ISTANBUL - PARCUL YERABATAN SI BORNA MILION

La apus de biserica Sfânta Sofia, se deschid în form[ de V două artere importante. Puţin spre stânga, se deschide o porţiune din fosta Cale imperială, sau via triumfalis, astăzi numită Divan Yolu Caddesi, stradă străbătută de linia tramvaiului-metrou. La dreapta se deschide, tot în diagonală, o altă arteră importantă a Istanbulului istoric, strada Yerebatan Caddesi, care duce de la Sfânta Sofia la Marele Bazar. La începutul acestei artere se găseşte, pe partea stângă, intrarea în Cisterna Bazilică.

Cele două mari artere amintite se întâlnesc într-un unghi ascuţit, unde cuprind un mic parc triunghiular, Parcul Yerebatan, cu plan de triunghi isoscel ascuţit. Pe latura de bază a triunghiului ocupat de parc, cele două artere sunt unite printr-o stradă pietonală populată de cafenele şi restaurante pline de turişti. In colţul ascuţit al parcului se ridică spre cer un zid înalt, dominator şi singuratic. Se presupune că reprezintă o frântură din dispăruta biserică Sfântul Ioan. Acest zid masiv şi venerabil a fost degajat şi pus în valoare în anul 1970, după demolarea unor construcţii civile ce nu făceau fală locului. Deşi este impresionant şi bizar, turiştii trec pe lângă el cu indiferenţă, grăbiţi spre Sfânta Sofia, spre Moscheea Albastră, sau Hipodrom.

Intr-un alt colţ al parcului, mai aproape de Yerebatan Caddesi, scoate capul o bornă kilometrică antică de piatră, numită astăzi borna miliară, sau, simplu, borna milion. Pare stingheră şi pierdută în tumultul uman din preajmă. Baza bornei miliare se află sub nivelul actual al terenului, fiind înconjurată de o excavaţie demonstrativă a solului.

In vechime aici se termina Via Egnatia, drum magistral al Imperiului Roman, care lega Roma cea veche de Roma cea Nouă, după ce trecea Marea Adriatică la Dyrrachium, în Dalmaţia, şi urma apoi conturul de nord al Mării Egee, trecând şi prin marele oraş Thessalonic. De la această bornă simbolică se măsurau distanţele spre toate colţurile imperiului, pe timp ce Constantinopolul a fost capitală. Bizantinii numeau borna începutul lumii. Simplitatea ei nu i-a atras pe jefuitorii oraşului, dar este de crezut că şi sultanii au dorit să o păstreze pentru viitorul lor imperiu. De aceea, probabil, nu a ajuns material de construcţie.

ISTANBUL - MOSCHEEA ZEYNEP

In anul 1769, prinţesa Zeynep, fiica sultanului Ahmed al III-lea, a ridicat o moschee în stil baroc musulman, lângă zidurile palatului tatălui său, lângă Topkapî. Moscheea îi poartă numele (Zeynep Sultan Camîi). Prin arhitectură, dar şi prin materialele folosite, piatră intercalată cu cărămidă, moscheea te face să gândeşti la o biserică bizantină. De altfel ea acoperă parţial fundaţiile marii biserici dispărute, Sfânta Maria Chalcopratea.

Edificiile anexă ale moscheii princiare serveau drept şcoală (mektep), iar astăzi drept şcoală primară. Porţiune utilizată odinioară pentru sebil  (fântână din apropierea unei moschei) este astăzi închisă. In faţa moscheei a fost adusă o altă fântână, prin anul 1920. Aceea se aflase lângă  complexul mortuar al sultanului Abdűlhamit I-ul, pe un teren prea apropiat de noul edificiu al Poştei celei mari a capitalei, poştă ridicată în perimetrul istoric.

Este foarte greu să-ţi faci o idee despre dimensiunile fostei biserici Sfânta Maria Chalcopratea (astăzi Maryem Ana Kalkoprateya kilise anti), văzând numai câteva zidării mizere rămase la sud de moscheea Zeynep. Se afla amplasată în centrul religios al Constantinopolului, aproape de Sfânta Sofia şi acropolis.

Te poartă un gând amar către sec. 4 e.N când a fost ridicată cu evlavie şi a devenit unul dintre cele mai venerate locaşuri creştine din Constantinopol. De altfel, după răscoala „Nika“ din anul 532 e.N, în cursul căreia a fost distrusă biserica Sfânta Sofia din a doua generaţie, biserica Sfânta Maria Chalcopratea a servit un timp drept catedrală patriarhală. Au fost descoperite fragmente de frescă amintind de copilăria lui Christos, dar vestigiile nu au fost complet cercetate arheologic. Multă zidărie a bisericii a fost distrusă pentru folosirea materialului la alte construcţii otomane. Numai resturile unui mic oratoriu sunt semnificative şi uşor de observat din strada Alemdar (Alemdar caddesi). De altfel, accesul este parţial liber, urmând străduţa care traversează centrul vechiului locaş sfânt, al cărui zid de nord este încă bine vizibil.

In tezaurul ei era adăpostită într-un sipet o relicvă creştină dintre cele mai valoroase, Sfânta Centură a Fecioarei, relicvă a cărei origine este confuză, dar care a stăpânit spiritele bizantine ca făcătoare de minuni. Mai târziu Centura Sfântă a fost mutată de împăraţi (basileus) în biserica de la Blachernes, în preajma noului palat imperial cu acelaşi nume.

Nu se ştie când a dispărut relicva sfântă, dar cel mai probabil este că a fost jefuită de cruciaţii din cruciada a IV-a (1204).

ISTANBUL - BISERICA SFANTA MARIA CHALCOPRATEIA

Este foarte greu să-ţi faci o idee despre dimensiunile fostei biserici Sfânta Maria Chalcopratea (astăzi Maryem Ana Kalkoprateya kilise anti), văzând numai câteva zidării mizere rămase la sud de moscheea Zeynep. Se afla amplasată în centrul religios al Constantinopolului, aproape de Sfânta Sofia şi acropolis.

Te poartă un gând amar către sec. 4 e.N când a fost ridicată cu evlavie şi a devenit unul dintre cele mai venerate locaşuri creştine din Constantinopol. De altfel, după răscoala „Nika“ din anul 532 e.N, în cursul căreia a fost distrusă biserica Sfânta Sofia din a doua generaţie, biserica Sfânta Maria Chalcopratea a servit un timp drept catedrală patriarhală. Au fost descoperite fragmente de frescă amintind de copilăria lui Christos, dar vestigiile nu au fost complet cercetate arheologic. Multă zidărie a bisericii a fost distrusă pentru folosirea materialului la alte construcţii otomane. Numai resturile unui mic oratoriu sunt semnificative şi uşor de observat din strada Alemdar (Alemdar caddesi). De altfel, accesul este parţial liber, urmând străduţa care traversează centrul vechiului locaş sfânt, al cărui zid de nord este încă bine vizibil.

In tezaurul ei era adăpostită într-un sipet o relicvă creştină dintre cele mai valoroase, Sfânta Centură a Fecioarei, relicvă a cărei origine este confuză, dar care a stăpânit spiritele bizantine ca făcătoare de minuni. Mai târziu centura sfântă a fost mutată de împăraţi (basileus) în biserica de la Blachernes, în preajma noului palat imperial cu acelaşi nume.

Nu se ştie când a dispărut relicva sfântă, dar cel mai probabil este că a fost jefuită de cruciaţii din cruciada a IV-a (1204).

In anul 1769, prinţesa Zeynep, fiica sultanului Ahmed al III-lea, a ridicat o moschee în stil baroc musulman, lângă zidurile palatului tatălui său. Moscheea îi poartă numele. Prin arhitectură, dar şi prin materialele folosite, piatră intercalată cu cărămidă, moscheea te face să gândeşti la o biserică bizantină. De altfel ea acoperă parţial fundaţiile marii biserici dispărute, Sfânta Maria Chalcopratea.

Edificiile anexă ale moscheii princiare serveau drept şcoală (mektep). Porţiune utilizată odinioară pentru sebil  (fântână din apropierea unei moschei) este astăzi închisă. In faţa moscheei a fost adusă o altă fântână, prin anul 1920. Aceea se aflase lângă  complexul mortuar al sultanului Abdűlhamit I-ul, pe un teren prea apropiat de noul edificiu al Poştei celei mari a capitalei, poştă ridicată în perimetrul istoric.