In 1929, pe timpul săpătuilor care vizau deschiderea aşa-zisei Via del Mare, care astăzi se numeşte Via del Teatro Marcello, au fost descoperite la baza Capitoliului, în faţă cu Via Montanara o serie de construcţii antice.
Săpăturile,
sau, mai bine zis, lucrările de terasament executate, au reperat zidărie de
cărămidă din perioada lui Hadrianus, care, la rândul ei astupase lucrări mai
vechi. Prezenţa unor rezervoare acoperite cu faianţă şi a unei cisterne, au permis să se recunoască o baie, un spaţiu de relaxare specific unei proprietăţi
private.
Prima
zonă a complexului, situată la nord, era o sală mare cu un pilastru din
cărămidă, care a fost dezvoltat de la perete.
Pereții au avut o bază mare de tencuială în roșu purpuriu, încă păstrată
parțial, în timp ce partea lor centrală a fost vopsită cu alb, cu mici figuri umane și elemente vegetale suspendate de fire și bordate cu benzi de fire roșii. Acest
tip de decor este o simplificare a stilului al patrulea Pompeian, făcând parte
din așa-numitul "stil linear" tipic de la sfârșitul celui de al
doilea sec.e.N și din prima jumătate a sec.al 3-lea e.N.
Acest Balneum de la teatrul Marcellus era o încăpere lungă și
îngustă, avea un acoperiș în cruce și o
nișă rectangulară dublă pe zidul scurt. Pardoseala, care provenea, probabil, din
perioada lui Septimius Severus, era executată din mozaic alb și negru, compus
din semicercuri albe jucstapuse pe latura convexă, semicercuri menite
să delimiteze formele hexagonale negre, cu două laturi drepte și patru concave.
La sud de sală se deschidea o terasă spre o cameră adiacentă,
rezemată de stânca Capitoliului, caracterizată prin trei nișe, dintre care cea
centrală cu secțiune dreptunghiulară și celelalte două semicirculare.
In plus, din aceste construcţii, au fost dezvoltate alte
camere cu o orientare diferită. Una
dintre acestea a avut două nișe mari arcuite, dintre care una cu cadă avea zidurile acoperite cu marmură, ziduri articulate în cinci nișe
separate de coloane amplasate pe părțile laterale. Deasupra lunetei arcului se
găsea o frescă, ce data din sec.al 4-lea, probabil ultima perioadă a folosirii
băii. Fresca reprezenta eliberarea Andromedei înlănțuite de stâncă de către
Perseu.
La pictură se remarcă două faze, prima a trandafirilor și cu
cornișe din stuc, iar cea de a doua similară mozaicului din sală, cu benzi
roșii care divid trei careuri albe, cu Gorgona în centru şi păuni în cele
laterale.
Astăzi, datorită unei plăci a trotuarului nu se poate vizita decât
marea sală cu mozaic, restul spaţiilor fiind parţial îngropate.