CONSTANȚA - CAZINOUL ÎN 4 VARIANTE

Istoria Cazinoului din Constanța este măsurată din 1910, anul inaugurării clădirii construite de arhitectul Daniel Renard. Practic, însă, începutul devenirii lui este mult mai vechi, încă din anii instalării în Dobrogea a administrației românești, după Războiul de independență din 1877-1878, cînd s-a pus problema sistematizării orașului. Atunci, noile autorități au hotărât ca la capătul bulevardului Elisabeta să se construiască un local destinat distracției. Astfel, între chioșcul de belvedere – dispărut între timp – și Farul genovez s-a construit străbunicul cazinoului de astăzi, ce purta numele de Kursaal. Imobilul era făcut din lemn și paiantă, pradă ușoară pentru vânturile puternice de la malul mării, necesitând reparații foarte dese. După aproape un deceniu, o furtună serioasă l-a avariat atât de grav în cât Consiliul Comunal al Constanței a decis demolarea Kursaalului și construirea unui local mai trainic.

in 1892, aproximativ în acceași zonă, a fost inaugurat Casinul, construit tot din lemn, dar pe o structură mai rezistentă, pe două terase suprapuse, ce ofereau o priveliște admirabilă asupra mării și portului din acea vreme.

În construirea casinului a fost implicat și fiul marelui scriitor Ion Creangă, militar de carieră, căpitanul Constantin Creangă. Casinul a trăit până în 1910, anul inaugurării actualulei clădiri a Cazinoului, an în care, pierzându-și utilitatea, a fost demolat.

Construirea Cazinoului avea să înceapă în 1903, anul în care primarul Constanței Cristea Georgescu a încheiat un contract cu arhitectul Daniel Renard pentru proiectarea imobilului. Istoria edificiului a fost, însă zbuciumată, arhitecții schimbându-se după cum se schimba culoarea politică a celor aflați la conducerea urbei. În cele din urmă, la începutul lui 1910, ajuns tot pe mâna arhitectului de origine franceză, Cazinoul se apropia de finalizare într-o formă destul de apropiată celei pe care o vedem astăzi.

Totuși, la insistențele Consiliului Comunal, arhitectul Victor Ștephănescu – cel care se ocupa de proiectarea Moscheei Carol I – realizează două extinderi care schimbă substanțial imaginea clădirii: extinderea spațiului de la etajul unu al clădirii cu încă un salon în partea dinspre mare și extinderea din spatele scenei sălii de spectacole.

Astfel s-a ajuns la varianta finală a Cazinoului pe care îl admirăm astăzi.

TERITORIUL STĂPÂNIT DE MIHAI VITEAZUL - 1600

MAUSOLEUL DIN PARCUL CAROL I ȘI MORMÂNTUL OSTAȘULUI NECUNOSCUT

In 17 mai 1923, în Parcul Carol I de pe Dealul Filaretului din Bucureşti, în faţa Palatului Artelor, care găzduia Muzeul Militar, a fost inaugurat Mormântul Ostaşului Necunoscut, în prezenţa familiei regale, a membrilor guvernului, a corpurilor legiuitoare și a unui public numeros. Monumentul, operă a sculptorului Emil Wilhelm Becker, avea să devină locul naţional de pelerinaj şi de reculegere în memoria soldaţilor români care s-au jertfit pentru întregirea Neamului.  Tot atunci,  în holul de onoare al Muzeului Militar a fost aşezat, în scop memorial, un grup statuar reprezentându-l pe Regele Ferdinand I al României, iar pe pereţi au fost gravate numele ofiţerilor morţi în război.

Palatul Muzeului Militar, grav afectat de incendiul din anul 1938 și de cutremurul din 1940, a fost demolat în anul 1943, iar pe locul său s-a amenajat un nou complex care urma să cuprindă: Monumentul Eroilor Neamului, Muzeul Militar şi cimitirul propriu-zis, dar în toamna anului 1944 lucrările au fost sistate.

Actualul Mausoleu din Parcul Carol, realizat în anii 1959-1963 după planurile arhitecţilor Horia Maicu şi Nicolae Cucu, a fost inaugurat la 30 decembrie 1963. Mormântul Ostaşului Necunoscut a fost atunci strămutat la Mausoleul de la Mărăşeşti unde a rămas timp de aproape trei decenii. În 1991 a fost însă readus în Parcul Carol I şi amplasat provizoriu, iar în noiembrie 2006  a avut loc ceremonia oficială a strămutării Mormântului Ostașului Necunoscut, pe locul original din 1923, pe esplanada din fața actualului Memorial al Eroilor Neamului.