luni, 3 octombrie 2011

CEAUŞESCU - ULTIMILE 100 DE ZILE

Manifest revolutie 1989

(preluate din cartea Ceausescu - Ultimele 100 de zile fatale de Carol Roman, Ed.Carro)
• 14 septembrie – Nicolae & Elena Ceauşescu în Vizită de lucru la Iaşi (cuvântare)
• 15 septembrie – Nicolae & Elena Ceauşescu participă la deschiderea anului de învăţământ la Iaşi (cuvântare)
• 16 septembrie – Nicolae & Elena Ceauşescu Adunare populară în municipiul Suceava (cuvântare)
• 18 septembrie – Nicolae & Elena Ceauşescu Adunare populară la Botoşani (cuvântare)
• 20 septembrie – Primire delegaţie Chineză (cuvântare)
• 22 septembrie – Vizita preşedintelui Afganistanului (cuvântare)
• 23 septembrie – Şedinţă CPEx. al CC al PCR (cuvântare)
• 24 – 25 septembrie – Convorbiri economice româno – iraniene
• 27 septembrie – Nicolae Ceauşescu primeşte vizita unei delegaţiii militară din Coreea de Nord (cuvântare)
• 29 septembrie – Nicolae Ceauşescu primeşte delegaţii din Zambia şi Palestina (cuvântare)
• 2 octombrie - Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită de lucru în Ialomiţa. Vizită la industria alimentară din capitală (cuvântare).
• 4 octombrie – Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită de lucru la ICS, inginerie tehnologică.
• 5 octombrie – Consfătuire de lucru la CC al PCR (cuvântare).
• 6 – 8 octombrie – Nicolae Ceauşescu participă la festivităţile de la Berlin consacrate împlinirii a 40 de ani de la înfiinţarea R.D. Germane (dată la care începe degringolada regimului comunist din această ţară). Pe 7 octombrie au loc întâlniri cu Jivkov şi Honeker şi secretarul P.C. Vietnamez.
• 9 octombrie – Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită în pieţe agroalimentare din capitală. Întâlnire cu Yasser Arafat.
• 10 octombrie – Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită în pieţe şi la institutele de cercetări.
• 12 octombrie – Şedinţă CPEx. al CC al PCR. Întâlnire cu conducerea comisiei economice româno-americană (cuvântări).
• 14 octombrie – Nicolae & Elena Ceauşescu participă la deschiderea celei de a XV – a ediţie a Târgului Naţional Bucureşti; – Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită judeţul Bistriţa (cuvântări).
• 16 octombrie – Nicolae & Elena Ceauşescu participă la un miting popular la Bistriţa; primirea delegaţiilor ţărilor socialiste la TIB (cuvântare).
• 18 octombrie – Telegrame legate de realegerea lui Nicolae Ceauşescu; şedinţa Tratatului de la Varşovia (cuvântare).
• 19 octombrie – Primiri: trimisul Iranului
• 20 octombrie – Şedinţă CPEx. al CC al PCR. (cuvântare).
• 21 octombrie – Elena Ceauşescu prezidează Plenara Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Învăţământului (cuvântare Elena Ceauşescu).
• 23 octombrie – Primiri: reprezentantul Ciprului (cuvântare)
• 24-25 octombrie – La Plenara lărgită a CC al PCR, Nicolae Ceauşescu prezintă expunerea „Cu privire la problemele socialismului, ale activităţii ideologice, politico-educative, de dezvoltare a conştiiţei revoluţionare, de formare a omului nou, constructor conştient al socialismului şi comunismului în România”.
• 26 octombrie –– Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită de lucru în Capitală; apariţia în presă de date de recolte false („Scânteia”, „România liberă”, ş.a.)
• 27 octombrie – Nicolae Ceauşescu susţine o cuvântare la Marea Adunare Naţională.
• 28-30 octombrie – Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită de lucru la Brăila, cuvântare la miting, acordarea titlului de „erou agrar” pentru judeţul Brăila.
• 3 noiembrie – Apariţia unei cărţi standard Elena Ceauşescu în Siria.
• 7 noiembrie – Conferiţe judeţene de partid
• 8 noiembrie – Ziarele „Scânteia”, „România liberă”, ş.a. susţin campania pentru realegerea lui Nicolae Ceauşescu în funcţia de secretar general; Vizită în industri şi unităţi ştiinţifice din Bucureşti.
• 9 noiembrie – Conferinţa organizaţiei municipale Bucureşti. (cuvântare)
• 10 noiembrie – Consfătuirea secretarilor cu probleme economice la CC al PCR; apariţia unei cărţi standard Nicolae Ceauşescu în Tanzania.
• 14 noiembrie – Primiri: ministrul de externe cubanez, ziarist din China, apariţie carte standard Nicolae Ceauşescu la Bogota.
• 16 noiembrie – Interviu „Prensa Latina”, mesaj Nicolae Ceauşescu pentru studenţi.
• 18 noiembrie – Interviu pentru presa RPD Coreeană, apariţia în „Scânteia”, „România liberă”, ş.a. de picturi reprezentându-i pe Elena şi Nicolae Ceauşescu.
• 19 noiembrie – Interviu Kuweit; coperţi cărţi.
• 20 – 24 noiembrie – Are loc Congresul al XIV – lea al P.C.R. Cuvântări Nicolae si Elena Ceauşescu; întâlniri cu prim-secretari din Bulgaria, RDG, Afganistan, Coreea, Cuba etc. Congresul îi realege pe Nicolae şi Elena Ceauşescu, continuând cu intensitate cultul personalităţii acestora.
• 25 noiembrie – Mesaje de felicitare către Nicolae si Elena Ceauşescu.
• 27 noiembrie – Interviu acordat unui ziarist din Nigeria.
• 29 noiembrie – Nicolae & Elena Ceauşescu efectuează o vizită în unităţi industriale şi de cercetare din Bucureşti.
• 1 decembrie – Cuvântare la CPEx. al CC al PCR.
• 2-3 decembrie – La Malta se desfăşoară întâlnirea la nivel înalt americano-sovietică.
• 4 decembrie – Întâlnirea, la Moscova, între Nicolae Ceauşescu şi Mihail Gorbaciov, cu prilejul participării la întâlnirea la nivel înalt a conducătorilor statelor membre ale Tratatului de la Varşovia. Are loc un schimb dur de replici între cei doi, încheiat cu o ameninţare din partea lui Mihail Gorbaciov care-i cere lui Nicolae Ceauşescu să îmbunătăţească nivelul de trai al populaţiei şi să respecte drepturile omului.
• 5 decembrie – Ziarele „Scânteia”, „România liberă”, ş.a. prezintă decretul aberant al Consiliului de Stat cu privire la mărirea a burselor studenţilor; reacţii în şcoli şi facultăţi; Primire: ministrul de externe al RPD Coreeană.
• 8 – 10 decembrie – Presa abundă de declaraţii din ţările în curs de dezvoltare laudative la adresa lui Nicolae Ceauşescu.
• 11 – 12 decembrie – Şedinţa comună a CC al PCR, a Biroului Permanent şi birourilor secţiunilor Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale avizează planurile de dezvoltare economică pe 1990, fixează pentru 11 martie data alegerilor pentru MAN şi consiliile populare şi ascultă o informare a lui Nicolae Ceauşescu cu privirea la şedinţa de la Moscova a Tratatului de la Varşovia.
• 14 decembrie – Nicolae Ceauşescu susţine o cuvântare în faţa Marii Adunări Naţionale. Un grup de oponenţi ai regimului dictatorial a încercat să organizeze o acţiune restrânsă la Iaşi, prin adunarea în Piaţa Unirii a unor intelectuali, studenţi şi muncitori sub egida Frontului Popular Român. Mitingul a fost preîntâmpinat de autorităţi.
• 16 decembrie – Izbucnesc manifestările antidictatoriale şi anticomuniste la Timişoara. Intervenţia forţelor de ordine se soldează cu zeci de morţi şi răniţi.
• 17 decembrie – Şedinţă a CPEx al CC al PCR cu privire la evenimentele din Timişoara.
• 18 – 20 decembrie – Vizita oficială de prietenie în Republica Islamică Iran a lui Nicolae Ceauşescu (fără Elena). Cu prilejul vizitei este semnat Programul pe termen lung pentru dezvoltarea cooperării economice, comerciale şi tehnici dintre cele două ţări.
• 19 decembrie – La Timişoara se declanşează greva generală şi se cere demisia lui Nicolae Ceauşescu. Generalul Ştefan Guşă, şef al Marelui Stat Major, raportează la Bucureşti că în stradă nu se află huligani, ci muncitori de la toate întreprinderile timişorene. El ordonă trupelor să intre în cazărmi. El ordonă trupelor să intre în cazărmi.
• 20 decembrie – Timişoara devine primul oraş liber de comunism. Se constituie Frontul Democratic Român, formaţiune politică antitotalitară. Seara, Nicolae Ceauşescu revine în ţară. El se adresează populaţiei, prin intermediul Televiziunii, în legătură cu evenimentele de la Timişoara, declarând că acestea sunt opera unor huligani şi nu au nimic comun cu clasa muncitoare.
• 21 decembrie – Decret prezidenţial de instituire a stării de necesitate în judeţul Timiş. Mitingul din Capitală, convocat de Nicolae Ceauşescu este întrerupt de grupurile de protestatari, care se regrupează în faţa Hotelului Intercontinental, a ambasadei SUA şi în Piaţa Romană. În cursul nopţii se trage în demonstranţi şi se degajează terenul cu ajutorul blindatelor.
• 21- 22 decembrie – Au loc confruntări armate şi demonstraţii populare împotriva regimului comunist la Arad, Sibiu, Braşov, Cluj-Napoca. Soldate cu numeroase victime.
• 22 decembrie – În jurul orei 12:08, Nicolae şi Elena Ceauşescu fug din sediul CC al PCR cu ajutorul unui elicopter. După o scurtă escală la Snagov cei doi sunt lăsaţi în zona Titu şi preluaţi de miliţie. În jurul orei 18:00 cuplul Ceauşescu este luat şi depus într-o unitate militară din Târgovişte. Se desfăşoară prima şedinţă a Comitetului Frontului Salvării Naţionale, compus din vechi comunişti şi dizidenţi, prezidată de Ion Iliescu. Au loc lupte de stradă în principalele oraşe din România.
• Pe 24 decembrie în România este proclamată Victoria revoluţiei.
• Pe 25 decembrie, în urma unui simulacru de proces organizat de CFSN (care durează 55 de minute!), Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt condamnaţi la moarte prin împuşcare. Sentinţa este executată în aceeaşi zi în jurul orei 15:00.
• În după-amiaza zilei de 30 decembrie cadavrele cuplului Ceauşescu sunt înmormântate în mare secret la Cimitirul Ghencea din Bucureşti.

sâmbătă, 1 octombrie 2011

CEAUŞESCU - AMĂNUNTE DIN CERCETĂRILE PENALE ULTERIOARE EXECUŢIEI

Copiii lui Nicolae Ceauşescu au suferit un tratament bestial din partea camarilei lui Ion Iliescu, care se considera o purtătoare de revoluţie, dar care era o şleahtă de slugoi trădători.  Copiii au suferit pe nedrept pentru faptele părinţilor şi ale PCR, în general. Au fost arestaţi, anchetaţi, iar Zoia şi Nicu şi-au găsit sfârşitul în urma unor lungi suferinţe. Membrii familiei Ceauşescu au fost cercetaţi pentru subminarea economiei naţionale, pentru că ar fi beneficiat personal şi nejustificat de bunuri şi valori scoase din circuitul economic naţional prin fosta Gospodărie a Comitetului Central al Partidului Comunist Român.

Valentin, Nicu şi Zoe Ceauşescu
Dosarul 25/P/SP/1993 i-a avut ca protagonişti principali pe Elena şi Nicolae Ceauşescu, fiii acestora Zoia, Valentin şi Nicu. Nu au scăpat de anchetă nici partenerii de viaţă ai copiilor cuplului dictatorial, respectiv Mircea Oprean (soţul Zoiei), Poliana Cristescu (soţia lui Nicu), Iordana Borilă (fosta soţie a lui Valentin) şi Roxana Dună (iubita şi viitoarea soţie a lui Valentin).

Expertiza contabilă

Principalele probe împotriva acestora au fost mărturiile angajaţilor din cadrul Gospodăriei, dar şi o expertiză contabilă realizată în 1990, document care a stabilit valoarea prejudiciului ca urmare a cheltuielilor făcute în scop personal de membrii familiei Ceauşescu şi achitate de Gospodăria de Partid, în perioada cât au condus România. În total, peste 210 milioane de lei, pagubă socotită prin neachitarea chiriilor la stat, a alimentelor, a îmbrăcămintei, a încălţămintei, a bijuteriilor, a mobilierului sau a transportului.

In iunie 1999, procurorul Augustin Lazăr a decis închiderea dosarul penal motivând, în cazul cuplului Ceauşescu, că există autoritatea de lucru judecat, aceştia fiind condamnaţi la moarte şi executaţi şi pentru aceste fapte. În cazul copiilor, scoaterea de sub urmărire penală  a fost motivată prin faptul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, întrucât „făptuitorii, în condiţiile de atunci, nu se puteau opune dorinţei soţilor Nicolae şi Elena Ceauşescu de a primi bunuri în valoare de milioane de lei şi alte avantaje, de teama de a nu li se întâmpla ceva".

Zoia şi Valentin, alături de părinţii lor, Elena şi Nicoale Ceauşescu,
la 15 ianuarie 1972


210 milioane de lei ar fi trebuit să achite familia Ceauşescu pentru bunurile pe care nu le-a plătit în perioada cât a condus România.

Datoriile presupuse

În cadrul anchetelor deschise imediat după Revoluţia din 1989 s-a realizat şi o expertiză contabilă, iar specialiştii au încercat să afle de ce bunuri s-a bucurat fiecare membru al familiei Ceauşescu fără a le plăti la Gospodăria de Partid. Totodată, anchetatorii au scormonit în conturile deţinute la CEC de membrii familiei Ceauşescu. Elena şi Nicolae Ceauşescu n-aveau bani la CEC, aveau însă copiii, cei mai mulţi Zoia Ceauşescu. Oricum, fiecare avea „rezerve" de peste un milion de lei. Singurul care a declarat conturi în străinătate a fost Valentin Ceauşescu. „Am un cont de circa 1.000 de lire sterline la o bancă din Londra - „Midland" - şi 1.500 de mărci la „Deutsche Bank"- sucursala din Frankfurt. Nu cunosc numerele conturilor; extrasul de cont privitor la depozitul din RFG poate fi găsit cu ajutorul fostei soţii, Iordana Borilă", a precizat Valentin Ceauşescu organelor de anchetă în dosarul privind subminarea economiei naţionale.

Valentin Ceauşescu

Datoriile către stat:
Nicolae şi Elena Ceauşescu    187.217.432 de lei
Nicu Ceauşescu                         5.463.572 de lei
Zoia Ceauşescu                         3.357.269 de lei
Mircea Oprean                         2.770.321 de lei
Iordana Borilă                           1.888.119 de lei
Poliana Cristescu                       2.852.578 de lei
Roxana Dună                               146.293 de lei
Oricum, toate cercetările din acei ani au fost făcute cu patimă răzbunătoare. Pe deasupra cheltuielile presupuse nu se pot compara cu jaful practicat de noii conducători parveniţi ai României.

 

Bani găsiţi la CEC, în 1989:
Nicu Ceauşescu           1.223.873 de lei
Valentin Ceauşescu      1.223.873 de lei
Zoia Ceauşescu           1.450.020 de lei

Sumele erau mari, dar foarte mulţi gestionari, magazioneri, ofiţeri de securitate, activişti de partid, ciobani şi afacerişti clandestini, miniştri, sau conducători de întreprinderi, deţineau sume mult mai mari (dar nu plasate la vedere). Din arhivele CEC ar fi trebuit să fie extrasă şi lista multor alţi posesori de averi în lei, pentru a se face o comparaţie.
Nicu Ceauşescu, catalogat ca impertinent

Mezinul familiei Ceauşescu, Nicu Ceauşescu, supranumit pe nedrept „Prinţişorul", era sufletul Elenei Ceauşescu, cea despre care ştia că-i achita toate cheltuielile. El a dat o scurtă declaraţie procurorilor cu privire la modul în care a beneficiat de posibile bunuri ale statului. „La data de 10 decembrie 1983 m‑am căsătorit cu Cristescu Poliana şi am locuit împreună până în aprilie 1985, în locuinţa din strada Cosmonauţilor 2-4. Când m-am mutat în locuinţă, aceasta era mobilată în întregime: sufrageria, dormitor, birou, bucătărie, hol. În perioada decembrie 1983 - octombrie 1987, am locuit efectiv în această locuinţă, până în aprilie 1985 a locuit aici şi Cristescu Poliana. Cheltuielile legate de locuinţă, chirie, întreţinere, gaz, electricitate le suporta Elena Ceauşescu. Eu nu am plătit efectiv nimic din aceste cheltuieli".
Nicu Ceauşescu, la 22 de ani

Mâncarea lui Nicu, trimisă cu avionul

Şeful Serviciului reprezentare din cadrul Gospodăriei de Partid, Radu Burciu, cercetat la rândul său pentru complicitate la subminara economiei, a povestit că membrilor familiei Ceauşescu li se trimitea mâncare zilnic la domiciliile din Bucureşti. În perioada în care Nicu Ceauşescu a fost prim-secretar al Comitetului PCR din Sibiu, alimentele acestuia erau trimise cu avioane Tarom, care făceau curse regulate Bucureşti-Sibiu, în container sigilat, însoţit de un ofiţer din Ministerul de Interne.

Nicu Ceauşescu cel condamnat pe nedrept

„Când avioanele nu puteau decola din cauza ceţii sau a altor fenomene meteorologice, mâncarea era trimisă tot în container, cu maşini speciale, de asemenea, cu însoţitor", a explicat fostul şef al Gospodăriei. Radu Burciu a arătat că alimentele familiei Ceauşescu valorau 160.000-180.000 de lei lunar. „Repet, membrii familiei Ceauşescu nu achitau contravaloarea lor", a ţinut să precizeze Burciu.



Valentin Ceauşescu

Codurile secrete ale imobilelor

Unul dintre angajaţii Înteprinderii de Cazare şi Alimentaţie, Florin Ciorbă, a povestit procurorilor că societatea la care lucra funcţiona ca „o casă de comenzi". Ciorbă se ocupa de livrarea alimentelor, fiind în permanenţă însoţit de un subofiţer din trupele de Securitate. El a arătat modul în care erau codificate locuinţele atunci când livra mâncarea:  SR 1 - locuinţa lui Nicolae Ceauşescu, SR 2 - locuinţa mamei Elenei Ceauşescu - Alexandrina Petrescu, SR 3 - locuinţa lui Nicu Ceauşescu, SR 4 - locuinţa Zoiei Ceauşescu şi a lui Mircea Oprean, SR 5 - locuinţa din strada Cerchez unde a locuit Valentin Ceauşescu până la divorţ şi unde locuia fosta soţie, Iordana Borilă, şi copilul lor, Daniel-Valentin, SR 6 - animalele familiei Ceauşescu, SR 7 -locuinţa Polianei Cristescu, SR 8 - locuinţa lui Vasile Bărbulescu - cumnatul lui Nicolae Ceauşescu, soţul Elenei Ceauşescu, SR 9 - locuinţa lui Zamfir Rusu - cumnatul lui Nicolae Ceauşescu, soţul Niculinei Ceauşescu.


„Haita"  de câini a familiei Ceauşescu

Radu Burciu a explicat că pentru hrana câinilor familiei Ceauşescu, Gospodăria cheltuia zilnic între 600 şi 700 de lei. „În privinţa animalelor, cunosc că era o turmă întreagă: Nicolae Ceauşescu avea patru câini labrador - Corbu, Şarona, Şoimu şi Rodica; Valentin avea un câine cocker, Nicu Ceauşescu avea un câine lup, Elena Ceauşescu avea un câine pripăşit, la care ţinea, Zoia Ceauşescu şi Mircea Oprean aveau şi ei doi. Pentru toţi se trimitea mâncare de la sectorul Reprezentare", a povestit Burciu.


Nicu Ceauşescu la proces

Fostul şef al Secţiei Reprezentare a povestit mai multe tabieturi ale membrilor familiei Ceauşescu şi despre relaţiile pe care le avea cu aceştia. „Nu pot preciza câte costume avea Nicolae Ceauşescu, însă ştiu că dacă îmbrăca într-o zi unul, a doua zi nu-l mai purta. Probabil că-l dădea la curăţat", a spus Burciu. „Aş mai vrea să mai adaug atât, impertinenţa lui Nicu Ceauşescu, care venea şi solicita diverse obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte", şi-a vărsat oful Radu Burciu. „Menţionez că pentru familia Ceauşescu, în înţelesul larg pe care l-am arătat, toate aceste obiecte erau gratuite şi le ridicam de la un atelier special aparţinând Întreprinderii de Confecţii şi Tricotaje Bucureşti", a conchis fostul oficial Radu Burciu.


Zoe Ceauşescu

Acuzaţii

Nicu Ceauşescu s-a născut, în Bucureşti, la 1 septembrie 1951 şi a încetat din viaţă la Viena, la 25 septembrie 1996, fiind bolnav de ciroză. Acuzat iniţial pentru genocid, omor deosebit de grav şi subminarea economiei naţionale, a fost condamnat în cele din urmă doar la cinci ani pentru nerespectarea regimului muniţiilor şi armelor de foc.

Zoia şi Valentin, clinciuri cu părinţii

Fiica şi fiul cel mare ai Elenei şi ai lui Nicolae Ceauşescu au părăsit vila din Primăverii a dictatorilor pentru a trăi liniştiţi alături de iubirile lor. Zoia şi Valentin Ceauşescu au trăit mereu discret. Şi-au  iubit părinţii, dar n-au putut niciodată să-i ia locul „Prinţişorului" în inima lor. Zoia a reprodus în faţa anchetatorilor ultimele momente în care şi-a mai văzut părinţii în viaţă. Era 21 decembrie 1989, iar Elena şi Nicolae Ceauşescu se aflau la sediul CC al PCR, unde ajunsese şi Valentin. Au chemat-o şi pe Zoia, iar fata le-a zis pe moment că e prea târziu. Trecuse deja de ora 21.00, iar părinţii săi o asiguraseră că nu este nimic grav.

Zoe, Valentin şi Nicu Ceauşescu în dreapta imaginii.


Zoia şi Valentin Ceauşescu au fost foarte apropiaţi
de-a lungul vieţii 
Niciun moment n-a prevăzut calvarul în care avea să intre. Totuşi, de curiozitate, Zoia şi soţul său, Mircea Oprean, au mers, în jurul orelor 22.00, la sediul Comitetului Central (CC). „Înainte de a pleca am dat telefon lui Manea (Manea Mănescu, fost premier comunist al României - n.r.), care ne-a aşteptat la intrarea „B" şi ne-a zis că o să le facem o mare bucurie, prin venirea noastră. Manea ne-a condus în apartamentul unde se aflau părinţii mei," şi-a amintit Zoia, la 3 ianuarie 1990.

„Mama mi-a spus că nu sunt probleme"

Îşi amintea perfect ultima întâlnire cu părinţii săi. Înainte de a intra în apartamentul în care erau părinţii şi fratele său Valentin, Zoia a povestit că a dat nas în nas cu unchiul său, Vasile Bărbulescu, dar n‑au apucat decât să se salute, întrucât bărbatul se grăbea să ajungă în oraş. Elena, Valentin şi Nicolae Ceauşescu serviseră masa când a ajuns Zoia.  „Am discutat cu mama, care susţinea că nu sunt probleme, dar şi cu Valentin, care spunea că lucrurile sunt grave, mai ales la Timişoara, dar i-am explicat şi eu şi mama că este alarmist", a mai arătat fiica fostilor dictatori. Ea şi-a amintit şi de telefonul primit de tatăl său de la Timişoara, unde Revoluţia era în toi.

Discuţia secretă de la Comitetul Central

„A venit cineva de la secretariat care a anunţat că la telefon este Coman de la Timişoara (generalul-colonel Ion Coman - numit comandant unic la Timişoara, cel care a condus represiunea din data de 17 decembrie 1989 - n.r.). Tatăl meu a vorbit la telefon într-o altă cameră decât cea în care ne aflam noi, conversaţia telefonică a fost scurtă, unul-două minute.Nu ştiu ce au discutat cei doi la telefon, când s-a întors tatăl meu, Valentin l-a întrebat ce s-a întâmplat, dar nu i-a răpuns", a spus Zoia despre seara în care Nicolae Ceauşescu îşi pregătea fuga. Zoia şi-a mai amintit că tatăl său a chemat-o într-o cameră alăturată pe Elena Ceauşescu, unde i-a transmis ceva foarte rapid, în maximum un minut. „Imediat după aceea eu, soţul meu şi Valentin am plecat, întrucât tatăl meu a spus că este obosit şi doreşte să se culce". A doua zi, a rememorat Zoia, a început calvarul. Părinţii ei au fugit cu elicopterul de pe CC al PCR, iar casa ei a fost spartă.


Nicu Ceauşescu la 17 ani

„Ruptura" din 1984

Pentru că nu se simţea în siguranţă a plecat împreună cu Mircea Oprean la vărul ei, Gheorghe (Dodu) Petrescu care stătea în Dorobanţi. Sâmbătă, 24 decembrie 1989, a luat legătura cu noile autorităţi şi a fost pusă sub pază iniţial în casa bunicii, Alexandrina Petrescu, din complexul Primăverii. Soţul ei, Mircea Oprean s-a întors acasă să-i aducă schimburi. Zoia a povestit că a fost dusă la TVR, unde a discutat cu un general care s-a prezentat Tudor şi cu Dan Marţian , „cărora le-am explicat că nu am unde locui în siguranţă, mi s-a propus ca variantă să fiu dusă într-o unitate militară şi eu am acceptat, după ce am vorbit cu soţul meu, care nu ştia unde sunt".
Nicolae, Elena şi Valentin Ceauşescu

Trecea la o altă etapă, deşi din 1984, relaţiile cu părinţii săi se răciseră considerabil. De altfel, în iarna anului 1984 s-a mutat cu soţul său din casa Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu din cauza divergenţelor tot mai dese. Şi Valentin Ceauşescu a povestit anchetatorilor despre relaţia avută cu părinţii săi, dar şi despre căsătoria cu Iordana Borilă şi despre divorţul de aceasta.

Valentin, despre Iordana şi Roxana

„Sunt fiul lui Nicolae Ceauşescu, fostul preşedinte al României şi al Elenei Ceauşescu, fostă prim-vice-prim-ministru al Guvernului. Am făcut studiile gimnaziale şi liceale în Bucureşti, iar din anul 1965 am fost admis la Facultatea de Fizică a Universităţii Bucureşti. Din 1967 am continuat studiile în Anglia, trei persoane buriseri ai statului român: primeam fiecare 100 de lire sterline lunar de la Ambasada română din Londra şi ne plăteam taxele de studii, căminul şi hrana" - aşa şi-a început Valentin declaraţiile. În 1970 s-a întors în ţară şi s-a căsătorit cu Iordana Borilă.

Valentin Ceauşescu a relatat procurorilor detalii despre situaţia lui locativă. „Până  la căsătorie am locuit în Bulevardul Primăverii nr. 50, la reşedinţa părinţilor. După căsătorie, la circa o lună m-am mutat cu soţia în strada Matei Voievod, nu reţin numărul; locuinţa era mobilată, era dotată cu frigider şi televizor; îmi aduc aminte că exista un contract de închiriere. Am locuit aici până în anul 1973, când ne-am mutat în strada Brîncuţei, nu reţin numărul. Cât am locuit în strada Matei Voievod, eu şi soţia plăteam chiria şi întreţinerea casei, ştiu asta cu siguranţă. Când ne-am mutat în Brîncuţei am luat o parte din mobila din Matei Voievod; soţia a avut şi ea mobilă de la părinţii ei; am mai luat o bibliotecă din Primăverii, care fusese în apartamentul meu. Precizez că în Matei Voievod am avut două camere, iar în Brîncuţei trei camere. Cheltuielile legate de locuinţa din Brîncuţei - chirie, întreţinere, lumină, telefon le suportam eu şi soţia mea".


Zoe Ceauşescu şi curtezanul Petre Roman.
Pe tatăl lui, Walter Roman, soţii Ceauşescu îl dispreţuiau
pentru originea evreiască şi ataşamentul de URSS

Despre fiul Daniel

Valentin l-a amintit şi pe fiul său, Daniel: „precizez că în anul 1981 s-a născut fiul meu Daniel Valentin. Din anul 1987, din vară, m-am despărţit de soţie şi ulterior am divorţat. M-am mutat înapoi în Bulevardul Primăverii, circa un an. Din vara anului 1988 m-am mutat la prietena mea, Roxana Dună, în strada Batiştei, efectiv până la sfârşitul lunii decembrie 1989". În final, Valentin a recunoscut că a beneficiat de o serie de avantaje, dar, susţine că, a crezut tot timpul că toate cheltuielile erau plătite de părinţii săi: „Cu privire la învinuirea care mi se aduce, recunosc că am beneficiat de serviciile Sectorului Reprezentare din cadrul fostei Gospodării de partid, dar doresc să se consemneze că am avut permanent convingerea că aceste servicii sunt plătite de părinţii mei".

"Recunosc că am beneficiat de serviciile fostei Gospodării de partid, dar doresc să se consemneze că am avut permanent convingerea că acestea sunt plătite de părinţii mei.''

Valentin Ceauşescu,  fiul cel mare al Elenei şi al lui Nicolae Ceauşescu

Reabilitare

Zoia Ceauşescu s-a născut la 1 martie 1949 şi a încetat din viaţă la 20 noiembrie 2006, în urma unui cancer pulmonar. Cu doar două săptămâni înainte a muri, numele Zoiei a fost reabilitat când s-a decis şi retrocedarea bunurilor confiscate după 1989.

Lupta pentru avere

Valentin Ceauşescu s-a născut la 17 februarie 1948. După Revoluţie a stat departe de ochii presei şi a dus o luptă asiduă în instanţe pentru redobândirea averii confiscate după 1989. De altfel, o mare parte dintre tablouri şi obiecte de artă i-au fost restituite.

Fiica, revoltată de demolarea bisericilor

Mircea Oprean a vorbit la Parchet şi despre relaţiile încordate dintre Zoia şi mama sa, Elena, care încerca tot mai des să-şi depărteze copiii de Nicolae Ceauşescu. „Personal am avut neplăceri din partea Elenei Ceauşescu, când am organizat conferinţa „Economicitate, Securitate şi Fiabilitatea Autovehiculelor", la care au participat peste 200 de specialişti din învăţământ, cercetare şi producţie. După părerea Elenei Ceauşescu, participanţii la conferinţă veneau să se plimbe în Bucureşti şi să producă pagube statului, cu diverse cheltuieli", şi-a amintit Oprean. Scandalurile s-au accentuat în 1984, în perioada în care se desfăşura acţiunea de demolare a multor monumente istorice din Bucureşti. „Zoia şi-a exprimat de mai multe ori protestul făţiş faţă de această acţiune şi mai cu seamă în legătură cu Biserica «Mihai-Vodă»", a explicat Oprean.

Spaima lui Ceauşescu: iradierea sau otrăvirea

Moartea suspectă a liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, despre care se zvonea că ar fi fost iradiat sau otrăvit de sovietici, l-a determinat pe Nicolae Ceauşescu să pună la punct un sistem strict de pregătire a mâncării pentru el şi familia sa. Declaraţiile angajaţilor Complexului Agricol Vlăsia, ale foştilor bucătari şi ale securiştilor care-l păzeau pe dictator scot la iveală măsurile excesive de protecţie a alimentelor.
Maestrul bucătar Nicolae Popescu a povestit că gătea pentru membrii familiei Ceauşescu, la sediul Întreprinderii de Cazare şi Alimentaţie, supravegheat de un medic militar şi doi subofiţeri din cadrul Direcţiei a V-a a Securităţii. „Hrana se trimitea în containere sigilate cu maşina Securităţii sau cu un autoturism al întreprinderii, însoţit de un subofiţer", a declarat Nicolae Popescu.
Şeful Direcţiei Agroindustriale, Daian Nicodin, care avea în subordine Complexul Vlăsia, unde se cultivau legumele şi se creşteau animalele pentru hrana nomenclaturii de partid, a arătat că unitatea era păzită în permanenţă de Securitate. „De la fiecare animal sacrificat, de la fiecare sortiment de mezel produs zilnic sau lapte se prelevau probe care făceau obiectul analizelor de laborator la Sanepid 10, urmărindu-se nu numai lipsa încărcăturii bacteriene, a compoziţiei, proporţia carne-grăsimi, conţinutul de sare, dar şi alte examinări mult mai costisitoare privind conţinutul de metale grele, chiar iradiere", arată Daian Nicodin.

Vacile de lapte, păzite de subofiţeri

Fostul director a vorbit despre măsurile excesive luate în 1986 după explozia de la centrala nucleară de la Cernobîl (Ucraina), când specialişti de la Ministerul Sănătăţii au venit şi au testat toate furajele animalelor de la Vlăsia. În final, s-au schimbat paiele cu unele aduse de la o fermă din Arad, drept aşternut pentru cele opt vaci care furnizau lapte familiei Ceauşescu. Aceste vaci aveau regim special, fiind supravegheate non-stop de un subofiţer al Securităţii. „La complexul de la Vlăsia, pe o suprafaţă de 40 de hectare pe care se cultivau legumele pentru familia Ceauşescu, era interzisă folosirea de îngrăşăminte chimice sau de erbicide", a mai povestit Daian Nicodin.

"Hrana se trimitea în containere sigilate cu maşina Securităţii sau cu un autoturism al întreprinderii, însoţit de un subofiţer.''
Nicolae Popescu bucătarul familiei Ceauşescu

Zoia şi Mircea Oprean, idila de la malul mării

Mircea Oprean (61 de ani), soţul Zoiei Ceauşescu, anchetat şi el pentru subminarea economiei naţionale, întrucât nu şi-ar fi plătit o serie de cheltuieli, a povestit anchetatorilor, la 16 ianuarie 1990, cum s-a cunoscut cu fiica Elenei şi a lui Nicolae Ceauşescu. Era în vara lui 1980. „La sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie, când mă aflam în vacanţă pe litoral, la Eforie Nord, Zoia era la Neptun cu ocazia unei conferinţe internaţionale de matematică. A mers la Neptun cu un prieten, Dodu Petrescu, văr cu Zoia.

Despărţiţi şase luni

„Dodu a sunat-o pe Zoia şi a spus că se află la Neptun şi a invitat-o la o cafea. Ne‑am întâlnit pe terasa restaurantului Internaţional în cursul după-amiezii. Din prezentarea făcută nu am aflat şi nu ştiam despre Zoia decât că este verişoara lui Dodu. Abia spre sfârşitul întâlnirii, în cursul serii, mi-am dat seama că este Zoia Ceauşescu", a rememorat cel care avea să devină ginerele cuplului dictatorial trei ani mai târziu, în aprilie 1983.  „Ne-am mai întâlnit tot la Neptun, de circa două sau trei ori. La aproape o lună după ce ne‑am întors în Bucureşti, am primit un telefon de la Zoia, după care am făcut o plimbare împreună cu Dodu, la Snagov", şi-a amintit Mircea Oprean despre primele momente ale relaţiei sale cu Zoia.
Ulterior, lucrurile s-au complicat, dar, ca în orice poveste de dragoste cu happy-end, a urmat o nuntă ca-n poveşti. „Ne-am mai văzut de câteva ori în acel an şi am mai vorbit la telefon, după circa cinci-şase luni n-am vorbit şi nici nu ne-am văzut. Am reluat apoi convorbirile telefonice şi întâlnirile la iniţiativa Zoiei. Ne-am cunoscut din ce în ce mai bine, îndrăgostindu‑ne unul de celălalt şi în final ne-am căsătorit".
"Ne-am cunoscut din ce în ce mai bine, îndrăgostindu-ne unul de celălalt şi în final ne-am căsătorit.''
Mircea Oprean soţul Zoiei Ceauşescu

INPERIUL BIZANTIN - Comentarii 1

Odată cu începutul conflictelor dintre Imperiul Bizantin şi ţările din Europa de Vest, în mentalitatea bizantină se conturează, treptat, o imagine negativă a occidentalilor, a Celorlalţi, imagine care transpare din aproape toate sursele vremii.

Deşi Occidentul şi Bizanţul au colaborat în proiectul cruciadelor, expediţiile spre Ţara Sfântă nu au făcut decât să adâncească suspiciunile şi neîncrederea dintre cele două părţi, iar Cruciada a patra – sfârşită prin cucerirea Constantinopolului în 1204 de către latini – a dus la ruptura definitivă dintre Orient şi Occident.


Biserica Sf. Salvator in Chora

Sursele scrise din secolele XII-XIII evidenţiază percepţia bizantină asupra occidentalilor. Dintre acestea, se disting trei lucrări mai importante: Alexiada, opera Anei Comnena; Faptele lui Ioan şi Manuel Comnenul, scrisă de Ioan Kinnamos; şi Istoria lui Nicetas Choniates. Cei trei autori, martori direcţi ai întâlnilor dintre occidentali şi bizantini, surprind mentalitatea bizantină şi opinia generală că occidentali le sunt cu mult inferiori.
Ana Comnena (1083-1153), fiica lui Alexios I Comnenul, scrie lucrarea Alexiada, dedicată tatălui său, între anii 1138-1143. Opera este reprezentativă pentru curentul de opinie foarte puternic din imperiu, caracterizat prin ostilitate şi antipatie faţă de Occident şi refuzul de a colabora cu acesta.
Ana Comenena a fost martora primei cruciade, astfel că informaţiile oferite de ea sunt extrem de importante. Relatarea sa începe cu lansarea apelului Papei Urban al II-lea şi efectul acestuia în ţările din Vestul Europei. Autoarea spune că apelul pontifical a dus la dislocarea unui număr foarte mare de bărbaţi şi femei. Este vorba de aşa-zisa „cruciadă a săracilor”(aprilie-octombrie 1096) – sursele vorbesc de circa 100.000 de oameni care ar fi plecat spre Ţara Sfântă dornici de a lupta în numele credinţei. Aceştia au trecut prin Imperiul Bizantin în drumul către Ierusalim, iar Ana Comnena compară trecerea lor prin Balcani – prin prisma distrugerilor pe care le-au cauzat – cu o invazie devastatoare de lăcuste. Totuşi, ea e de părere că populaţia săracă din Occident era condusă de dorinţa sinceră (spre deosebire de cavaleri) de a ajunge la Ierusalim pentru a se închina la Sf. Mormânt.
În schimb, cavalerii occidentali sunt, în opinia ei, nişte ticăloşi, conduşi de speranţa că vor putea cuceri Constantinopolul. Ana Comnena spune că tatăl ei se temea de venirea lor din cauza „lăcomiei pentru bogăţii” şi „nestatornicia sufletului” care îi caracteriza pe toţi. Odată sosiţi cavalerii la Constantinopol, fiica împăratului profită de întâlnirle directe cu aceştia pentru a sublinia atitudinea lor arogantă şi trufaşă.  De asemenea, evidenţiază şi grosolănia, trufia – ea menţionează că un nobil a fost atât de îndrâzneţ şi trufaş încât şi-a permis să se aşeze pe tronul imperial!

Biserica Sf. Irina
Cât despre participarea preoţilor la expediţii, ea o condamnă, subliniind cu acest prilej diferenţele existente între concepţia bizantină şi cea occidentală cu privire la rolul clerului: „noi ne supunem canoanelor”, spune ea, în comparaţie cu „barbarul latin”. Despre figurile importante din rândul cruciaţilor – Robert Guiscard şi Bohemund de Tarent – spune că sunt tirani, referindu-se la faptul că aceştia încercaseră să uzurpe puterea bizantină în Balcani (expediţiile normande de pe ţârmul Adriaticii). Mai mult decât atât, latinii sunt aproape toţi nişte barbari, ei nu fac parte din lumea (evident superioară) bizantină şi nu trăiesc sub legea romană; de asemenea, ei sunt lipsiţi de maniere şi cultură.

Cel de-al doilea autor important care contribuie la conturarea imaginii negative a occidentalilor este Ioan Kinnamos (1143-1200), apropiat al Împăratului Manuel I Comennul. Lucrarea sa, Faptele lui Ioan şi Manuel Comnenul, acoperă perioada cuprinsă între 1118-1176, implicit şi cruciada a doua. În primul rând, Kinnamos are o privire foarte bună despre împăratul bizantin, pe care îl compară cu Alexandru cel Mare.


Pammakaristos

El este convins de superioritatea politică, morală şi culturală a Bizanţului, în comparaţie cu care Occidentul este o lume a ignoranţei şi barbariei. Ca şi Ana Comnenea, Kinnamos nu reuşeşte să înţeleagă fenomenul cruciat sau sentimentele care-i animau pe creştinii occidentali. În spatele luptei împotriva perşilor el vede un pretext de a ocupa tronul Bizanţului şi nu poate admite că ar putea exista alt motiv în spatele expediţiilor în afară de dorinţa de cucerire a imperiului bizantin.
Cruciada a doua a fost condusă, spre deosebire de prima, de capetele încoronate ale Europei Occidentale, Ludovic al VII-lea al Franţei şi Conrad al III-lea al Germaniei. Cele două armate, franceză şi germană, au plecat spre Ţara Sfântă pe rute diferite, astfel că germanii au fost cei care au trecut primii prin Bizanţ. Comportamentul cruciaţilor germani, violenţa şi jafurile, toate acestea justifică, în opinia lui Kinnamos, temerile bizantinilor. El spune că liderii armatei germane erau cu totul indiferenţi faţă de violenţa soldaţilor. În schimb, conform lui Kinnamos, francezii nu dau dovadă de aceeaşi aroganţă, ba chiar au dovedit că nu au intenţia să nu-şi respecte promisiunea de loialitate faţă de Manuel I Comnenul.
Martor şi celei de-a treia cruciade, Kinnamos vorbeşte şi despre Frederic Barbarossa, împăratul Sf. Imperiu Romano-German, pe care îl caracterizează drept extrem de arogant şi violent, dar laş în faţa musulmanilor.
Nicetas Choniates (1155-1215) este autorul unei adevărate capodopere a literaturii bizantine: Istoria, în 21 de volume, surprinde perioada dintre 1118-1206. Ultima parte a lucrării, mai ales cea consacrată perioadei de după 1180, a fost rescrisă la Niceea, după 1204, din nevoia de a identifica factorii responsabili pentru dezastrul din 1204. Spre deosebire de Kinnamos care, după cum am văzut, avea o părere foarte bună despre Manuel I Comnenul, Choniates e critic la adresa împăraţilor bizantini (dar nu şi la adresa instituţiei imperiale!).
În opinia autorului, cucerirea Constantinopolului de către latini a fost o pedeapsă divină asupra bizantinilor, dată de Dumnezeu din cauza păcatelor acestora. Occidentali sunt, bineînţeles, nişte barbari care nu fac parte din lumea bizantină. Ei îşi poartă nasul pe sus, au o mare sete de sânge, sunt neciopliţi şi au dat dovadă de reacuviinţă faţă de bizantini. Choniates vorbeşte şi despre ocuparea Thessalonicului de către normanzi (1185), prilej cu care defineşte imaginea colectivă a răului reprezentat de latini. „Şarpe viclean”, „vipere aducătoare de moarte” sunt doar câţiva termeni de comparaţie „demni” de occidentali.
Autorul Istoriei a fost martorul direct al cuceririi Constantinopolului, astfel că opera sa este extrem de dură la adresa latinilor. El îi numeşte chiar precursori ai Anticristului. Subliniază atrocităţile comise de occidentali, sacrilegiile din Sf. Sofia (precum aducerea unei prostituate în altar – aducem aici aminte că Mahomed al II-lea, la cucerirea oraşului în 1453, nu a permis soldaţilor săi să se atingă de Sf. Sofia, considerată loc sfânt), cruzimea excesivă; spune despre ei că sunt „mai rău decât selgiucizii”. Choniates condamnă ferm trădarea ideii de cruciadă, pe  care latinii au folosit-o ca pretext pentru cucerirea şi înrobirea altor creştini.
Motorul acestei devieri a cruciadei ar fi fost, după Choniates, dogele Veneţiei, Enrico Dandolo, „cel mai mare dintre rele”, caracterizat prin „setea de a fi adulat”. În schimb, autorul e impresionat de personalitatea lui Barbarossa, care, spune el, ar fi avut trăsăturile unui adevărat cruciat: „om de mare valoare”, cu „dragoste faţă de Hristos”.


Biserica Sf. Theodor - Istanbul

Cucerirea latină din 1204 a creat, după spusele aceluiaşi Choniates, „cea mai adâncă prăpastie a duşmăniei”. Dacă înainte de acest moment opinia generală bizantină nu era deloc favorabilă occidentalilor, după 1204 şi după experienţa imperiului latin de Constantinopol (1204-1261), cu impunerea ritului catolic şi violenţele faţă de grecii ortodocşi, bizantinii vor deveni complet ostili Occidentului, în care nu vor mai avea niciodată încredere. Chiar şi în secolul al XV-lea, cu pericolul turcilor atât de aproape, populaţia bizantină nu va accepta ideea unirii cu Roma în schimbul primirii de ajutor.