ROMA -BISERICA SANTA SUSANNA ALLE TERME DI DIOCLEZIANO XXXX

Primul lăcaș de cult creștin ce a existat aici, pe locul basilicii Santa Susanna, pe la la sfârșitul sec.al 3-lea. Atunci ocupa o casă particulară, o domus ecclessiae, casă de reunire clandestină a unei grupări creștine Excavațiile din sec.al 19-lea au găsit pereții actualei biserici aliniați cu cei subterani ai casei creștine antice. Există presupuneri cu rădăcini legendare că acea casă antică a fost un  titulus al papei Caius (283-296). Titulus-uri au fost numite primele locașuri parohiale din Roma, locașuri care nu luaseră forma de biserici. Identificarea acelei case cu cea care a servit papei Caius nu este un fapt în totalitate sigur, ci tot legendar. Tot legendară este și o altă ipoteză, cum că în acel loc a fost martirizată Santa Susanna.

Prin tradiție (lipsită de documentare), prima biserică a fost construită pe locul titulus-ului în anul 330 e.N, sub domnia împăratului Constantin cel Mare. Un sinod din anul 565 a fost primul eveniment unde s-a menționat biserica Santa Susanna ca fiind în activitate și că ea ar fi fost inițial casa unui patron al comunității creștine din preajmă. Cu toate acestea s-a menținut tradiția că ea a fost locul unui martiraj al unei fecioare. O legendă privind acel martiraj a fost scrisă târziu, în sec.al 6-lea. Acel eveniment sângeros este o ficțiune romantică în care se menționează că legendarul creștin Caius a fost unchiul martirei, iar un alt personaj creștin, Gabinus, a fost tatăl ei și chiar copropietar al titulus-ului.

Papa Leon al III-lea (795-816) a redecorat și restaurat bătrânul și sărăcăciosul edificiu creștin. A rezultat o bazilică în formă de T  cu douăsprezece coloane pe fiecare parte. Lăcașul a fost reconstruit din nou sub papa Sixtus al IV-lea (1471-1484).

In 1587, papa Sixtus al V-lea a adăugat bisericii o clădire pentru o nouă comunitate de călugărițe cisterciaene. Cardinalul Girolamo Rusticucci a recostruit din nou biserica între anii 1593-1603, cu ajutorul arhitectului de renume Carlo Maderno. Arhitectul a creat bisericii o fațadă în stilul baroc, obișnuită vremii sale.

Mănăstirea cisterciană a avut mare succes, asatfel încât a fost capabilă de a organiza o nouă comunitate fiică la Nepi, în 1618. Maicile au fost expulzate de către francezi, pe timpul lui Napoleon, între anii 1811 și 1814. Ele au fost din nou deposedate de către guvernul italian, după 1870, dar li s-a permis să ocupe o mică parte a mănăstirii lor originare.

In 1921, papa Benedict al XV-lea a autorizat transformarea bisericii, în biserică națională pentru Statele Unite ale Americii. Această cedare s-a realizat de facto în 1922 (în mod oficial din 1924), iar Părinții Pauliști au primit responsabilitatea pastorală pentru această biserică tradițională. Numele lor oficial este "Societatea misionară a Sfântului Apostol Pavel", fondată în New York City.

Fațada  bisericii este o capodoperă realizată de Carlo Maderna și terminată în 1603. Derivată din operele Contra-Reformei al căror tip este fațada de la biserica Gesu, ea se distinge, în acelaș timp, prin dorința de a rupe austeritatea cu ajutorul coloanelor semi-angajate, prin efectele de lumină create de nișe și prin frontoane. Se poate admira armonia care domnește între cele două etaje prelungite de volute laterale.
La interior prezintă o decorație caracteristică manierismului roman. Pereții navei unice sunt acoperite de picturi în frescă prezentate ca niște tapiserii, picturi datorate lui Baldasare Croce (1558-1628). Ele ilustrează istoria legendară a Susannei din Vechiul Testament. Retablul de la altar reprezintă tăierea capului sfintei Susanna, pictură realizată de Tommaso Laureti. In cor, scenele, pictate de Cesare Nebbia (1536-1614) și de Paris Nogari (1558-1628) se referă la istoria sfintei Susanna și a altor martiri ale căror relicve sunt păstrate de biserică. Coloanele răsucite, care încadrează picturile navei, au fost, probabil, adăugate în sec.al 17-lea, după ce Bernini a executat baldachinul basilicii Sfântul Petru (1624), coloane care au servit ca inspirație. Decorația din stuc în presbiteriu a fost lucrată de Matteo Zocolini. Tot în presbiteriu, pe zidul din stânga, se află o mare frescă a lui Croce, reliefând martiriul sfântului Gabinius.

Locul sfânt al bisericii s-a găsit timp de 17 secole lângă Termele lui Diocletianus, între acestea și Zidul servian, vechiul zid al Romei.

ROMA - ARCUL LUI SCIPIO AFRICANUL XXXX

Arcul de Scipio Africanul, sau arcul Scipionilor ( în latină fornix Africani) este unul dintre cele mai vechi arcuri de triumf din Roma, construit în secolul al 2-lea e A

Arcul se întindea peste Clivus Capitolinus, un drum care ducea din valea Forumului Roman pe Capitoliu, pe terasa care ocupa o mare parte din culmea Capitoliului.

Conform celor relatate de Titus Livius, arcul era construit de Publius Cornelius Scipio, cunoscut sub numele de Scipio Africanul, în 190 e.A, înainte de a părăsi Roma pentru campania din Grecia, în luna iulie a aceluiași an. El a plecat ca împuternicit al fratelui său, Lucius Cornelius Scipio Asiaticus.
Arcul nu a avut nici o legătură cu triumful celebru al lui Scipio Africanul asupra cartaginezilor, în 201 e.A. și nici nu a fost un Arc de Triumf în accepțiunea de mai târziu.

In acest caz calificativul de Arcul de Triumf ar fi necorespunzător. Practica de a ridica arcuri de triumf a fost comentată de Pliniu cel Bătrân, drept o "nouă inventie" (Novicio invento) aproape două secole și jumătate mai târziu. Deci, monumental lui Scipio ar fi mai degrabă calificat drept "fornix de Scipio,", un tip de arc onorific pentru sprijinirea unor statui decorative, formă constructivă atractivă, în mod deosebit ornamentală. Arcul de Triumf, arc cu o formă mai elaborată din punct de vedere al dimensiunilor și ornamentației a apărut în epoca imperială. Orice urmă a arcului lui Scipio Africanul s-a pierdut și nici mărturii scrise nu au parvenit. Important este de știut că marele personaj roman a dorit să lase o urmă a trecerii sale prin istoria orașului și să îmbogățească Forumul.

ROMA - ANAGLIFELE LUI TRAIAN XXXX

Anaglifele lui Traian (latină Plutei Traiani), sunt două panouri de marmură, decorate cu basoreliefuri, datând de la începutul sec.al 2-lea. Ele oferă informații valoroase despre topografia Forumului Roman în cel de al doilea secol e.N. Forumul este prezentat pe toată lungimea panoului în fundal.

Area Ficus, Olea e Vitis cu statuia Marsyas

Plutei Traiani au fost expuse pe esplanada centrală a Forumului Roman, dar localizarea lor exactă nu este cunoscută. Au fost găsite în septembrie 1872 sub o clădire medievală cunoscută sub numele de Torre del Campanaro, în fața Arcului lui Septimius Severus. Este posibil ca ele să fi fost amplasate pe o bază în această parte a Forumului, sau poate au decorat Rostrele Imperiale unde au înconjoarat marmura neagră Lapis Niger. O altă ipoteză este că cele două panouri cu reliefuri să fi fost așezate de fiecare parte a pătratului de pământ sacru în care era plantat un smochin, un măslin și o viță de vie.- Area Ficis, Olea și Vitis.

Primul panou 

Cele două panouri au o lungime de aproximativ 5 metri și au fost găsite orientate pe o axă sud-vest-nord-est. Pe fețele interioare este dăltuită procesiunea suovetaurilia, un porc, un berbec și un taur, care se orientează spre sacrificiu.

Suprafețele externe sunt decorate cu scene care se referă la evenimente istorice care au avut loc sub domnia lui Traian. Scena celui de al doilea panou reprezintă mai degrabă un eveniment al domniei timpurii a lui Hadrianus. Ambele scene au loc în Forumul Roman. Monumentele acestuia sunt prezentate în fundalul baso-reiefurilor. La fiecare panou, în prim-planul de la un capăt, se remarcă statuia lui Marsyas. (personaj mitologic grecessc.

Relieful primului panou reprezintă, probabil, instituția Alimenta a lui Trajan, un sistem de împrumuturi pentru proprietarii italieni ale căror interese servesc la finanțarea ajutorului acordat unor copii. Pe partea stângă, împăratul, care se afla pe Rostra, înconjurat de lictori, se adresează mulțimii din Forum și pare a distribui sume de bani. In centru, împăratul este instalat pe un podium în mijlocul Forumului, cu o figură feminină care transportă un copil în brațe, o personificare a Italiei.

In relieful celui de-al doilea panou, împăratul Trajan, sau Hadrian, plasat mult în dreapta, astfel că nu poate fi bine identificat, a dat ordinul de a se arde documentele îngrămădite în fața Rostrei. Acele documente legate în perechi de o curea (volumina) sunt registre scutite de impozit. După Suetonius sumele neplătite de la începutul domniei lui Hadrtianus  se ridicau la 900 de milioane de sesterți și registrele au fost efectiv arse. Evenimentul a avut loc, în mod tradițional, în forumul lui Traian și nu în Forumul Roman, dar artistul a vrut probabil să stabilească scena într-un cadru simbolic, adică în Forul Roman.

Al doilea panou

Cele două panouri se puteau descifra unul după altul, fiind sculptate în același timp. Ambele evenimente de pe panouri aparțin Principatului lui Traian care, de asemenea, la scurt timp după victoria sa asupra dacilor, în 102, a anulat datoriile debitorilor.

In fundalul fiecăreia dintre cele două scene este prezentată o succesiune de monumente. Se pare a fi de aceeași parte a Forumului, partea de sud, care apare pe ambele scene.Totul este văzut de un privitor plasat în partea de nord și se află la înălțimea statuii lui Marsyas, așa cum este indicat pe ambele panouri. Statuia se află în partea dreaptă a ruminalis ficus. Nu este cunoscută semnificația plasării acelei statui în spațiul sfânt al celor trei plante, ficus, olea și vitis, spațiu ce a fost, probabil închis da anaglife.  

Pe primul panou se disting de la dreapta Rostra de Cezar, Arcul lui Augustus, Templul Dioscurilor, Vicus Tuscus (reprezentat de un spațiu) și arcadele de la Basilica Julia. Pe al doilea panou, de la stânga la dreapta, apare după arcadele bazilicii, un spațiu gol pentru Vicus Iugarius, Templul lui Saturn, un arc marcând începutul căii Clivus Capitolinus, Templul lui Vespasian și în final Rostra.

Aceste două piese magnifice de marmură, reprezintă o dovadă a nivelui artistic atins în sec.al 2-lea la Roma și au darul de a completa imaginea de ansamblu a Forului Roman în sec.al 2-lea e.N. Ele sunt o comoară artistică și istorică, deși nu constituie un edificiu.