia militara din Cehoslovacia. Pentru Occident, Ceausescu a reprezentat atunci posibilitatea unei noi orientari in cadrul sistemului comunist. Aceasta si explica curtea asidua ce i s-a facut din afara in anii '70-'80 si desele lui iesiri in lume.”
Tutulesa a continuat: “La 4 martie 1977, seara, la receptia din capitala Nigeriei, Lagos, in cinstea vizitei delegatiei din Romania, conform programului, s-a inceput cu discursuri de ambele parti. "El a tinut un discurs foarte bun, dar chinuit... De ce? La un moment dat au inceput sa soseasca mesaje care veneau pe telex. Au venit pe toata suprafata discursului. Mai tarziu am aflat ce era cu ele: ora 21:27 - mesajul preciza ca blocul de la Continental este o ruina; ora 21:34 - mesajul preciza ca blocul de la cofetaria Casata s-a prabusit. Si asa mai departe. Discursul lui era de un calm desavarsit. Elena Ceausescu, care statea alaturi de seful statului nigerian, parea trista. Noi nu intelegeam ce se intampla, dar dupa privirea ei am inteles ca se petrece ceva grav acasa", isi aminteste Pantelie Tutuleasa. La inceput, stirile ajunsesera in Nigeria pe cai ocolite, erau confuze, vorbind ba despre un cutremur de gradul 10, ba despre o revolta. Varianta preponderenta era cea despre cutremur”.
“După
restabilirea legaturii cu ţ
ara, Nicolae Ceauş
escu a cerut un raport sumar al situaţ
iei din ţară ş
i a dat primele ordine de acţ
iune, insoţ
ite de un apel catre populaţ
ie. "Decretul prezidenţ
ial ce trebuia să
apară
pe prima pagină
in Scânteia a doua zi, 5 martie, l-a dictat prin telex din Nigeria." Seara, după
discursul ţ
inut la banchetul oficial, Ceauş
escu l-a anunţ
at în particular, prin intermediul translatorului, pe ş
eful statului nigerian, Olusegun Obasanjo, ca are probleme acasă
ş
i că
trebuie să
plece urgent. "Toată
lumea era stresată
si grabită
. Bagajele trebuiau facute in cel mai scurt timp. Liderul nigerian l-a condus pe Nicolae Ceauş
escu până
la aeroport. Documentele care urmau să
fie semnate în cadru oficial au fost parafate în salonul aerogarii aeroportului din Lagos, în mod cu totul excepţ
ional."
Pentru orele următoare, Tutuleasa subliniaza ca traseul pana la aeroport a fost dificil: "Am mers peste 10 kilometri, pe o autostrada suspendata. Un efort pentru o coloana oficiala cu masina blindata in fata. Si toate astea, la 11 noaptea". Atmosfera din avion era tensionata. "Cei care erau chemati de el plecau cu o fata hotarata si se intorceau pamantii. Am inteles ca era foarte suparat si foarte nervos. Nu dormise toata noaptea. Trebuia sa aiba toate stirile de acasa si le avea prin intermediul pilotilor". "Inca de cand am aterizat, la Otopeni, soarele se vedea prin praf. Dimineata zilei de 5 martie era plina de praf de la daramaturi", isi aminteste Tutuleasa. Dupa un zbor in care cei din avion n-au prea vorbit intre ei, aparuse revelatia dezastrului. Instalatiile de control al traficului aerian nu functionau, asa ca aeronava prezidentiala a fost dirijata la sol de o statie instalata pe un camion.
Era o staţie militară independentă, care încă funcţiona
într-o ţară în care timpul se oprise la ora 21:22.
