ROMÂNII DIN BUDAPESTA IN JURUL LUI 1 DECEMBRIE 1918

            La 18 noiembrie 1918 s-a format Consiliul Naţional Român din Budapesta, sub preşedinţia dr. Ioan Erdélyi şi cu sediul la hotelul "Gornul Vânătorului". În ziua de 11 nov., dr. Iuliu Mezei Câmpeanul ridică problema gravă a ordinului dat de autorităţile maghiare prin care erau somaţi soldaţii şi ofiţerii români înapoiaţi de pe front la vetrele lor, să depună "jurământ de credinţă" consililor naţionale maghiare, căci numai în acest caz vor primi leafa sau solda şi mai departe"... La somaţia lui Iuliu Mezei Câmpeanul, ministrul de război maghiar, Bartha Albert a semnat următorul ordin: "Aduc la cunoştinţa ofiţerilor, subofiţerilor şi soldaţilor români din Ardeal şi Ungaria, că vor depune jurământul de credinţă, în mâinile Consiliului Naţional Român.

"Leafa, solda, li se va plăti întocmai, cum li se plăteşte celor care au jurat Consiliului Naţional Maghiar.

Bartha m.p.

Ministru de război maghiar"

Dr. Ioan Erdélyi a numit pe căpitanul Sorescu în fruntea gărzilor româneşti din gările budapestane. Aici s-a făcut o propagandă intensă îndemnând ofiţerii şi soldaţii români "ca ajungând la vetrele lor, să se prezinte pentru depunerea jurământului Consiliului Naţional Român"...

"La 16 nov. 1918 s-a proclamat Republica Populară Maghiară".

Tot Iuliu Mezei Câmpeanul ne mai spune că: "La 25 nov. 1918 m-am prezentat la ministrul Garami Ernö, căruia i-am cerut în numele Consiliului Naţional Român din Arad, să ordone conducerii căilor ferate maghiare (CFM) din Arad, Braşov şi Cluj, să pună la dispoziţia românilor, începând de al 29 nov. 1918 şi până la 2 dec. 1918, inclusiv, trenurile speciale gratuite pentru cei care vor să participe la Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie din Alba Iulia, cât şi pentru transportarea lor la domiciliu după adunare"...
Ca urmare a tergiversărilor ungurilor, Iuliu Mezei ne arată că: "Am protestat şi am arătat lui Garami, că dacă nu va da ordinul în sensul cerut de mine, trenurile din Ardeal şi Banat vor fi luate cu forţa de gărzile românilor, şi în mod deosebit de energic, i-am atras atenţie că pentru eventualele dezordini şi ciocniri ce s-ar întâmpla cu această ocazie, guvernul maghiar va fi responsabil"... Pentru lunile noiembrie-decembrie 1918 şi ianuarie 1919, guvernul din Budapesta a fost obligat să "aprobe suma de 1.500.00 coroane, iar ordinul de plată s-a predat d-lui Căpitan Popoviciu în prezenţa mea". Cu aceea ocazie s-au aprobat şi trenurile solicitate.
"Ordonanţa de plată a fost predată Consiliului Naţional Central Român din Arad. Cu ajutorul acestei sume a fost organizată Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, şi a mai servit ca bază financiară Consilului Dirigent Român din Sibiu".
La 28 nov. 1918, ministrul Garami m-a întrebat, dacă pleacă cineva la Alba Iulia şi din Budapesta şi răspunzându-i afirmativ, în prezenţa mea a dat dispoziţii... să ataşeze un vagon, chiar în acea seară şi să-l pună la dispoziţia mea, pentru reprezentanţii Consiliului Naţional Român din Budapesta. Cu acest vagon au plecat Moise Baltă, memorandistul Iuliu Caroianu, delegaţia social-democraţilor români şi doi ziarişti maghiari"... "La 30 nov. 1918, când trenul nostru era gata de plecare în gara Simeria, am observat doi bărbaţi împărţind publicului nişte foi volante şi care în momentul plecării trenului s-au urcat într-un vagon vecin cu al nostru. Imediat am trecut în vagonul lor şi cu ajutorul unor gardişti români, care mergeau spre Alba Iulia, am reuşit să le confisc revolverele şi nişte pachete voluminoase, în care s-au găsit vreo 10.000 foi volante, redactate în limba română, prin care se făcea propagandă contra Unirii"... "Cu ajutorul gardiştilor români, au fost predaţi în aceeaşi zi, la orele 20, d-lui Ovidiu Gritta, şeful serviciului de pază din Alba Iulia".

NICOLA TESLA - SAVANT DE ORIGINE ROMÂNĂ

Motto: “pământul este de fapt viu, având vibraţii electrice”(Nicola Tesla)

 

 

La data de 10 iulie 1856, in orășelul Smilean ( actuala Croatie), s-a născut Nicola Tesla, savant american de origine istro-română.

Savantul Nicolae Tesla, cunoscut sub numele Nikola Tesla, are origine istro-romana. Era fiul preotului ortodox Milutin Teslea si al Gicai Mandici. A avut un frate Dan, care a murit tanar, intr-un accident, si trei surori: Anghelina, Milica si Marita. Familia s-a numit Draghici, dar au preluat porecla bunicului care era dulgher (teslar).

A realizat primul motor asincron cu camp invirtitor; a inventat curentii polifazati si montajul in stea si a construit transformatoare.

Tesla avea propria perceție asupra electricității ce intra în contradicție cu teoriile epocii despre aceasta.

La bază multitudinii invențiilor sale era conceptul fundamental al eterului – o substanţă invizibilă ce umple toată lumea şi care transmite frecvenţe cu o viteză ce cu mult întrece viteza luminii. Fiecare milimetru al spaţiului, gîndea Tesla, este plin de o energie fără limite şi margini ce trebuie numai să o poţi extrage. Nici teoreticienii fizicii de astăzi aşa şi nu au fost în măsură să interpreteze punctul de vedere al lui Tesla despre realitatea fizică.

 

A urmat studiile la Karlovat si la Politehnica din Graz, intre 1875-1881. Primele descoperiri dateaza din acea perioada, mai intai in cadrul Companiei Edison, apoi la Strasbourg si, in cele din urma, in Statele Unite. A obtinut cetatenia americana in 1891, cand desfasura cercetari in SUA. O mare parte din munca sa de inceput a pus bazele ingineriei electrice moderne, iar descoperirile sale stiintifice sunt de o importanta colosala.

Thomas Edison si Tesla au fost propusi impreuna sa imparta premiul Nobel pentru fizica pe 1915, ca unii ce-si inchinasera viata pentru descoperiri si realizari tehnice utile omenirii. Tesla a refuzat premiul, din cauza animozitatilor din trecut. Datorita faptului ca lumea era in plin razboi mondial (1916), premiul nu a mai fost acordat. A murit, la New York, in noaptea de 7-8 ianuarie 1943 fiind inmormantat la 12 ianuarie.

 

Tesla a elaborat noi, nevăzute nici pînă astăzi, metode de transmitere a curentului electric. Cum conectăm orice aparat electric la reţea? Prin fişa de curent – adică prin intermediul a două conductoare. Dacă conectăm numai un conductor curent n-o să fie, din motiv că circuitul nu este închis.Tesla a demonstrat transmiterea intensităţii numai printr-un singur fir, sau chiar fără fire. În cadrul lecţiilor despre cîmpul magnetic de frecvenţă înaltă, în faţa savanţilor Academiei regale, pornea şi stingea electromotorul de la distanţă, la el în mîini se aprindeau becuri, unele nu aveau nici spirală – pur şi simplu o colbă goală

Era anul 1892 !

Hidrocentrala electrică de pe Niagara a fost echipată cu generatoarele puternice ale lui Tesla. În afară de preocupaţii de electrotehnică, Tesla se ocupă serios de lingvistică, scria şi poezii. Vorbea superficial opt limbi, ştia excellent muzica şi filosofia. Genialul savant a prevazut si posibilitatea tratării pacienţilor folosind curent de tensiune înaltă, apariţia cuptoarelor electrice, a lămpilor luminiscente si a microscopului electronic.

 

 

 

RADU GYR - AFIRMARE LA CRAIOVA ȘI UN CFREZ

           

Radu Gyr ( pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu), s-a nascut la 2 martie 1905 la poalele Gruiului din Câmpulung Muscel, de unde și pseudonimul literar Gyr, prin derivație.A fost fiul actorului craiovean Coco Demetrescu si membru de seamă al Miscarii Legionare , comandant legionar și șef al regiunii Oltenia, si conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București.

Radu Gyr a fost autorul textului Sfânta tinerețe legionară, imnul neoficial al Miscarii Legionare, al Imnului lui Moța și Marin ( legionari căzuți în luptă în 1937 în timpul razboiului anticomunist din Spania), al Imnului muncitorilor legionari și al altor lucrări dedicate mișcării.

A debutat absolut la vârsta de 14 ani, cu poemul dramatic În munți, publicat în revista liceului „Carol I” din Craiova, al cărui elev a fost. Devenit student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, a debutat editorial în 1924 cu volumul Liniști de schituri.

 

A fost de mai multe ori laureat ( in 1926, 1927,1928 și 1939) – al Societatii Scriitorilor Romani, Institutului pentru Literatură și al Academiei Romane. A fost un colaborator statornic în perioada de după debut la revista Universul literar și apoi la alte reviste literare: Gândirea; Gândul românesc; Sfarmă-Piatră;Decembrie; Vremea; Revista mea; Revistă dobrogeană,Ramuri, Adevărul literar și artistic , Axa , Iconar etc. precum și la ziarele Cuvântul; Buna Vestire; Cuvântul studențesc.

Laureat al Premiului Adamachi al Academiei Române (vezi ziarul Observatorul). A scris povești pentru copii semnând cu pseudonimul Nenea Răducu (Vezi biografia completă a poetului din cartea Poezia orală, Timișoara, Editura Vremea, 1994).

Comandant legionar și director al teatrelor

In timpul scurtei coguvernări legionare , septembrie 1940-ianuarie 1941, Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al teatrelor. În aceasta perioadă, o trupă de actori evrei a înființat în Bucuresti, teatrul evreiesc Barașeum, singurul teatru evreiesc din țările Europeii din acea perioada tulbure în care puterea o dețineau regimuri autoritare și fasciste . Existența unui teatru evreiesc în capitala unui stat fascizat a fost scoasă în evidență, pe plan internațional.

Tadu Gyr a fost detinut în timpul a trei dictaturi: regală, antonesciană și comunistă

După detenția din timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea, unde a stat închis în lagărul de la Miercurea ciuc alături de Mircea Eliade, Nae Ionescu, Mihail Polihroniade,și alți intelectuali din perioada interbelică, Radu Gyr a fost închis și în timpul regimului lui Ion Antonescu.

După eliberarea din detenție a fost trimis, pentru „reabilitare” în batalioanele de la Sărata.Intors din război rănit și cu poemele în raniță, Radu Gyr a publicat în 1942 (la editura Gorjan) volumul inedit Poeme de războiu (carte cenzurată).
În 1945, regimul comunist l-a încadrat în „lotul ziariștilor”, iar justiția aservită regimului comunist l-a condamnat la 12 ani de detenție politică.

Condamnat la moarte pentru o poezie

A revenit acasă în 1956, dar, după doi ani, a fost arestat din nou și condamnat la moarte pentru poezia-manifest Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane, considerată de autorități drept mijloc de instigare la luptă împotriva regimului comunist.

Pedeapsa cu moartea i se comuta la 25 de ani de muncă silnică (dar nu află aceasta decât cu 11 luni după modificarea sentinței), poetul executând 6 ani de detenție, până la amnistia generală din 1964.

 

In închisoarea din Aiud, Radu Gyr a fost supus unui regim de detenție deosebit de aspru. Doi ani din pedeapsă i-a executat purtând lanțuri grele la picioare. Când s-a îmbolnăvit grav, autoritățile i-au refuzat acordarea de asistență medicală. O mare parte din detenția de la Aiud și-a petrecut-o în celula nr. 281. Ultimul cuvânt al poetului în fața Tribunalului Poporului (procesul din 1945):

„Domnule Președinte, domnilor judecători ai poporului,Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte”.

A decedat la 29 aprilie 1975 la Bucuresti.

Radu Gyr

 Ne vom întoarce într-o zi

Ne vom întoarce într-o zi,
Ne vom întoarce neapărat.
Vor fi apusuri aurii,

Cum au mai fost când am plecat.

Ne vom întoarce neapărat,
Cum apele se-ntorc din nori,
Sau cum se-ntoarce, tremurat,
Pierdutul cântec, pe viori.

Ne vom întoarce într-o zi…
Şi cei de azi cu paşii grei
Nu ne-or vedea, nu ne-or simţi,
Cum vom intra încet în ei.

Ne vom întoarce ca un fum,
Uşori, ţinându-ne de mâini,
Toţi cei de ieri în cei de-acum,
Cum trec fântânile-n fântâni.

Cei vechi ne-om strecura, tiptil,
În toate dragostele noi
Şi-n cântecul pe care şi-l
Vor spune alţii, după noi.

În zâmbetul ce va miji,
Şi-n orice geamăt viitor,
Tot noi vom sta, tot noi vom fi,
Ca o sămânţă-n taina lor.

Noi cei pierduţi, re-ntorşi din zări,
Cu vechiul nostru duh fecund,
Ne ‘napoiem şi-n disperări
Şi-n răni ce-n piepturi se ascund.

Şi-n lacrimi ori în mângâieri,
Tot noi vom curge zi de zi.
În tot ce mâine, ca şi ieri,
Va sângera sau va iubi…

 

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane !

Poezia de după gratii

Creația poetului Radu Gyr avea să cunoască înălțimi nebănuite în bezna temnițelor comuniste. Evoluția poeziei sale de după gratii poate constitui un scurt istoric al acelor ani de viață inimaginabilă. Poetul scrie despre foamea permanentă,frigul cumplit, moartea ca prezență zilnică, se ceartă cu Dumnezeu, pentru ca, în final, să ajungă la liniște sufletească și la o credință adâncă, înțelegând soarta ce i-a fost rezervată și jertfa uriașă care îi stătea în față. Crezul său a devenit crezul unei întregi generații.

Colaborarea forțată

Din 1963, după eliberarea din închisoare, a fost amenințat permanent, urmărit de Securitate și silit să colaboreze - ca și Nichifor Crainic, celălalt poet exponențial al închisorilor, sau ca preotul Ion Dumitrescu Borșa, unicul supraviețuitor postbelic al echipei legionare combatante în Spania - la Glasul Patriei (mai târziu Tribuna României), ziar publicat sub supravegherea Securității pentru românii din diasporă, în care Gyr era silit să semneze cu numele său articolele scrise).

Scos din circuitul valorilor publice în țară, a fost complet ignorat înainte de 1989, cu excepția notabilă a criticului Nicolae Manolescu, care a avut îndrăzneala să-l antologheze în 1968 în volumul al doilea din Poezia românească modernă, însă nu cu poemele cele mai reprezentative. La înmormântarea sa din cimitirul Bellu Catolic, în 1975, singurul literat care a îndrăznit să participe la ceremonia funerară și săcitească din versurile lui Gyr a fost, potrivit unui martor ocular, poetul Romulus Vulpescu.