duminică, 13 mai 2012

CRAIOVA – REGELE CAROL I LA INAUGURAREA PARCULUI BIBESCU

Majestatea sa a acceptat să facă o vizită la Craiova odată cu ocazia manevrelor militare regale programate pentru 28 septembrie 1903.
Primăria a împânzit oraşul cu „Programul“ vizitei, tipărit în 1000 de exemplare, iar populaţia şi-a primit suveranul cu entuziasm.
Pentru a oferi regelui o imagine mai apropiată de viitoarea realitate a parcului peste întinsele pajişti de gazon şi pe lângă sutele de mii de puieţi de arbori, primăria a comandat la pepiniere de la Lotru, Cărbuneşti, Argeş şi Muscel, mii de brazi tineri pentru un decor suplimentar.
Regele a sosit la 26 septembrie 1903 la ora 4 după amiază. In rondul din faţa gării fusese ridicată o piramidă votivă alcătuită din 110 puşti Dreiss 1877, 100 de carabine Dreiss 1877, 60 de săbii de cavalerie, 30 de săbii-baionetă, 40 de pumnale de infanterie, 40 de baionete, 200 baionete triunghiulare, 100 de obuze vechi, 100 de ghiulele, 2 tunuri mici turceşti, rastele de arme, panoplii, 40 de trompete, 30 de tobe cu ciocane, 20 de căşti, etc. Totul trebuia să amintească suveranului de momentele înălţătoare trăite la Craiova cu ocazia declanşării Războiului de Independenţă.
Aclamat de mulţime pe fondul imnurilor naţionale şi a marşurilor intonate de corurile reunite ale Liceului şi altor şcoli, dar şi a muzicii fanfarelor militare, Carol I a mers la biserica Madona Dudu unde a asistat la un Te-Deum. Seara, la palatul Glogoveanu s-a oferit o cină regală.
In ziua următoare, suveranul a participat la manevrele regale şi a asistat la reprezentaţia de gală de la Teatrul Naţional, unde, printre altele, Aristiţa Romanescu a interpretat rolul principesei mamă în bătălia de la Plevna. Ziua de 28 septembrie 1903 a fost rezervată tot manevrelor militare.
In cea de a treia zi a vizitei, suveranul a vizitat Liceul Carol I, Palatul de Justiţie, Şcoala fiilor de militari, Şcoala Trişcu, bisericile Sf. Dumitru (încă neterminată) şi Sf. Treime.
Primarul Nicolae Romanescu a avut prilejul să prezinte suveranului şi miniştrilor rolul covârşitor al lucrărilor de asanare şi ecologizare în modernizarea oraşului.
Inaugurarea Parcului a adus zeci de mii de craioveni şi mii de invitaţi, pe fondul muzicii militare. Pe hipodrom s-a desfăşurat un concurs hipic cu exemplare superbe de cai. La aceasta s-au adăugat: Expoziţia lucrărilor manuale ale şcolilor, focuri de artificii, eliberarea în zbor a 754 de porumbei aduşi de 41 de crescători şi banchetul organizat de confiseria G.Andronescu.
Iluminaţia pregătită pentru seara zilei a fost superbă pentru craioveni. La intrarea în parc s-au întins ghirlande cu becuri incandescente pe o lungime de 80 de metri şi cu 160 de becuri. La intrarea a 2-a, s-au întins ghirlande cu lampioane cu 50 de becuri. De-a lungul lacului, până la pavilionul regal s-au amplasat 750 de lămpi din metru în metru şi 100 de lămpi incandescente pe acoperişul de la Belvedere. Pe gazonul Parcului s-a amenajat o instalaţie luminoasă cu textul „Nihil sine deo“. Drumurile spre insulă, marginile lacului, ale râului şi chioşcurile, au fost iluminate cu borcănaşe cu lumânări.
Insula din mijlocul lacului a fost înconjurată de 100 de făclii cu smoală, iar pe luciul apei pluteau decoraţii şi flori luminoase.
Intreg spectacolul a avut un caracter unic, iar imaginile au umplut paginile revistelor ilustrate româneşti şi străine.
Marţi, 30 septembrie 1903, regele a participat la parada militară de la Balta Verde, care a încheiat manevrele regale de toamnă, declarând autorităţilor că a rămas impresionat de realizările oraşului şi de bogăţia manifestaţiilor. Intr-o telegramă din 3 ianuarie 1904, suveranul şi-a exprimat din nou admiraţia pentru realizările oraşului şi ataşamentul populaţiei. Principele Ferdinand a transmis şi el cele mai calde urări pentru prosperitatea oraşului.

CRAIOVA – PREGĂTIRI ÎN VEDEREA INAUGURĂRII PARCULUI BIBESCU

Primarul Nicolae Romanescu a dorit să transforme inaugurarea Parcului Bibescu într-o sărbare grandioasă, de nivel naţional, cu reverberaţii internaţionale.
A dorit ca inaugurarea să aibă loc la 27 octombrie 1902, în ziua de Sf. Dumitru, în speranţa ca regele Carol I va trece prin Craiova în drum spre Rusciuc, cu escală la Calafat, de unde s-a tras prima salvă de tun în 1877. Deşi a luat legătura cu principele moştenitor Ferdinand şi cu Primul ministru D.A. Sturdza proiectata inaugurare nu s-a realizat, probabil din cauze legate de agenda Casei regale.
In schimb, la 18 noiembrie 1902, cu ocazia inspectării trupelor din garnizoana Craiova, principele Ferdinand a vizitat parcul în aclamaţiile populaţiei.
Nicolae Romanescu a reprogramat inaugurarea pentru anul 1903, solicitând arhitectului francez să intensifice lucrările de finisare.
La 2 mai 1903, parcul a fost vizitat de Primul ministru D.A. Sturdza şi de Ministrul de Interne, Vasile Lascăr, moment după care s-a trecut la pregătirile finale pentru invitarea regelui şi a suitei sale la inaugurarea parcului, programată să aibă loc odată cu manevrele militare din septembrie 1903. Pregătirile au fost fără precedent pentru oraş, primarul dorind să pună în valoare valorile creaţiei materiale şi spirituale ale Olteniei şi potenţialul de dezvoltare.
Primarii şi prefecţii judeţelor au fost rugaţi să împrumute embleme, blazoane, lampioane, tablouri, steaguri, costume populare, obiecte gospodăreşti tradiţionale, birje, porumbei, arme, documente şi obiecte de artă.
La 16 iulie 1903, craiovenii au fost înştiinţaţi în legătură cu străzile pe care urma să treacă coloana oficială: străzile Carol I, Justiţiei, Unirii, Bechet, Amaradia, Cazărmilor, Sf. Dumitru, Liceului, Bibescu, Abatorului, etc. Locuitorii erau rugaţi ca până la sfârşitul lui august să repare gardurile, să tencuiască casele şi să le vopsească cu var de culoarea pietrei de Rusciuc.
Serviciul tehnic se ocupa de repararea străzilor, de estetica stâlpilor de iluminat şi de telefon, de decorarea lor cu ghirlande, cu flori, steaguri, covoare, chilimuri, etc.
Numărul mare de vizitatori care se estima a orientat primăria şi spre mărirea capacităţii de cazare şi a calităţii serviciilor, oferite. S-a urgentat darea în folosinţă a hotelului Minerva, construit de biserica Madona Dudu, hotel ce trebuia rezervat membrilor Curţii de Casaţie, Curţii de Apel, unor profesori, deputaţi, senatori şi prefecţi. Primăria a solicitat şi particularilor să ofere cazare de cea mai bună calitate unor numeroşi alţi oaspeţi. O atenţie deosebită s-a acordat Palatului Glogoveanu, care urma să fie reşedinţa regală. Sub directa coordonare a arhitectului D.I. Berindei, clădirea a fost complet renovată.
Primăria Craiova a expediat mii de telegrame în vara anului 1903 prin care a invitat toate administraţiile comunale şi judeţene la marea sărbătoare naţională pregătită în Cetatea Băniei. Se preconiza venirea a circa 2000 de oaspeţi la acea serbare care trebuia să servească de model şi să fie una dintre cele mai frumoase şi reuşite din întreaga Europă. Programul de manifestări a fost definitivat în şedinţa de consiliu din 30 august 1903.
In septembrie 1903, Craiova a găzduit, în premieră naţională, mai multe expoziţii de excepţie: Expoziţia de lucrări de mână şi desene ale şcolilor primare şi secundare, Expoziţia regională de plante, flori, fructe şi legume, Expoziţia de fotografii ce reprezentau parcul şi edificiile reprezentative ale Craiovei, Expoziţia naţională de costume populare şi obiecte de uz gospodăresc, Expoziţia de artă plastică şi decorativă, manifestare care a prefigurat apariţia Pinacotecii şi bibliotecii Alexandru şi Aristia Aman şi a Muzeului regional de antichităţi şi etnografie. La 5 august 1903 Nicolae Romanescu a comunicat în ţară proiectul „expoziţia de artă românească“, rugând ca fiecare zonă să trimită câte un costum naţional caracteristic şi obiecte uzuale specifice fiecărei părţi a României. Apelul a dat frumoase rezultate, adunându-se exponate din Dolj, Dâmboviţa, Vaslui, Putna, Ilfov, Vâlcea, Muscel, Argeş, Covurlui, Tulcea, Bacău, Teleorman, Gorj, Mehedinţi, Roman, Tecuci, Dorohoi.
Exponatele au fost selectate de cunoscutul etnograf, Vârnav, de la Bucureşti. S-au comandat 30 de costume naţionale pentru copii între 7-10 ani, copii ce urmau a apărea la reprezentaţia de gală de la Teatrul Naţional.
Pentru Expoziţia de artă plastică s-a apelat la toate talentele locale ca să expună la salonul palatului din parc, orice fel de lucrare plastică. Invitaţia a fost transmisă şi colecţionarilor care puteau să aducă obiecte de artă, bibelouri, faianţe, porţelanuri, cărţi vechi, fotografii şi arme. Expoziţia de artă plastică şi obiecte de patrimoniu a fost printre primele de acest gen din ţară şi a fost deschisă în salonul Hotelului Minerva, între 15 decembrie 1903 şi 8 ianuarie 1904, fiind apreciată elogios şi de Nicolae Iorga. S-a adresat invitaţie şi Episcopiei Râmnicului să expună lucrări ieşite de sub teascurile de la Govora. S-a cerut Ministerului de Război, drapelul lui Tudor Vladimirescu, iar nepotul aceluia, Alecu Boşogeanu, a expus sabia, buzduganul şi alte obiecte ale eroului. S-au expus obiecte ce au aparţinut lui Christian Tell şi Costache şi Petrache Romanescu, lideri ai revoluţiei de la 1848.
Unul dintre evenimentele culturale l-a constituit spectacolul de la Teatrul Naţional, ţinut la data de 28 septembrie 1903. Cu acea ocazie au fost mobilizate cele mai cunoscute nume ale artei şi culturii, sau actori: Aristiţa Romanescu, pictorul George Demetrescu Mirea, muzicienii Ed. Wachmann şi Gr. Gabrielescu, Şt. Sihleanu, directorul general al teatrelor, Alexandru Davila, compozitorii Ascanio D. Olănescu şi Girolano, pictor scenograf la Bucureşti, arhitectul I. Berindei, fotograful Fraz Duschek şi reporterul Kutschbach delegat al ziarelor din Austro-Ungaria, solişti, fanfare militare din Oltenia şi miniaturistul Ioan Enişteanu, care a realizat programele pentru eveniment.



CRAIOVA – MODERNIZAREA DE LA TRECEREA DINTRE SEC. 19 SI SEC. 20

- La sfârşitul sec. al 19-lea, Craiova era înconjurată spre apus de mari întinderi de mlaştini alimentate periodic, dar destul de des de revărsările Jiului, dar şi de izvoare subterane. Alături de mlaştinile dinspre Jiu, Craiova suferea şi de văile nesănătoase şi pline de murdării ale unor pâraie cu debit mic care o străbăteau, "Valea lui Opincă" (actuala str.Ştefan cel Mare), "Valea Orbeţilor" (actuala Calea Bucureşti) şi pârâul Tabaci, în partea de sud.
Aceste ape stătătoare constituiau focare de infecţie pentru atmosfera Craiovei, oraşul suferind grav de paludism (Paludismul provoca 20% din mortalitate).
La trecerea dintre secole, oraşul Craiova, care arată ca un sat mai mare şi mai animat, suferea de o gravă lipsă de igienă datorată atât bălţilor, adevărate „focare palustre“, de lipsa canalizării şi a alimentării cu apă de bună calitate, de lipsa pavajelor, de depozitarea necontrolată a resturilor menajere şi animale. Pe atunci din lungimea totală a străzilor şi a uliţelor, de 78 de km, 65 km nu fuseseră nici măcar pietruite. Oraşul era plin de gunoaie şi de cenuşare neîngrădite, precum şi de 300 de bordeie insalubre. Apa era nepotabilă şi scumpă, iar o mulţime de ateliere mici şi neigienice contribuiau la creşterea mortalităţii.
- Timp de cinci ani, în 1893, 1894, 1896, 1897 şi 1901 numărul naşterilor a fost mai mic decât al deceselor. In 1903 numărul deceselor erau repartizate astfel: 21,8% la copii sub un an, 21,3% la copii între 1 şi 10 ani (adevărate catastrofe umane), 20,8% la locuitorii dintre 10-40 de ani, 18% la cei între 40-60 ani şi 19% la peste 60 de ani.
Doctorul Charles Laugier aprecia că oraşul era fruntaş în ţară în privinţa mortalităţii prin tuberculoză, 149 de cazuri la mia de locuitori.
La venirea lui Nicolae Romanescu în fruntea oraşului, prin funcţii succesive de vice-primar, primar, sau numai consilier, situaţia locuirii la Craiova era disperată.
Noul om politic şi primar al Craiovei a mutat accentul administraţiei comunale pe rezolvarea problemelor stringente ale oraşului: alimentarea cu apă, canalizarea, desecarea bălţilor, plantaţii forestiere în interior şi exterior, modernizarea străzilor, etc.
La propunerea sa a fost elaborat noul regulament de salubritate după modelul legii italiene şi regulamentul de aliniere al străzilor şi al construcţiilor după modele franceze, germane, elveţiene şi austriece, pentru a se „stârpi viciile constructive înrădăcinate, introduse de meşterii bulgari şi macedoneni“.
In jurul anului 1900 Craiova avea o suprafaţă de peste 1180 ha, un perimetru de 14 km şi o populaţie de circa 45.000 de locuitori.
Propunerile şi măsurile promovate de Nicolae Romanescu au constituit primul program românesc de ecologie urbană. El a elaborat acest plan cuprinzător între 1898-1904.
Lucrările au început în ritm alert încă din anul 1898, în domeniul asanărilor, împăduririlor şi a sondajelor pentru găsirea de resurse de apă şi pentru amenajarea de parcuri.
Concomitent cu proiectele de îmbunătăţirea mediului, Romanescu a propus măsuri de ordonarea străzilor, accelerarea măsurilor de aliniere, crearea de bulevarde, pieţe, squaruri, etc.
- Parcul Bibescu a fost realizat între 1898-1903, cu lucrări continuate şi în anul 1904, precum şi în cei următori.
- Concomitent, Craiova a devenit un adevărat şantier. Au fost proiectate, înfăptuite, sau începute, lucrările la bulevardele Carol I (Gării), Convenţiei (spre lunca Jiului) şi la bulevardul de centură (fost Stolojan, 1 Mai, apoi Ion Antonescu, după 1990). Lucrările au vizat atunci şi grădinile publice de la şcoli sau biserici, abatorul, frigoriferul, pieţele, alimentarea cu apă şi altele.
Infăptuirile de la trecerea dintre secole, sub imboldul şi planurile lui Nicolae Romanescu au constituit cea mai profundă şi mai fertilă modernizare a Craiovei până la cele realizate sub regimul socialist, după cel de al doilea război mondial. Atunci, efectiv, Craiova s-a modernizat şi a înflorit, căpătând caracteristici occidentalizate.
- După ce consiliul comunal a hotărât, la propunerea primarului, ca terenul deţinut de familiile Dumba şi C.N. Mihail să fie expropriat pentru „înfiinţarea unei grădini“ centrale în prelungirea bulevardului Mihai Bravu, la 23 decembrie 1898, proprietarii au anunţat că vor „construi o măreaţă şi frumoasă clădire înconjurată de o mare grădină“. S-a ridicat, astfel, Palatul Dini Mihail cunoscut apoi drept Palatul Jean Mihail după numele moştenitorului şi astăzi local al Muzeului de Artă.
- Craiovenii au răspuns cu entuziasm la apelurile primăriei, derulând proiecte peisagistice proprii. Zeci de organizaţii obşteşti, epitropii şi familii s-au alăturat operei de ecologizare şi înverzire a oraşului.
- Numeroase şi valoroase donaţii au venit în sprijinul primăriei cu fonduri, puieţi, plante ornamentale, păsări, animale şi alte materiale. Au contribuit principii Barbu Ştirbei, Gheorghe Bibescu, George Valentin Bibescu, Glogobveanu, I. Mitescu, ing. Golgoteanu, Andree Godefroy d'Haitiere, G.N. Pesicu şi alţii.
- Unele doamne craiovene şi profesorii Liceului au hotărât să amenajeze, în fa-a acestuia, „o grădină a cărei necesitate este simţită pentru sănătatea numeroşilor elevi“. Grădina Bibescu a adăpostit pe 25 mai şi 1 iunie 1903 două serbări pentru adunarea de fonduri. Primăria a ocupat locul principal pentru amenajarea locului viran de la apusul liceului Carol I-ul până în str. 10 Mai (fostă, un timp 7 Noiembrie sub regimul comunist). Suprafaţa dintre clădirea Liceului, str. Mihai Bravu şi 10 Mai a fost împrejmuit, terasat şi plantat conform proiectului arhitecţilor francezi ce proiectaseră nu numai viitorul parc Bibescu.
- La 26 aprilie 1901, Edonard Redont a predat proiectele pentru amenajarea grădinilor bisericilor Sf. Mina, Sf. Gheorghe Nou, Sf. Gheorghe Vechi, Sf. Dumitru şi Mântuleasa, acestea făcând parte din amplul proiect de transformarea suprafeţelor din preajma şcolilor, bisericilor şi instituţiilor publice.
- Intre aprilie-noiembrie 1901 s-au executat lucrările de amenajare de la grădinile Bisericilor Sf. Gheorghe Nou, Sf. Apostoli, Sf. Arhangheli, Sf. Spiridon şi Harşu.
- In anii 1902-1903 au fost realizate grădinile de la Palatul de Justiţie, Şcoala Normală, Şcoala Trişcu, bisericile Madona Dudu, Sf. Nicolae-Ungureni, Postelnicu Firu, Băşica, Brânduşa, Hagi Enuş, Mântuleasa şi Sf. Arhangheli.
- In martie-august 1903 s-a întocmit documentaţia pentru exproprierile ce trebuiau făcute în vederea realizării parcului Sfântul Dumitru, biserica fiind aproape reconstruită la acea dată şi deja vizitată de regele Carol I. Locul era acoprtit cu barăci şi case în semiruină.