marți, 31 ianuarie 2012

ROMA - PORTICUS AEMILIUS DIN PORTUL EMPORIUM XXXX

Emporium era un port fluvial antic al Romei. Dispunea de cheiuri şi antrepozite situate între Aventin şi Monte Testaccio, o colină artificială formată de-a lungul timpului din resturile amforelor sfărâmate, mai ales amfore de ulei şi de vin. Amforele erau aduse din întregul bazin mediteraneean, dar mai ales din Grecia şi cu ulei din Spania.
Porticus Aemilius - gravură a lui Piranese - 1756

Numele comun de emporium (care deriva din limba greacă, ἐμπόριον, emporion) desemna, în lumea antică o piaţă de comerţ maritim sau fluvial. El a devenit adesea și nume propriu al unor porturi sau piețe comerciale (spre exemplu Empurias / Ampurias).
La începutul sec.al 2-lea e.A, dezvoltarea economică şi demografică a Romei a făcut ca vechiul port fluvial al Forumului Boarium  să devină insuficient, port care se găsea în apropierea colinelor.  Ca urmare edilii Lucius Aemilius Lepidus şi Lucius Aemilius Paulus Macedonicus au decis, în anul 193 e.A, să construiască un nou port în lungul Tibrului, într-o zonă liberă de la sud de colina Aventin. Cu această ocazie s-a ridicat şi un depozit imens, numit Porticus Aemilius, edificiu cu o lungime de 487 de metri şi o lăţime de 60 de metri. El a fost reprezentat cu mare precizie în planul de marmură, al Romei, din timpul împăratului Septimius Severus, plan regăsit în forurile imperiale.
Vestigii ale cheiurilor din Emporium şi ale Porticului Aemilius

Arhitectura Romei din perioada cuprinsă între sec.al 2-lea și prima jumătate a sec. 1 e.A a cunoscut în domeniul construcţiilor o revoluţie. Este vorba de apariţia betonului, care treptat, dintr-un material utilizat pentru umplerea golurilor dintre zidurile de piatră fălţuită, s-a transformat în material de construcţie independent. Extinderea folosirii noului material de construcţie la executarea de arcuri şi bolţi a permis acoperirea unor mari deschideri şi la realizarea unor construcţii monumentale. Primele edificii executate din beton roman au avut un caracter predominant utilitar. printre cele păstrate (în stare de ruină) se află şi Porticul Aemilius, care reprezenta o clădire comercială imesă. Ea desfăşura un front de cincizeci de travee cu o deschidere de 8,3 metri, boltite cilindric şi şapte travee în adâncime. Dacă primul apeduct al Romei, Aqua Appia, a fost subteran, tehnica betonului a permis construirea tipului de apeduct ridicat pe arcuri, pe anumite porţiuni din traseu.

luni, 30 ianuarie 2012

ROMA - EMPORIUM XXXX

Emporium era un port fluvial antic al Romei. Dispunea de cheiuri şi antrepozite situate între Aventin şi Monte Testaccio, o colină artificială formată de-a lungul timpului din resturile amforelor sfărâmate, mai ales amfore de ulei şi de vin. Amforele erau aduse din întregul bazin mediteraneean, dar mai ales din Grecia şi cu ulei din Spania.
 Porticus Aemilius -gravura lui Piranese - 1756

Vestigii ale chiurilor şi ale antrepozitului.

Numele comun de emporium (care deriva din limba greacă, ἐμπόριον, emporion) desemna, în lumea antică o piaţă de comerţ maritim sau fluvial. El a devenit adesea şi nume propriu al unor porturi sau pieţe comerciale (spre exemplu Empurias / Ampurias).
La începutul sec.al 2-lea e.A, dezvoltarea economică şi demografică a Romei a făcut ca vechiul port fluvial al Forumului Boarium  să devină insuficient, port care se găsea în apropierea colinelor. Ca urmare edilii Lucius Aemilius Lepidus şi Lucius Aemilius Paullus Macedonicus au decis, în anul 193 e.A, să construiască un nou port în lungul Tibrului, într-o zonă liberă de la sud de colina Aventin. Cu această ocazie s-a ridicat şi un depozit imens, numit Porticus Aemilius, edificiu cu o lungime de 487 de metri şi o lăţime de 60 de metri. El a sost reprezentat cu mare precizie în planul de marmură din timpul împăratului Septimius Severus în forurile imperiale.
In anul 174 e.A, Emporium a fost dalat cu piatră şi dotat cu bariere şi scări către Tibru. La cheiul său se descărcau mărfuri generale şi materii prime (precum marmura, granitul, lemnul, etc.) Mărfurile ajungeau din portul maritim Ostia, în lungul Tibrului, cu șalupe remorcate de pe maluri cu atelaje cu boi. De-a lungul secolelor, fragmentele de amfore care conținuseră produse lichide au fost depozitate în apropiere, ca spărturi, formând cu încetul Monte Testaccio, colină artificială care încă mai există. Numărul amforelor care au ajuns în această movilă artificială este estimat la 25.000.000.
In epoca lui Traianus edificiul depozitelor Porticus Aemilius a fost reconstruit în opus mixtum (Straturi de piatră și de cărămidă), în timp ce suprafaţa colinei Testaccio s-a umplut progresiv cu magazine și cu locuințe.
Portul a fost decopertat parțial între anii 1868-1870 pe timpul lucrărilor de canalizare ale Tibrului și din nou în 1952. El se întindea pe distanța unui kilometru la sud de Poarta Trigemina sau Minucia.
Astăzi sunt vizibile anumite porțiuni ale portului antic, înglobate în peretele din lungul Tibrului, pe o lungime de 500 de metri, împreună cu trepte sau rampe de acces. Se pot vedea și blocuri de travertin străpunse, pentru ancorarea șalupelor, amintind de cele din portul de la Aquileia. Aceste vestigii aparțin epocii împăratului Traian. In cartierul Testaccio din imediata apropiere s-au descoperit vestigii de magazine și mormântul consulului Servius Sulpicius Galba, unul dintre cele mai vechi morminte descoperite în Roma.

duminică, 29 ianuarie 2012

ROMA - PODUL MILVIUS XXXX

Podul Milvius, "Podul Șoimului" (în latină : pons Milvius ou pons Mulvius) a fost, şi este, unul dintre cele mai importante poduri ale Tibrului. Situat în actualul cartier Flaminio, se află la 3 km de centrul istoric al Romei, acolo unde Via Flaminia şi Via Cassia se întâlnesc pentru a trece Tibrul. Este podul obligatoriu spre Roma pentru cei ce vin dinspre nord.
Podul Milvius - grasvură
Podul a fost construit de consulul Caius Claudius Nero, în anul 206 e.A., în urma înfrângerii cartaginezilor în bătălia de la Metaurus (207 e.A). In anul 115 e.A, consulul Marcus Aemilius Scaurus a înlocuit podul cel vechi printr-unul nou din masonerie. In anul 312 e.N, împăratul Constantin l-a înfrânt pe rivalul său Maxentius între acest pod şi Saxa Rubra într-o bătălie celebră şi definitorie, numită de istorici bătălia de la podul Milvius. Cu ascea victorie Constantin I-ul a pus capăt tetrarhiei inaugurată de Diocletianus.
Lampadarul cu "lacătele iubirii"

Podul a fost renovat în evul mediu de către un călugăr cu numele de Acuzio. Apoi, în 1429, papa Martin al V-lea a cerut arhitectului Francesco da Genazzano să repare lucrarea care se prăbuşise. Patru secole mai târziu, în 1805, reconstrucţia aceastei intrări triumfale fortificate a fost atribuită lui Giuseppe Valadier de către papa Pius al VII-lea.
Podul a fost parţial distrus în 1849 de către trupele lui Giuseppe Garibaldi, cu scopul de a opri ofensiva trupelor franceze ale generalului Oudinot. Papa Pius al IX-lea l-a restaurat în anul următor şi l-a decorat cu o sculpură, Imaculata, adăugată la o operă sculpturală precedentă a lui Francesco Mochi, sculptură care-l reprezenta pe Ioan Nepomucen. Din anul 1978 podul a fost rezervat numai circulaţiei pietonilor, cea a vehiculelor fiind deturnată pe podul vecin, Flaminio. 
In prezent, malurile Tibrului adăpostesc, în fiecare duminică, sub acest pod, piaţa de antichităţi. Din 2006, după modelul eroilor romancierului Federico Moccia, cuplurile de îndrăgostiţi au luat obiceiul de a atârna un lacăt, simbolizând dragostea, de lampadarul central al podului, după care aruncă în spatele lor cheia în apele Tibrului. Lampadarul a trebuit fi înlocuit, în 2007, deoarece se putea răsturna de greutatea lacătelor atâtor iubiri jurate.