ROMA V - SANCTUARUL VENUS CLOACINA (FORUM ROMANUM)

Un cerc de travertin pe sol, în fața basilicii Aemilia, la sud,  marchează amplasarea fostului sanctuar dedicat divinității protectoare al canalizării Cloaca Maximma. Sanctuarul (Sacellum Venus Cloacina) era plasat pe locul în care Cloaca Maxima intra în Forum.  Epitetul de Cloacina, atribuit lui Venus, este interpretat drept purificatoarea. Se mai disting încă urme ale scărilor de acces spre lucrarea subterană. O legendă vorbește despre faptul că în sec.al 5-lea e.A un oarecare J.C. virginius, modest ofițer plebeian, și-a ucis fiica pentru a o sustrage de la desfrâul și obscenitățile decemvirului Appius Claudius. Istoricul Titus Livius a povestit că decemvirul, abuzând de puterea sa, vroise să transforme pe Virginia ăn sclava sa. Faptul a provocat revolta plebei și abdicarea decemvirilor.

Autorii creștini de la începuturi au tratat cu sarcasm această divinitate păgână, fără a aprecia faptul că pentru romani purificarea mediului de trai avea mare valoare pentru sănătate. In plus, romanii o venerau pe Cloacina ca zeiță a curățeniei, a purității.

ROMA V - VIA SACRA (FORUM ROMANUM)

A fost calea romană cea mai prodigioasă din antichitate, ea străbătând Forum-ul piața cea mai veche și populată din centrul Romei. Incă de ala început a trecut pe lângă locurile cele pline de credință ale orașului, pe lângă primele temple, sau sanctuare. Parcurgea Forum-ul de la est la vest și făcea legătura prin Clivus Capitolinus cu partea de sus a Capitoliului, alt punct încărcat de adâncă crerdință prin templul lui Jupiter foarte Bun și foarte Mare (templul Jupiter Capitolonus). Odată cu scurgerea timpului, traseul ei prin Forum s-a îmbogățit sufocant cu edificii reliogioase, din ce în ce mai mari șim somptuoase.

Via Sacra a făcut parte din traseul celor mai importante procesiuni religioase, și ruta tradițională a trimfurilor acordate marilor comandați de armate care se întorceau după victorii sctrălucite. In mare parte aceste parade triumfale aveau în frunte chiar pe unii împărați ce nu participaseră direct la lupte, dar își însușeau dreptul de învingători.

Marșul triumfal pornea de la margine de oraș, dinspre apus, ocolea Palatinul pe la Circus Maximus și urma apoi calea spre viitorul Colosseum, de unde pătrundea prin Via Sacra dinspre răsărit. Urma Via Sacra până la capătul ei de apus. Din acel punct coloana Triumfului se urca spre culmea Capitoliului urmănd calea înclinată ce urca pe lângă stânca Capitoliului pe partea de răsărit, cale numită Clivus Capitolinus. La baza Capitoliului, prizonierii care urmaseră carul de luptă al învingătorului, erau lăsați să-și aștepte sfârșitul în închisoarera Carcer Tullianum (azi Caecere Mamertina), cea mai veche și mai prost famată din Roma.

Convoiul Triumfului urca pe Capitoliu unde se aduceau jertfe lui Jupiter Capitolinus. Acolo se mulțumea pentru protecția acordată în campania trecută și a-i implora ajutorul marelui zeu pentru viitor.

Pe traseul său din mijlocul Forum-ului, Via Sacra era cea mai lată cale a Romei. In perioada regală și apoi în cea republicană, Forum-ul era mult mai scurt decât în epoca imperială. Regia și casa vestalelor, marcau limita sa răsăriteană. Partea dinspre arcul de triumf al lui Titus s.a adăugat ulterior. Crescând lungimea Forum-ului, a cescut și cea a Viei Sacre, care ăl străbătea prim mijloc.

In sec. al 4-lea e.A., Via Sacra a fost protejată cu o structură care să o ferească de degradarea datorată ploilor. Mai târziu a fost pavată și deschisă sub cerul liber. Pe timpul lui Nero a fost încadrată de colonade laterale purtătoare de statui.

Via Sacră a constituit și cadrul unor fapte criminale ale istoriei Romei, pe lângă procesiuni religioase, triumfuri, cale pentru mulțimile zilnice ce se scurgeau spre basilici pentru afaceri sau pentru probleme de judecată.

Cortegiul triumfal era precedat de muzicieni și dansatori, după care urma carul de luptă al victoriosului tras de patru cai albi. Cel ovaționat avea fața vopsită cu roșu, purta o togă de culoarea purpurei și o coroană de lauri. In urma sa eru trași cu înjosire prizonirii cei mai valoroși și o parte din capturile de război  cele mai semnificative. Urmau legiunie care luptaseră pentru victorie și demnidarii și senatorii. Totul se organiza cu un fast costisitor, în uralele muțimii istaerizate și doritoare de danii materiale și de jocuri de circ.

Via Sacra a fost o coloană vertebrală a Romei , de la fondare și până la prăbușire.

ROMA V - BASILICA AEMILIA (FORUM ROMANUM)

Este cea de a doua bazilică ridicată la Roma, în anul 179 e.A, după basilica Porcia construită în apropiere cu șase ani înainte, în anul 185 e.A. Asemănător majorității monumentelor din Forum, ea a suferit multe restaurări și reconstruiri. Vestigiile care se pot vedea astăzi au aparținut edificiului reconstruit în sec.1 e.N. S-a numit Aemilia pentru că a fost dată în grijă și întrerținere membrilor gintei Aemilia. Ea s-a ridicat în spatele unui fost rând de tabernae, distruse în incendiul din anul 210 e.A. Este singura bazilică din epoca romană al cărei plan mai este cunoscut pe teren, ca şi cel al basilicii Julia. Altele trei (Porcia, Sempronia și Opimia) au dispărut cu totul.

            Asemănător tuturor basilicilor antice, ea nu avea nici o funcție religioasă, ci numai funcții politice, sociale, comerciale și juridice. O bazilică era loc de întâlnire pentru dezbateri politice, loc de adunare a diferitelor categorii sociale sau profesionale, loc propice pentru activități comerciale și loc unde se desfășurau ședințe de judecată. Sub marea sală centrală acoperită se tratau afaceri, se dădeau întâlniri la adăpost de căldură sau frig. Se făcea justiție atunci când vacarmul îi gonea pe avocați și judecători din piețele publice.

            Pe latura dinspre centrul Forum-ului, se deschidea un rând de magazine sub un portic. Se văd încă zidurile care le separau, unele reconstruite. Acolo se vindeau parfumuri și bijuterii. In spatele magazinelor trebuie imaginate navele basilicii, separate de coloane frumoase din marmură colorată. Antablamentele edificiului erau realizate din marmură albă, foarte fin sculptată. Fragmrnte de coloane și din arhitrave sunt expuse în lungul laturii de nord-est.
Basilica deschidea spre piaţă un front de 100 de metri, fiind flancată pe toată întinderea faţadei de un şir de încăperi destinate negoţului, taberne novae.
Interiorul era împărţit în patru nave prin coloane de marmură africană şi cipollino.

            In unghiul de sud-est al basilicii se remarcă o inscripție latină dedicată nepoților lui Augustus, adoptați de împărat și prinți ai tineretului. Nepoții fuseseră speranța de continuarea dinastiei Iuliene, dar se stinseseră amândoi în jurul vârstei de 20 de ani, îndurerând fără consolare pe împărat. Nepoții proveniseră din căsătoria Iuliei, singura fiică a lui Austus, cu Vipsanius Agrippa, om de mare valoare, sfătuitor și apropiat al împăratului încă din timpul tinereții agitate.

            Construirea basilicii a fost susținută financiar de censorii Marcus Aemilius Lepidus și Marcus Fulvius Nobilior. S-a numit la începuturi basilica Aemilia sau basilica Fulvia.

           In anul 159 e.A, cenzorul Publius Cornelius Nasica Corculum a instalat o clepsidră în basilica numită atunci Aemilia și Fulvia, după numele celor doi censori fondatori. Basilica nu a mai păstrat decât numele de Aemilia, pierzând pe cel de Fulvia după sec.al 2-lea e.A.

            Pe timpul dictaturii lui Sulla (82-79 e.A.) s-au operat o serie de reconstrucții în Forum Romanum. Atunci Basilica Aemilia (Emilia) a fost completată cu un portic cu două caturi, așezat în fața tabernelor, ascunzându-le vederii dinspre piață.

            In anul 78 e.A, consulul Marcus Armilius Lepidus a decorat edificiul cu scuturi, sau portrete ale strămoșilor săi, după ce a asigurat și o reconstrucție.

            In anul 54 e.A, edilul Lucius Aemilius Paulus, fratele triumvirului Marcus Aemilius Lepidus s-a angajat să reconstituie basilica pe baza banilor proveniți din prada din Gallia adunată Caius Julius Caesar. Prin noile lucrări, basilica Aemilia a câștigat în splendoare, dar lucrarea a fost terminată de fiul celui ce începuse lucrarea, Lucius Aemilius Lepidus Paullus, pe timpul consulatului său. De atunci edificiul s-a numit basilica Paulli.
Caesar a dispus constrirea  basilicii Julia în fața celei Aemiliene la întoarcere din Gallia.
In anul 14 e.A, basilica a dispărut într-un incendiu, dar a fost reconstruită de ginta Aemilia. A fost restaurată din nou în anul 22 e.N de Marcus Aemilius Lepidus.

La începutul sec.al 5-lea e.N, acoperișul din lemn și aripile au fost distruse de un incendiu pus în sarcina jafului vizigoților lui Alaric (410 e.N). Magazinele (tabernae) au fost distruse și ele. Cutremurul din anul 847 a cauzat prăbușirea totală a basilicii.

Basilica a fost ridicată la început pentru a proteja pe trecători și pentru a oferi adăpost  de soare și vânt afacerilor din Forum Romanum. Aici s-au amenajat magazine (tabernae) și o terasă de unde se puteau urmări luptele de gladiatori care se derulau în piață. Ulterior s-au așezat în bazilică și tribunalele. Apoi s-au instalat aici cei ce se ocupau cu schimbul de bani și bancherii, simțind că locul era propice afacerilor.

Basilica se învecina la nord cu Forum-ul lui Nerva și cu Curia, de care era despărțită de strada Argilentum. Pe la sud trecea Via Sacra, care tăia pe lungime Forum-ul, de la templul lui Saturn, la Arcul de triumf al lui Titus. Alături de templul lui Saturn se afla sediul tezaurului public al poporului roman.

Basilica era formată dintr-o sală principală, împărțită în trei nave, înconjurate de coloane din marmură de Africa, cu baze și capitele din marmură albă. O a patra navă a fost adăugată cu ocazia reconstrucției. Ordinul arhitectural era cel doric datorită unei monede s-a putut afla că avea două nivele.

Sala principală măsura 70 de metri lungime și 27/29 de metri lățime. In partea de nord-vest a navei s-a adăugat o a doua linie de coloane. In sud-vestul navei, un rând de magazine a fost construit ulterior în sistemul opus quadratum, adică cu blocuri paralelipipedice de tuf. In trei dintre ele se găseau porțile spre interiorul edificiului.

Nai târziu, Augustus a așezat în fața basilicii o colonadă dorică cu arcade, care ascundea magazinele (tabernae) de ochii trecătorilor de pe Via Sacra și a dat vechii basilici un aspect conform gustului zilei. Tot de pe timpul lui Augustus, dar mai târziu, porticul a fost detașat de corpul basilicii și a format un edificiu aparte, dedicat celor doi nepoți adoptați pentru a-i urma la domnie, Caius și Lucius Caesar.

Astăzi se mai pot vedea numai bazele coloanelor basilicii și ale magazinelor, urme care dau numai imaginea planului lor general.