O legendă
povestește că insula Tiberina s-a format pe timpul expulzării ultimului rege,
Tarquinius Superbus (509 e.A), prin resturile vegetale provenite de pe Câmpul
lui Marte și aruncate de populație în Tibru. Insula era legată de maluri prin
două poduri, Podul Cestius și Podul Fabricius.
Ea a adăpostit puține temple, dedicate
unor diverse zeități, dar cel mai important a fost cel dedicat lui Esculap
(zeul medicinei), construit între anii 292-289 e.A, fapt ce atestă că insula
era destinată îngrijirilor medicale. In prezent, insula Tiberina deține încă
spitale.
Este probabil că insula a avut un rol
de pivot important încă din epoca fondării Romei, cu rol de zonă strategică și
comercială. Situată în afară de pomerium pe timpul Republicii, insula
Tiberina a fost integrată în teritoriul orașului numai pe timpul Imperiului.
Astăzi, forma ei generală nu se aseamănă decât vag cu forma cea străveche. Este
mult mai mică decât cea din antichitate (270 metri x 70 metri aproximativ).
Tot în antichitate insula a mai primit
două supranume, pe cel de insula Esculap, sau de insula șarpelui de la Epidaur,
în amintirea venirii la Roma a zeului medicinei de la Epidaur metamorfozat în
șarpe. Pe timpul evului mediu, ea a primit și numele de insula Lyaconia.
Originea acestei denumiri este foarte obscură. Totodată, este posibil ca insula
să datoreze numele lui Lycaon, sau Lycaoniei, regiune din Asia Mică devenită
provincie romană. Ca efect, în antichitate, o statuie situată pe insulă trebuia
să aminteasă de regele Arcadiei, Lycaon, sau de regiunea Lycaonia. Astăzi
insula este cunoscută și sub numele de insula
di San Bartolomeo, numire legată de biserica cu același nume care se
găsește pe ea.
Templul lui Esculap, a fost edificiul
cel mai vechi al insulei. In anul 293 e.A, Roma a fost devastată de o epidemie
de pestă. In fața amplorii dezastrului și după ce s-au consultat Cărțile
Sibiline, o ambasadă s-a deplasat la Epidaur, în Argolida, pentru a invoca
ajutor de la o divinitate străină, grecul Asklepios, tatăl și protectorul artei
medicale. Trirema romană a revenit cu șarpele sacru, simbol al zeului Esculap.
Acela a părăsit nava și s-a dus pe insula Tiberina unde a dispărut, arătând
astfel locul unde zeul medicinei avea intenția de a-și fixa locul. Acest cult,
adus la Roma, în anul 291 e.A, demonstrează influența lumii elenistice în cea
romană.
Insula a păstrat amintirea acestui
eveniment. Se zice, deasemenea, că forma sa a copiat pe cea a prorei navei care
a adus de la Epidaur, pe Esculap, zeul medicinei. Pentru a aminti călătoria
triremei și pentru a sublinia asemănarea cu ea, s-a dat insulei forma unei nave
în mod artificial (mai există vestigii importante a acelei decorații), iar în
centrul insulei un obelisc figura catargul navei.
Templul lui Esculap, înconjurat de un
portic care primea pe pelerinii bolnavi, dădea insulei caracterul ei sacru,
căci se atribuiau zeului medicinei însănătoșiri miraculoase. Numeroase
inscripții, ca și amenajările ex-voto și dedicațiile către divinitate, care au
fost regăsite pe insulă, au păstrat amintirea și au demonstrat recunoștința
acordată zeului. Inscripțiile din epoca republicană, găsite pe insulă, au fost
aproape toate religioase.
Restaurat sub imperiu, templul a fost
închis de către creștini, apoi distrus. Amplasamentul său a corespuns cu cel al
bisericii actuale San Bartolomeo. De altfel, au rămas puține vestigii antice pe
insula Tiberina.