Istoricul britanic Max Hastings, care publica in Daily Mail o serie de articole aniversare la 70 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, scrie ca Churchill intentiona chiar sa-i mobilizeze pe hitleristii invinsi pentru a-i scoate pe rusi din Europa de Est. Winston Churchill, premier britanic in perioada celui de-al doilea razboi mondial, credea in 1941 ca, o data cu incheierea razboiului, SUA si Imperiul Britanic vor crea cel mai puternic bloc militar din istorie, insa in 1945 URSS s-a dovedit mult mai puternica, iar Marea Britanie – mai slaba decat se astepta el. In afara de aceasta, Churchill era ingrijorat de soarta Poloniei, care s-a pomenit sub puterea URSS.
“La scurt timp dupa capitularea Germaniei, Churchill si-a surprins Statul Major cu intrebarea daca trupele anglo-americane ar fi in stare sa inceapa o ofensiva in vederea expulzarii trupelor sovietice”, scrie Hastings, potrivit caruia Churchill dorea o solutionare corecta a problemei Poloniei. Churchill i-a informat pe militari ca vor dispune de soldatii si de potentialul german. “Cu alte cuvinte, germanii invinsi ar fi urmat sa fie atrasi de partea Occidentului”, explica autorul articolului. A fost fixata chiar data unei noi ofensive, sub numele de cod “Operatiunea Inimaginabilul”: 1 iulie 1945. Ministerul de Externe si comandantul suprem al Armatei britancie, Sir Alan Brooke, erau speriati de intentiile belicoase ale lui Churchill. Cu toate acestea, Statul Major a analizat, intr-o atmosfera strict secreta, scenariul privind declansarea de actiuni militare impotriva rusilor, iar Stalin, dupa cum era de asteptat, a aflat destul de repede. Publicul larg insa nu a aflat de ideea lui Churchill decat in 1998, cand Arhiva Nationala a Marii Britanii a desecretizat documentele doveditoare.
La randul sau, Stalin il privea pe Churchill cu mare suspiciune, temandu-se ca Occidentul va incheia o pace separata cu Hitler si, posibil, va intoarce armele impotriva URSS. Americanii insa nu doreau o confruntare cu Moscova si incercau sa-l franeze pe Churchill, subliniaza autorul articolului. “Peste putina vreme, dosarul pe marginea ‘Operatiunii Inimaginabilul’ a fost inchis: presedintele american Harry S. Truman a trimis o telegrama in care declara clar ca americanii nu vor incerca sa-i scoata cu forta pe rusi din Polonia si nici macar nu vor ameninta Moscova cu asemenea actiuni”, precizeaza istoricul britanic. Churchill nu s-a indoit nici o clipa de relele intentii ale URSS in ceea ce priveste Europa de Est si lumea intreaga, scrie Hastings, potrivit caruia, din acest punct de vedere, premierul britanic si-a devansat timpurile. In august 1946, cand, temandu-se de un conflict cu URSS, Statul Major al SUA a inceput sa elaboreze, la randul sau, un scenariu de actiuni pentru o asemenea eventualitate, la Londra s-a dat jos de pe raft dosarul privind “Operatiunea Inimaginabilul”.
Intențiile postbelice ale lui Churchill au fost inițiate și susținute, mai ferm și mai înainte, de generalul vulcanic american Gerorge Patton. A militat pentru războiul contra URSS încă din ultimile luni ale celui de al doilea război mondial. Patton și-a manifestat public simpatia aux față de germani. Cu grijă de a menaja Germania pentru a o folosi ca contrapondere contra URSS, comandamentul americain l-a însărcinat pe Patton să ocupe régiunea unde se refugiaseră cea mai mare parte a naziștilor : Bavaria (fieful du foc-NSDAP) în Germania ocupată, unde el și-a instalat cartierul general la Regensburg .
După moartea lui Roosevelt, Patton militat foarte activ în favoarea proiectului ce viza atacarea URSS după capitularea Germaniei. Pentru aceasta el a propus cearea unui incident care să servească drept pretext al atacului pentru a lovi pe comuniști cu un picior în fund până la Moscova. Ca atare el nu a dezarmat multe regimente germane, ţinute în rezervă în vederea ofensivei dorite.
După moartea lui Roosevelt, Patton militat foarte activ în favoarea proiectului ce viza atacarea URSS după capitularea Germaniei. Pentru aceasta el a propus cearea unui incident care să servească drept pretext al atacului pentru a lovi pe comuniști cu un picior în fund până la Moscova. Ca atare el nu a dezarmat multe regimente germane, ţinute în rezervă în vederea ofensivei dorite.
Proiectul nu a fost pus în aplicare din cauza dificultății de a-l justifica în fața opiniei publice americane, dar și mica dorință a armatei de a lupta cu foștii frați de arme, dar probabil și de teama inspirată de sălbatica Armată Roșie.
Generalul atât de popular a comparat public naziștii cu democrații sau republicanii americani și s-a ridicat împotriva acțiunii de dez-nazificare, apreciind că naziștii puteau deveni foarte buni auxiliari contra sovieticilor.
Eisenhover nu a mai putut susţine pe Patton, dar cum aura generalului rebel rămăsese mare, a trebuir să-l menajeze. I-a retras comandamentul din Bavaria, iar în contrapartidă i-a oferit în octombrie 1945 comanda Armatei a 15-a (care era o armată fictivă ce exista numai pe hârtie). Patton a murit puţin după aceea stingând astfel polemica asupra persoanei sale, dar lăsând chestiunea tratamentelor deportaţilor de către armata americană încă deschisă ( a trebuit aşteptat anul 1946 pentru ca armata americană să trateze ca şi pe alţii deportaţii evrei).
Patton a murit la Heidelberg, în urma unui prezumtiv accident de maşină, la 21 decembrie 1945 şi a fost înmormântat în cimitirul american de la Haam, în Marele Ducat de Luxenburg, în mijlocul oamenilor din armata sa a 3-a. Fiind considerat eliberatorul Luxemburgului a fost înmormântat la Haam. Unii autori au caracterizat moartea sa drept un complot, prezumând că Patton a fost ochit de un trăgător de elită, maşina sa fiind lovită voluntar de un camion, pentru că el prezenta în ochii multora un pericol pentru pacea cu URSS. Accidentul s-a produs în ziua de 9 decembrie 1945, în apropiere de Mannheim, cu puţin timp înainte de programata reîntoarcere în SUA. Orăşelul Ettelbruck din nordul Luxenburgului se mai numeşte şi Patton-stadt.
După accident, Patton a fost victima unor răni grave la vertrebele cervicale, care urmau să-l împiedice să trăiască normal. A fost transferat la spitalul din Heidelberg unde a murit 12 zile mai tâtziu de o embolie pulmonară.
Decoraţiile primite de Generalul George S. Patton
Satele Unite ale Americii
Distinguished Service Cross cu o frunză de stejar
Distinguished Service Medal cu două frunze de stejar
Silver Star cu o fruntă de stejar
Legion of Merit
Bronze Star
Purple Heart
Silver Lifesaving Medal
Mexican Service Medal
Médaille Interalliée 1914-1918
American Defense Service Medal
American Campaign Medal
European-African-Middle Eastern Campaign Medal cu o stea de argint şi trei de bronz
World War II Victory Medal
Army of Occupation Medal (cu titlu postum)
Decoraţii străine
Order of the British Empire (Rrgatul Unit)
Order of the Bath (Rrgatul-Unit)
Officier de l'Ordre de Léopold (Belgia)
Croix de Guerre belge cu pene
Commandeur de la Légion d'honneur (Franţa)
Croix de Guerre 1939-1945 cu pene (Franţa)
Croix de Guerre du Luxembourg
Grand Croix de l'Ordre d'Adolphe de Nassau (Luxembourg)
Grand Croix de l'Ordre d'Ouissam Alaouite (Maroc)
Řád bílého lva(Ordinul Leul Alb) - (Republica Cehă)
Croix de guerre 1939-1945 (Cehoslovacia) (Croix de Guerre - Republica Cehă)
Medaliile obţinute de Generalul Patton
Scandalurile pe această temă s-au acumulat asupra persoanei sale, poziţia lui Patton ne putând rezista. Eisenhover şi-a mai susţinut generalul, dar a trimis pe Robert Murphy să realizeze o anchetă în Bavaria. Acela a descoperit că 25 de ofiţeri nazişti mai operau încă în Bavaria. A fost picătura care a făcut să se reverse paharul.Eisenhover nu a mai putut susţine pe Patton, dar cum aura generalului rebel rămăsese mare, a trebuir să-l menajeze. I-a retras comandamentul din Bavaria, iar în contrapartidă i-a oferit în octombrie 1945 comanda Armatei a 15-a (care era o armată fictivă ce exista numai pe hârtie). Patton a murit puţin după aceea stingând astfel polemica asupra persoanei sale, dar lăsând chestiunea tratamentelor deportaţilor de către armata americană încă deschisă ( a trebuit aşteptat anul 1946 pentru ca armata americană să trateze ca şi pe alţii deportaţii evrei).
Patton a murit la Heidelberg, în urma unui prezumtiv accident de maşină, la 21 decembrie 1945 şi a fost înmormântat în cimitirul american de la Haam, în Marele Ducat de Luxenburg, în mijlocul oamenilor din armata sa a 3-a. Fiind considerat eliberatorul Luxemburgului a fost înmormântat la Haam. Unii autori au caracterizat moartea sa drept un complot, prezumând că Patton a fost ochit de un trăgător de elită, maşina sa fiind lovită voluntar de un camion, pentru că el prezenta în ochii multora un pericol pentru pacea cu URSS. Accidentul s-a produs în ziua de 9 decembrie 1945, în apropiere de Mannheim, cu puţin timp înainte de programata reîntoarcere în SUA. Orăşelul Ettelbruck din nordul Luxenburgului se mai numeşte şi Patton-stadt.
După accident, Patton a fost victima unor răni grave la vertrebele cervicale, care urmau să-l împiedice să trăiască normal. A fost transferat la spitalul din Heidelberg unde a murit 12 zile mai tâtziu de o embolie pulmonară.
Decoraţiile primite de Generalul George S. Patton
Satele Unite ale Americii
Distinguished Service Cross cu o frunză de stejar
Distinguished Service Medal cu două frunze de stejar
Silver Star cu o fruntă de stejar
Legion of Merit
Bronze Star
Purple Heart
Silver Lifesaving Medal
Mexican Service Medal
Médaille Interalliée 1914-1918
American Defense Service Medal
American Campaign Medal
European-African-Middle Eastern Campaign Medal cu o stea de argint şi trei de bronz
World War II Victory Medal
Army of Occupation Medal (cu titlu postum)
Decoraţii străine
Order of the British Empire (Rrgatul Unit)
Order of the Bath (Rrgatul-Unit)
Officier de l'Ordre de Léopold (Belgia)
Croix de Guerre belge cu pene
Commandeur de la Légion d'honneur (Franţa)
Croix de Guerre 1939-1945 cu pene (Franţa)
Croix de Guerre du Luxembourg
Grand Croix de l'Ordre d'Adolphe de Nassau (Luxembourg)
Grand Croix de l'Ordre d'Ouissam Alaouite (Maroc)
Řád bílého lva(Ordinul Leul Alb) - (Republica Cehă)
Croix de guerre 1939-1945 (Cehoslovacia) (Croix de Guerre - Republica Cehă)