In urma victoriei de
prestigiu obţinută de trupele române în bătălia de la Jiu (14-16.X.1916),
trupele austro-maghiaro-germane au fost înfrânte şi obligate să se retragă în
dezordine către nord, reuşind, în final, să-şi consolideze dispozitivul de
apărare pe aliniamentul general: cu Divizia 6 pe pantele de sud ale muntelui
Arcanu, cu Divizia 7 cavalerie germană în zona Buliga, cu Brigada 41 infanterie
pe Dealul Stersura şi Poiana lui Mihai Viteazul.
Până la sfârşitul lunii
octombrie, ambii adversari s-au ocupat de refacerea capacităţii de luptă a
unităţilor; acţiunile de luptă s-au redus doar la schimburi de focuri.
General erou Ioan Dragalina
căzut în bătălia a doua de la Jiu
In această perioadă –
generalul (viitorul mareşal) Erich von Falkenhayn, comandantul Armatei a 9-a
Germană, a făcut o importantă manevră de forţe din Zona Sibiu, concentrând o
impresionantă grupare de trupe la graniţa de nord a judeţului Gorj – realizând
un raport de forţe zdrobitor.
La începutul lunii noiembrie
1916, s-a declanşat în forţă a doua bătălie de pe Jiu, pe mai multe direcţii.
În faţa valurilor copleşitoare ale trupelor germano-austro-ungare, cu toată
dârzenia opusă, defensiva trupelor române a cedat terenul şi întregul front s-a
prăbuşit. Inamicul a pus stăpânire pe gura defileului la Bumbeşti şi printr-o
manevră dublu-învăluitoare a pătruns în depresiunea Târgu-Jiului, continuând
ofensiva spre Filiaşi.
In cadrul acţiunilor de
luptă duse cu înverşunare pe plaiurile gorjene, un rol hotărâtor l-au avut
trupele Corpului Alpin – din care făcea parte şi Batalionul Alpin Wurttemberg.
La comanda Companiei a doua alpină s-a aflat în toată această perioadă
căpitanul (de 25 de ani) Erwin Rommel, despre care în cele ce urmează vă
prezentăm un mic fragment semnificativ pentru cei care studiază Bătălia de la
Jiu.
Sursa: Cartea „Infanterie
greft an” (Infanteria atacă), scrisă de Erwin Rommel şi publicată în anul 1937,
lucrare care a stârnit atenţia Fuhrelui Germaniei naziste, Cancelarul Adolf
Hitler.
Către sfârşitul lunii
octombrie, Batalionul Alpin Wurttemberg a fost adus în Transilvania, după
încheierea luptelor în zonele Dobrogea şi Braşov, şi pus la dispoziţia
comandamentului german, care acţiona în zona Lupeni, Petroşani, Vulcan.
Batalionul alpin, după
aproximativ 36 de ore de mers, a reuşit să debarce din tren în localitatea Pui,
pe linia ferată deja avariată, care ducea la Petroşani.
Cu puţin înaintea miezului
nopţii – mărturiseşte tânărul Rommel -, Compania a 2-a a ajuns în oraşul
Petroşani şi s-a odihnit în localul unei şcoli părăsite. La apariţia zorilor,
compania era deja urcată în camioane şi se îndrepta în grabă prin Lupeni către
frontul montan, unde se găseau, în apărare, trupele germane.
Locotent Erwin Rommel
După ce a urcat pe Muncel,
cota 1800, a continuat înaintarea spre Stersura, o colină din Munţii Vulcan,
care se înalţă perpendicular spre nord-est şi nord, unde trupele din contact cu
inamicul executau un obstacol (baraj) cu sârmă ghimpată.
O privelişte absolut
minunată!
In stâga noastră se aflau şi
alte companii din batalionul alpin. De reţinut că, pe plan strategic, românii
erau pregătiţi pentru un atac german în forţă dinspre Braşov (Konstadt – în
textul original), în direcţia Bucureşti, concentrându-şi grosul forţelor la
nord de Ploieşti.
Ei nu ştiau că generalul
Kuhne formase un nou grup de atac în zona Vulcan-Surduc, tocmai în scopul
forţării pătrunderii în Valahia şi avansării spre Bucureşti prin est.
General Erwin Rommel
In primele zile ale lui
noiembrie, unităţile Batalionului Alpin au cucerit înălţimea Copiletul cu cota
1384. Compania a 2-a, comandată de mine, a intrat în compunerea grupului Kuhne.
După respingerea subunităţilor române de pe vârful Gruia Mare, misiunea
principală a batalionului nostru consta în a ocupa prin luptă Dealul Leşului,
cu un vârf strategic de comandă cu o înălţime de 1.000 m, situat la nord de
comuna Stăneşti.
Am fost obligaţi să purtăm
lupte deosebit de grele şi să ne străduim să păstrăm poziţiile ocupate.
Românul, mărturiseşte Erwin
Rommel, a dovedit că este un foarte bun luptător, însă toate contraatacurile
executate au fost respinse, fiind obligaţi să se retragă numai prin luptă. Am
luat puţini prizonieri, deoarece românii au dovedit o abilitate remarcabilă în
a se strecura din ascunzişurile lor. Compania a 2-a a suferit pierderi mari în
personal, dar era mulţumită de felul cum şi-a îndeplinit misiunea.
După câteva ore de acalmie
(pauză), subunităţile române se aşteptau la un nou atac din partea noastră, dar
modul nostru de acţiune a constituit pentru ele o surpriză totală.
Trebuie amintit că
locotentul Erwin Rommel a participat și la luptele din România de după ocuparea
Bucureștiului, în 1916 și la luptele de la oituz din vara lui 1917.
General erwin rommel
supranumit "Vulpea Deșertului"
In campania din anul 1916,
dusă de trupele austro-germane timp de aproape 3 luni, pe teritoriul judeţului
Gorj au căzut eroic: 331 soldaţi germani şi 55 militari austrieci. Toţi au fost
înhumaţi în zonele localităţilor unde au murit.
In perioada anilor
1924-1934, au fost deshumaţi şi reînhumaţi în Cimitirul de onoare din Târgu-Jiu.
După terminarea războiului,
în satul Rasoviţa – comuna Arcani, a fost ridicată o cruce masivă din lemn,
care are o inscripţie în limba germană, săpată cu dalta în lemnul crucii:
Gestriete gelliten fur deutsche ehr. Est kennt die nammen nur gott der herr! (
Au suferit, au pătimit pentru onoarea Germaniei. Numele lor îl ştie numai Bunul
Dumnezeu!).
Cinstim în aceeaşi măsură şi
memoria ostaşilor din alte armate, care îşi dorm somnul de veci pe pământul
României.
Feldmareșal (21 iunie 1942) Erwin Rommel
Rommel a fost comandantul
general al trupelor germane din Africa. Mai târziu, a fost numit în comanda
forţelor germane menite să se opună invaziei aliaţilor din Normandia.
A fost cunoscut ca unul din
membrii marcanţi ai Wermacht-ului, care s-a opus ordinelor directe, atunci când
ele încălcau codul onoarei militare şi al onoarei umane. Rommel a fost
considerat ca făcând parte din grupul de conspiratori care a intenţionat să-l
asasineze pe Hitler în încercarea de insurecţie antinazistă, sub numele de cod
„Operaţiunea Valkiria”.
In urma eşuării atentatului
din 20 iulie 1944, Hitler şi-a dat seama că s-ar fi iscat scandal fără
precedent dacă feldmareşalul Rommel, considerat a fi participat la complot, ar
fi fost judecat şi condamnat de faimosul „Tribunal al Poporului”.
Hitler a dispus ca lui
Rommel să i se permită să-şi ia singur viaţa şi să nu fie acuzat de înaltă
trădare. Generalii Burgdorf şi Maisel au fost trimişi de la Berlin să-i
prezinte ultimatul din 14 octombrie.
Rommel a cerut câteva minute
de gândire. „Pot să iau maşina voastră şi să mă duc în linişte undeva?” – l-a
întrebat pe Burgdorf. „Nu sunt sigur că pot să mânuiesc pistolul cum trebuie”.
Generalul Burgdorf adusese otravă: „Acţionează în trei secunde”, i-a spus el.
Fără să-şi trădeze emoţia,
feldmareşalul şi-a luat apoi adio de la soţie şi fiu.
După ce Rommel a murit,
şoferul i-a aranjat, plin de respect, trupul într-o poziţie decentă, şi i-a pus
pe cap cascheta.