STALIN și CONFERINȚA de la POSDAM

Conferința de la Posdam, din iulie 1945, a fost cea de a treia și ultima a conducătorilor țărilor Aliate antinaziste. Roosevelt, de care Stalin era mai apropiat decât de Churchill murise, la trei săptămâni după Conferința de la Ialta, iar Churchill a părăsit Conferința în a doua parte deoarece pieduse alegerile din țara sa și a fost înlocuit de Clement Attlee.

            Stalin a ajuns la Posdam însoțit de demnitarii de Curte și pe fondul unor pregătiri demne de un Impărat. Trenul blindat care l-a transportat a parcurs 1923 de kilometri pe un teritoriu controlat în întregime de Armata Roșie și supravegheat cu acea ocazie de 18.515 de oameni ai NKDV, un gardian la 100 de metri.

            Delegația sovietică a dispus în orășelul german de 56 de vile ce înconjurau vechiul hotel în care locuise generalul Ludendorff, în care s-a instalat Stalin. Protecția delagației a fost asigurată de șapte regimente ale NKDV și de 1500 de oameni din trupele speciale.

             La Posdam i-a parvenit lui Stalin vestea că americanii dețineau bomba atomică, deși fusese avertizat de spionii săi că se făceau cercetări intense. La Posdam a înțeles gravitatea situației. Pe deasupra l-a iritat franchețea lui Truman, în comparație cu amabilitatea și rafinamentul lui Roosevelt. Finalizarea tratativelor a fost lăsată în sarcina miniștrilor de experne, dar s-a împotmolit repede. Războiul Rece  a început convențional cu Doctrina Truman (martie 1947) și cu planul Marshall (mai 1947).

HITLER și STALIN - FORȚE ARMATE LA 22 IUNIE 1941

        Armata Roșie a lui Stalin număra la începutul răzoilui 186 de divizii , fără a pune la socoteală gărzile de frontieră și trupele speciale NKDV. Wehrmahtul lui Hitler, cel care ataca prin surprindere în primele ore ale zilei de 22 iunie 1941, dispunea de numai 153 de divizii.

In ajunul asaltului german armata lui Stalin dispunea de o dotare mult superioară. Numărul tunurilor și al mortierelor era identi cu al germanilor, de 39000, dar aviația sovietică dispunea 9.000 de aparate de zbor contra 4.400 aparate germane și de 11.000 de tancuri contra a a 4.000  ale germanilor. Dar din această superioritate materială nu va rămâne nimic după primele trei zile de comflit, din cauza lipsei de pregătirew pentru răzoi a Armatei Roșii.

Armata germană de asalt a fost îndreptată de Hitler pe trei direcții, spre Moscova, spre Leningrad și spre sud-est prin Moldova și Ucraina, direcție pe care s-au alăturat și Armatele române. Armata germană dispunea de aproape patru milioane de oaneni pregătiți și bine echipați. Pentru a li se opune germanilor Armata Roșie dispunea de trei milioane de oameni prost pregătiți și prost echipați. Stalin a plătit scump prin comortamentul său ezitant, dar și prin epurarea impusă de el în râdul ofițerilor de rang înalt și mijlociu pe timpul Marii Terori din de la sfârșitul anilor 1930.

Timp de luni întregi Stalin s-a aflat mereu în urma evenimentelor, piezându-se printre accese de mânie furioase, hotărâri absurde și măsuri brutale care îl caracterizau. Războiului și primelor înfrângeri catastrofale a știut să le răspundă doar acumulând măsuri polițienești.

După bătălia de la Stalingrad, pe 3 martie 1943 se va autointitula mareșal și potrivit noului rang a început să apară în public în uniformă albă cu nasturi de aur. Succesele militare obținute de Armata Roșie între 1943 și 1945 au fost rezultatul unei perioade de ucenicie de un an și jumătate, atât pentru cei de pe front cât și pentru Stalin. Acea perioadă a costat un an și jumătate de insuccese militare, echivalentul a șase milioane și jumătate de morți și de prizonieri.

Este demn de amintit că la sfârșitul lunii ianuarie 1943, URSS avea pe câmpul de luptă 535.000 de oameni, iar Germania numai 230.000, deci un raport al forțelor umane de 2:1. La tancuri URSS avea 1300 de unități , iar Germania numai 450, deci un raport de 3:1. Germania nu mai avea rezerve de adulți și instruiți, iar URSS avea rezerve imense până la munții Urali și dincolo de acei munți, ân Siberia și zona central asiatică.

TERMENUL de IMPERIU BIZANTIN

      Termenul de Imperiul Bizantin este un termen istoriografic modern, care era necunoscut celor care au trăit în vremurile de glorie ale imperiului (adică Imperiul Roman de Răsărit). Numele original al imperiului în limba greacă era Ρωμανία Romagna sau Βασιλεία Pωμαίων Basileía Romaíon, o traducere din limba latină a numelui Imperiului Roman, Imperium Romanorum.

Termenul de Imperiul Bizantina fost inventat în 1557, la aproximativ un secol după căderea Constantinopolului, de către istoricul german Hieronymus Wolf , care a introdus un sistem de istoriografie bizantină în lucrarea sa Corpus Historiae Byzantinae, în scopul de a deosebi istoria antică romană de istoria medievală greacă, fără a mai atrage atenția asupra predecesorilor lor antici și continuității imperiale romane (în Est).

Standardizarea termenului a apărut în sec.al 17-lea, când autorii francezi, precum Montesquieu, au început să-l popularizeze. Hieronymus a fost și el influențat de disputa apărută în sec. al 9-lea între romei, (bizantini, așa cum îi numim azi), și franci.

Sub conducerea lui Charlemagne (Carol cel Mare), francii fondaseră un imperiu în vestul Europei și, având sprijinul Papei, încercau să-și legitimeze cuceririle din Italia, nerecunoscând vecinilor de la răsărit dreptul de a se numi romani. Donația lui Constantin , unul dintre cele mai faimoase documente falsificate din istorie, a jucat un rol de căpătâi în aceasta. Din acel moment a devenit o regulă, în vest, ca împăratul din Constantinopol să nu mai fie numit Imperator Romanorum (Împărat al Romanilor), titlu care a fost rezervat împăraților franci, ci „Imperator Graecorum” (Impăratul grecilor), iar țara condusă de acesta din urmă ca „Imperium Graecorum”, „Graecia”, „Terra Graecorum” sau chiar „Imperium Constantinopolitanus”.

Aceste fapte au folosit ca precedente pentru Wolf, care a fost motivat, cel puțin parțial, să reinterpreteze istoria romană în termeni diferiți.

Mai târziu, a apărut folosirea peiorativă a cuvântului bizantin în lucrările apusenilor invidioși pe măreția fostului imperiu.