ROMA V - ARCURILE LUI DRUSUS ȘI GERMANICUS XXXX



Nero Claudius Drusus

Au fost două bolte construite, în anul 19 eN, de o parte și de alta a templui Mars Ultor, din Forumul lui Augustus. Arcurile au fost ridicate de către împăratul Traianus în onoarea lui Drusus, fratele său, și a lșui Germanicus, nepotul dinspre frate, pentru campaniile victorioase din Germania. La data ridicării arcurilor cei doi nu se mai aflau în viață. Despre cele două monumente au rămas numai mărturii scrise.

Nero Claudius Drusus, a fost înfiat de Augustus împreună cu fratele său, viitorul împărat Tiberius, când a a luat în căsătorie pe mama lor Livia Drusilla. Proveneau dintr-o altă căsătorie a Liviei. Ambii frați au urmat cariera militară și au făcut cinste Romei.

Drusus s-a remarcat în campaniile din Gallia, Rhetia, Vindelicia și Germania. Tot el a urmărit săparea canalului dintre Rhin și Flevo (azi IJssel, Olanda), numit Fossa Drusiana. A murit într-un accident de vânătoare prin cădere de pe cal. Pe atunci călăreții romani nu foloseau încă scările de la șea, acestea fiind adoptate după exemplul barbarilor abia la sfârșitul sec.al 6-lea e.N. Tiberius a condus pe jos cortegiul funerar al fratelui din Germania până la Roma. După moarte acest Drusus a primit supranumele de Germanicus.

Decimus Claudius Nero Germanicus

Decimus  Clauduius Nero, zis Germanicus a fost fiul lui Nero Claudius Drusus cu Antonia Minor. El a luat supranumele tatălui de Germanicus. A îmbrățișat tot cariera militară și a devenit un general foarte iubit de legiuni. A fost totodată fratele mai mare al viitorului împărat Claudius, nepot adoptiv al lui Augustus, apoi fiu adoptiv al lui Tiberius, tatăl viitorului împărat Caligula și bunic al împăratului Nero. S-a remarcat prin campaniile victorioase din Germania, așa că a purtat cu cinste supranumele. S-a stins la Antiohia, în Orient, în condiții controversate, de simplă boală sau de asasinat prin otrăvire. Era anul 19 e.N, iar moartea sa a zguduit familia imperială și întreaga Romă.

ROMA V - ARCUL LUI DRUSUS

Arcul Drusus din Roma (Arcus Drusi), încă existent,  a fost cel mai probabil ridicat în onoarea generalului roman Nero Claudius Drusus, în anul 9 e.N, la începutul Viei Appia, la joncțiunea cu Via Latina. Se află în preajma actualei porți San Sebastiano din zidul de apărare al lui Aurelianus și a constituit, foarte probabil, un arc de susținere al apeductului Aqua Antininiana, construit în sec.al 3-lea e.N.

Rolul acestei construcții a rămas controversat. Mult timp a fost considerat drept arc de triumf al lui Nero Claudius Drusus, ridicat după moartea sa accidentală în Germania. Ulterior s-a dedus că a folosit și ca boltă de trecre a unui apeduct de pe timpul lui Antoninus Pius. Această a doua constatare nu elimină prima sa destinație, cea de arc de triumf, mai veche cu un secol și jumătate. Edificiul era ornat cu sculpturi ce reprezentau trofee, fapt ce îl desemnează drept construcție mai importantă decât o simplă trecere boltită pe sub un apeduct.

In sec.al 5-lea arcul a fost cuprins în structura de apărare a porții botezate mai târziu drept poarta San Sebastian. Această înglobare în fortificație s-a aplicat, pe timpul împăratului Flavius Honorius, de către edilii Romei. Honorius își stabilise reședința imperială la Ravenna și nu mai purta un interes deosebit Romei.

Nero Claudius Drusus a fost copilul Liviei Drusilla, ca și viitorul împărat Tiberius. Ambii copii au provenit dintr-o căsătorie anterioară a Liviei, dar au fost adoptați de Augustus. Ambii au urmat cariera militară și s-au afirmat cu glorie în lupte. Drusus a murit într-un accident de vânătoare în Germania. Fratele său i-a adus rămășițele la Roma, mergând pe toată distanța pe jos în fața cortegiului.

Un alt arc a fost ridicat în onoarea lui Julius Caesar Drusus, fiul lui Nero Claudius Nero, în anul 23 e.N, după moartea lui. Acest arc se pare să se fi numit tot Arcus Drusi și să se fi găsit în Forum Romanum, la nord de Rostre. Urmele acestui edificiu au dispărut în totalitate.

ROMA V - ARCUL LUI DOLABELLA SI SILANUS

Acest arc (Arcus Dolaballae et Sijani) a fost puțin cunoscut și comentat de autorii antici și moderni. S-a aflat pe colina Caelius în apropiere de cazărmile peregrinilor. Peregrinii erau soldați detașați din provincie la Roma pentru a servi ca trupe auxiliare. Aceștia erau, în special frumentarii sau speculatores, folosiți la începuturi la aprovizionare și drept curieri militari, iar în sec.al 2-lea și al 3-lea e.N folosiți ca poliție specială. Un templu al lui Jupiter Redux era construit în onteriorul cazărmilor.

Arcul a fost construit în anul 10 e.N, de către consulii Publius Cornelius Dolabella și Gaius Junius Silanus. El a fost ridicat, probabil, ca element al planului general al lui Augustus, ca și arcul lui Lentulus și Crispinus pentru reconstituirea și mărirea sistemului de apeducte. Realizat din travertin și fără ornamente, el avea sarcina principală de a susține o ramură a Apeductului Marcia.

Amplasamentul arcului indică că el a reprezentat și o reconstrucție a Zidului sevian, a unei porți a acelui zid vechi. Dar nu se știe precis de care poartă a fost vorba. Sunt două ipoteze. Una se referă la Poarta Querquetulana (sau Querquetujaria), iar alta la Poarta Caelimontana. Cu toate că cea din urmă este considerată drept varianta mai sigură, nu exiată nici o indicație scrisă despre vreo rută importantă care ar fi ieșit pe această poartă.

 Mai târziu arcul a fost folosit de Nero pentru lucrările unei noi ramuri a Apeductului Claudia, lucrare numită Arcus Neroniani deși era o aducțiunee suplimentară de apă care urma să aprovizioneze toate cele 14 cartiere ale Romei lui Augustus și, în special Domus Aureus, palatul său cel nou și extravagant.

Ulterior, apeductul lui Nero a fost prelungit de Domitianus până la Palatin.