BĂILE COMUNALE - CRAIOVA

Băile Comunale din Craiova au fost un punct de reper pentru cetăţenii oraşului, dar în momentul de faţă sunt o ruină. Oamenii vorbesc cu nostalgie despre locul de întâlnire al oamenilor înstăriţi.

Imobilul situat pe strada Mihai Viteazul din Craiova a fost construit în anul 1880, vis-à-vis de curtea foarte largă a Licului Carol I, iar timp de mulţi ani în această locaţie au funcţionat Băile Comunale. La sfârșitul sec.al 19-lea și începutul secal 20-lea era la modă ca în fiecare oraş mare să existe o clădire în care să fie adăpostite băile comunale. Era o moştenire a civilizaţie romană a fiecărei urbe de altădată. Puţine case aveau băi proprii şi atunci foarte multă lume venea aici. Se plătea. 

Chiar Regele Carol I era fidel acestui loc, iar de fiecare dată când trecea prin Bănie se oprea să facă o baie fierbinte la Băile Comunale.

Oamenii stăteau ore în şir la coadă pentru a se relaxa la Băile Comunale din Craiova. Acest loc era catalogat ca o bază de agrement unde te puteai relaxa în voie. Se putea spune că era şi locul de întâlnire al persoanelor înstărite, iar la etaj aveau loc periodic serate muzicale. Lumea bună venea să îşi etaleze, garderoba și avuția

Spasțiile clădirii erau împărțite pe ranguri, cei mai înstăriţi dispuneau de o anumită zonă unde aveau şi paturi pentru masaj. Era un fel de club. Puteau să bea un ceai, o cafea, să stea la taclale. Şi mai exista o zonă pentru oamenii mai sărăcuţi.

Clădirea a fost retrocedată, dar actualul proprietar nu a făcut investiţii, iar clădirea declarată monument istoric a rămas în paragină.

Imediat după ce Băile Comunale din Craiova au fost desfiinţate, în imobilul situat pe strada Mihai Viteazul din Craiova s-a mutat Regia Autonomă a Domeniului Public şi Fondului Locativ din subordinea Primăriei. Acum la locul de întâlnire al oltenilor nu a mai rămas decât o plăcută pe care scrie mare: monument Istoric.

 Astăzi, moştenitorul proprietar are aceeaşi dorinţă: să o vândă. Nu are puterea financiară să o reconsolideze, să-i redea strălucirea de altădată, iar clădirea se degradează.

CASA VRĂBIESCU - CRAIOVA

Un monument istoric și architectonic grațios se află pe Calea Unirii Nr. 100, aproape de întersecția cu bulevardele Gheorghe Chițu (la est) și Tabaci (la vest) și la intersecția Str. Gheorghe Doja cu Calea Unirii. Este vorba de Casa Vrăbiescu învecinată cu alt monument architectonic craivean, Casa Calețeanu. Casa i-a aparținut familiei Vrăbiescu, cel mai reprezentativ proprietar al ei fiind Iulian Vrăbiescu, jurist și om politic, prefect de Dolj, deputat și vicepreședinte al Senatului în 1931.

 Iulian Vrăbiescu (20 feb. 1862, Craiova – 1940, Craiova) a fost un jurist și politician craiovean, fiul lui Constantin Vrăbiescu, deputat de Craiova în Divanul Ad-Hoc de la București. După absolvirea Facultății de Drept din Paris și obținerea doctoratului în drept la Paris (1890), Iulian Vrăbiescu a revenit în țară, unde a activat ca procuror al Tribunalului Dolj și prefect al județului de două ori (în 1897 și 1901). Prin funcțiile pe care le-a ocupat, el s-a îngrijit de drumurile din județ, a contribuit la ridicarea de școli și spitale și a favorizat înființarea unor societăți economice. Fiind el însuși mare proprietar de pământ, Vrăbiescu a acordat atenție sporită plantațiilor din județ, ceea ce i-a atras o mare popularitate în rândul țărănimii.

Incercarea de mutilare a monumentului Casa Vrăbiescu - 2013. La stânga Str. Gheorghe Doja, iar la dreapta Calea Unirii

Iulian Vrăbiescu a fost un liberal convins și membru marcant al Partidului Liberal. A fost deputat în Cameră (1907), senator și vicepreședinte al Senatului (1931). Cariera sa politică de după Primul Război Mondial s-a legat de cea a lui Constantin Argetoianu, care, în “Însemnările zilnice”, îl caracteriza pe craiovean drept „Bățos, limitat în mijloacele sale intelectuale, era un om foarte cumsecade. A fost pe vremuri un excelent prefect de Dolj”. Pentru activitatea sa politică, Vrăbiescu a fost decorat cu Steaua României și Coroana României.
De asemenea, Vrăbiescu s-a aplecat asupra dezvoltării culturale a Craiovei. In 1908 a fost prezent la inaugurarea Fundației “Alexandru și Aristia onumentului Casa VrăbiescuAman”, alături de ministrul Instrucțiunii Publice de atunci, Spiru Haret. Vrăbiescu a mai vizitat fundația și în 1920, iar în 1928 i-a donat un tablou de I. Skalbert, pictor francez. In 1940, după moartea politicianului, soția sa, Elvira Vrăbiescu (născută Davidescu), a făcut fundației o importantă donație de cărți și obiecte de muzeu, conform dorinței răposatului său soț.

Casa Vrăbiescu a fost, cel mai probabil, construită de tatăl lui Iulian Vrăbiescu, Constantin Vrăbiescu, în jurul anilor 1850. La acea dată, pe locul actual al casei se ridicau trei clădiri comune, construite una lângă cealaltă. Conform lucrării “Asistența spitalicească a orașului Craiova în a doua jumătate a secolului al XIX lea – începutul secolului XX” de Dinu Elena Steluța, apărută la Cluj Napoca în 2014, în anii 1877-1878, casa lui C.  Vrăbiescu a găzduit un așezământ medical special, pentru a acorda îngrijire și tratament soldaților răniți pe front. Pe lângă spitalele existente și spitalele militare temporare înființate atunci (Independența, Maica Domnului Dudu, Central), s-a amenajat o serie de așezăminte medicale în clădiri sau case proprietate personală (Golfineanu, Brăiloiu, Vlădica, Dumba, Olteanu, Pața, Haralamb, Nae Chiciu, Dinu (Dini) Mihail, Stație Teodoru etc).

În jurul anului 1910, toate cele trei case au fost cumpărate de Vrăbiescu, care îl angajează pe tânărul arhitect Duiliu Marcu să unifice și să refacă fațada imobilelor respective într-un proiect unitar. Duiliu Marcu, născut la Calafat, cu studii la Liceul Carol I din Craiova și studii de specialitate la Școala de Arhitectură din București și la Școală de Arte Frumoase din Paris, lucrează în Craiova între 1913-1915 la Casa Vrăbiescu-Lescioreanu (Sescioreanu?) și între 1914-1915 la Casa Tudor Mărăscu. Alte realizări arhitecturale ale acestuia mai sunt și Gara Regală din Sinaia, Teatrul Orașului (Opera de Stat) și Cinematograful Capitol (Filarmonica Banatul) din Timișoara.
In prezent, Casa Vrăbiescu este deținută de o societate comercială din Craiova, care în 2009-2010 a efectuat lucrări neautorizate de extindere a clădirii în scopul transformării sale în hotel. Lucrările, care afectau fațada vestică, fundația și subsolul casei, au fost sistate la intervenția Direcției Județene pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Dolj. In prezent, atât clădirea de patrimoniu cât și scheletul ce o parazitează pe latura de vest (spre Str. Gheorghe Doja) sunt abandonate.

CASA NICOLAE TITULESCU - CRAIOVA

 Imobil impunător, supus mai puțin trecerii neiertătoare a timpului. Casa Băilişteanu completează galeria diamantelor arhitecturale din vechea Craiovă, care au astăzi aceeaşi poveste cu titlul: „Imobil de vânzare“. Pe acest loc, cu ani şi ani în urmă exista o casă modestă. „Casa Băileşteanu”cu proprietar funciar, unde a funcţionat Curtea de Apel Craiova o perioadă de circa 15 ani, începând din 1993 cu trecere peste anul 2000, a fost ridicată pe locul fostei case unde s-a născut și a copiărit câțiva ani Nicolae Titulescu, o casă modestă, un parter cu gârlici, un fel de casă ţărănească. Băileşteanu a cumpărat-o de la Tituleşti, a dărâmat-o şi a comandat construirea unui nou edificiu pe măsura averii lui. A început construcţia ei pe la 1905, după un proiect al unui arhitect italian. Demisolul şi parterul sunt realizate în stil italian. A venit răscoala din 1907, s-a schimbat proprietarul și s-a întâmplat ceva în viața proprietarului, astfel că timp de şapte ani nu s-a mai realizat nimic la clădirea începută. In 1914, s-a reluat construcţia după un proiect al altui arhitect. Parterul şi etajul s-au realizat într-un stil eclectic. Interiorul este în marmură. Are o scară asemenea celei din Muzeul de Artă, hol mare și înalt pentru o acasă cu două niveluri. La etaj holul este înconjurat de o cale elegantă protejată de grilaj cochet de fier forjat

Naţionalizarea din anii 1950-1952 a schimbat destinaţia imobilului, clădirea a fost, pe rând, Palatul Pionierilor,  Imobil impunător, supus mai puțin trecerii neiertătoare a timpului.

Casa Băilişteanu completează galeria diamantelor arhitecturale din vechea Craiovă, care au astăzi aceeaşi poveste cu titlul: „Imobil de vânzare“. Pe acest loc, cu ani şi ani în urmă exista o casă modestă. „Casa Băilişteanu”cu proprietar funciar, unde a funcţionat Curtea de Apel Craiova o perioadă de circa 15 ani la trecerea peste anul 200, a fost ridicată pe locul fostei case unde s-a născut și a copiărit câțiva ani Nicolae Titulescu, o casă modestă, un parter cu gârlici, un fel de casă ţărănească. Băilişteanu a cumpărat-o de la Tituleşti, a dărâmat-o şi a comandat construirea unui nou edificiu pe măsura averii lui. A început construcţia ei pe la 1905, după un proiect al unui arhitect italian. Demisolul şi parterul sunt realizate în stil italian. A venit răscoala din 1907, s-a schimbat proprietarul și s-a întâmplat ceva în viața proprietarului, astfel că timp de şapte ani nu s-a mai realizat nimic la clădirea începută. In 1914, s-a reluat construcţia după un proiect al altui arhitect. Parterul şi etajul s-au realizat într-un stil eclectic. Interiorul este în marmură. Are o scară asemenea celei din Muzeul de Artă, hol mare și înalt pentru o acasă cu două niveluri. La etaj holul este înconjurat de o cale elegantă protejată de grilaj cochet de fier forjat

Naţionalizarea din anii 1950-1952 a schimbat destinaţia imobilului, clădirea a fost, pe rând, Palatul Pionierilor, Casa Studenților mult timp și apoi închiriată, pe la sfârșitul anilor 1990 de Curtea de Apel Craiova.

Astăzi imobilul nu mai este închiriat de Curtea de Apel Craiova așa că a rămas zăvorât și de și pregătit pentru o improbabilă vânzare Se găsește pe B-ul Nicolae Titulescu la numărul 4 e. 

Curtea cu anexe din dreapta clădirii ce a servit drept Curte de Apel Craiova - 2014“

“