La
Via Flaminia est una dintre vechile căi romane ce porneau din Roma. Ea traversa Apeninii spre nord-est pentru a ajunge la
Arminium (azi Rimini), pe coasta Mării Adriatice. Datorită traseului greu ce parcurgea zona muntoasă, construirea drumului a constituit o decizie majoră a timpului, ca necesitate de a lega capitala, Etruria, Latium şi Campania de valea Padului.
Via a fost construită de către Gaius Flaminius pe timpul scurt cât a deţinut demnitatea de cenzor (220 e.A). Sursele istorice amintesc de renovări fregvente ale drumului, până în perioada imperială. Augustus a iniţiat o restaurare generală a drumurilor Italiei, atribuind sarcini diferiţilor senatori.
Via Flaminia a rezervat-o pentru sine și a construit toate podurile, cu excepția Podului Milvius. Pe atunci Via Flaminia traversa Tibrul la 3 kilometri spre nord de Roma pe un pod construit de Marcus Aemilius Scaurus, în 109 e.A şi pe un pod necunoscut astăzi, podul Minucius. Au fost ridicate Arcuri de triumf în cinstea împăratului atât pe vechiul pod, cât şi la
Arminium (Rimini), acesta din urmă păstrându-se până astăzi.
Vespasianus a construit un nou tunnel pe sub pasul Intercisa ( Furlo ), en 77 e.N, iar Traian, despre care vorbesc multe inscripţii, a reparat şi el multe dintre podurile drumului atât de important.
Pe timpul evului mediu drumul antic a fost cunoscut drept Drumul de Ravanna, pentru că ducea spre importantul oraş Ravenna, devenit târziu chiar capitală a Impriului Roman de Apus
.
După sfârşitul Exarhatului de Ravenna, adică a posesiunii bizantine, drumul a căzut în degradare, pe timpul perioadei lombarde, perioadă de regres. A fost parţial reconstruit pe timpul Renaşterii şi a continuat de a avea o importanță militară până în epoca napoloniană şi celui de al doilea război mondial. Astăzi s-a transformat în şosea modernă SS3
(Strada Statale 3) şi a rămas unul dintre principalele drumuri de acces de la Roma la Adriarica, deşi în paralel, pe o traictorie mai directă s-a construit o nouă autostradă şi o cale ferată.
Importanţa anticei
Via Flaminia era dublă: a- pe parcursul perioadei de expansiune a statului roman, în sec.3 şi 2 e.A, Via a devenit o axă principală de transport mult mai ieftină decât cea maritimă, pentru transportul grâului din valea Padului câtre Roma şi centrul Italiei; b- pe parcursul perioadeilor de decadenţă a devenit traseul principal care a condus spre centrul Italiei pe barbari sau pe generalii bizantini în campaniile de recucerire a Italiei. Ea a fost urmată de Julius Caesar la începutul primului război civil.
In proximitatea
Viei Flaminia s-au dat un număr de mari bătălii, precum cea de la Sentinum (în apropiere de localitatea modernă Sassoferrato ) şi cea de la Tadinum ( în apropiere de moderna Gualdo Tadino ). In evul mediu timpuriu,
Via Flaminia, controlată de Imperiul Roman de Răsărit, a avut un rol civilizator şi a reprezentat, în mare parte, ceea ce istoricii au numit
culoarul bizantin.
Pod pe Via Flaminia
Via se orienta spre,
Ocriculum ( Otricoli ) şi
Narnia ( Narni ), unde traversa râul Nera peste cel mai mare pod construit vreodată de romani, o structură cu patru arcuri despre care a făcut aluzie şi Martialus. Numai un singur arc a rămas în picioare. (In această apreciere nu sunt luate în consideraţie podurile de peste Dunăre şi Rhin şi chiar unele din provincii, ea având în vedere numai Italia).
Via Flaminia începea la actuala Porta del Popolo (Porta Fontinalis) practicată în
Zidul Aurelian al Romei. Actuala
Via del Corso (numită şi
Via Lata în vechime
), care leagă Capitoliul de poartă, poate fi considerată drept un tronson urban al
Viei Flaminia. Dincolo de ziduri drumul se îndreapta spre nord, iar vestigii considerabile ale pavajului său se găsesc sub şoseaua modernă ce trece la o oarecare distanţă de antica localitate etruscă
Faleries (Civita Castellana) şi traversa Tibrul în Ombria pe un pod de la care se mai văd unele vestigii. Cu unele corecturi Via unea și Terni, Spoleto şi Foligno, de unde o ramificaţie ducea la Perugia.
Cea mai strâmtă trecere a fost traversată printr-un tunel din rocă cizelată. Un prim tunel, din sec.al 3-lea e.A, a fost înlocuit din iniţiativa împăratului Vespasianus (pe locul modernului
Gola del Furlo). Cea de a doua bandă de circulaţie a actualei şosele
SS 3 Flaminia, încă foloseşte tunelul lui Vespasianus,. Se mai poate vedea şi inscripţia de dedicaţie a împăratului.
Via Flaminia ieşea din Apenini la
Forum Sempronii (Fossombrone) şi atigea coasta Adriaticii la
Fanum Fortunae (Fano). De acolo, drumul s-a îndreptat spre nord-vest traversând
Pisaurum (Pesaro) spre
Ariminum (Rimini). Distanţa totală de la Roma era de 210 mile romane (311 km) prin vechiul traseu. (Traseul cel nou măsoară 222 mile, 329 km).
