DE LA NICOLAE CEAUȘESCU LA DĂNCILĂ

Tudose, Tăriceanu, Dragnea, Popa  (genunche). In spate târfulița familiei.

ROMA - TEMPLUL FORTUNA EQUESTRIS

            Templul Fortuna Equestris (latină: aedes Fortunae Equestris) a fost un templu dedicat zeiței Fortuna în Roma antică. Locația exactă este necunoscută, deși Vitruvius afirmă că se afla lângă Teatrul Pompei. Nu mai există nici o dovadă a faptului că a mai dăinuit după anul 22 e.N., adică a fost probabil pierdut în focul din anul 21 e. N, care a afectat și Teatrul Pompei.

             Templul a fost construit de Quintus Fulvius Flaccus pentru a îndeplini un jurământ către zeiță în schimbul sprijinului ei în timpul campaniei sale din Hispania, în 180 e.A. El a fost onorat un triumf la Roma pentru victoria asupra Celtiberienilor și a construit templul în memoria victoriei. "Equestris" se referă la equits (călăreți), considerați apoi ca o cheie a victoriilor romane. Flaccus a dedicat templul în anul 173 e.A., pe când era cenzor.

            Flaccus a folosit o mare parte din acoperișul din marmură al templului zeiței Junona Lacinia din Crotona (Kroton în limba greacă), adus la Roma pentru a fi folosit la noul templu, dar acest lucru a atras  indignarea senatului prin faptul că un cenzor (responsabil de moralitatea publică) a demolat un templu aparținând unuia dintre aliații Romei, dar, de asemenea, a adus mânia zeilor asupra Romei. Senatul i-a ordonat să trimită acoperișul la Crotona și să restaureze templul pe care l-a deteriorat.

ROMA - TEMPLUL BELLONA

Templul zeiței Bellona a fost așezat lângă Templul lui Apollo Sosianus și Teatrul lui Marcellus din Roma. A fost promis pentru prima dată în 296 e.A. de către Appius Claudius Caecus în timpul celui de-al treilea război cu samniții, în zona în zona din spatele circului Flaminius, în afara pomeriului, dar aproape de Zidul Servian, permițându-i să găzduiască întâlniri extraordinare ale Senatului, cu ambasade de non-aliați sau generali care se întorceau sau plecau, dintre care nici unul nu era permis în cadrul pomeriului - de exemplu, rămas bun de la un  proconsul la plecarea sa pentru provincia alocată.

Templul este menționat în harta de marmură Forma Urbis Romae din sec.al 3-lea e.N.

Templul - considerat mult timp pierdut - a fost identificat cu rămășițele unui podium recuperat în lucrările de construcție din anii 1930 pentru a permite Teatrului Marcellus din apropiere să fie degajat din izolare. Aceste rămășițe aparțin unei reconstrucții în perioada lui Augustus, care nu este menționată de sursele literare, dar este probabil legată de transformarea zonei în timpul construirii Teatrului la vremea respectivă. Augustus (care avea legături cu fondatorii templului prin intermediul soției sale claudiene) poate să fi finanțat reconstrucția, sau dedicatorul ar fi putut fi un alt Appius Claudius Pulcher (consul al anului 38 e.A., cuceritor al Hirpini și aliat și socrul loial pentru Augustus).

Rămășițele de podium sunt alcătuite din umplutură de ciment dintre structurile portante. (Aceste structuri au fost construite din blocuri opus quadratum, jupuite pentru refolosire după ce templul a fost abandonat și acum a fost pierdut.) Structura bisericii Santa Rita da Cascia în Campitelli de Carlo Maderno a fost mutată pe acest podium de la pantele Capitolului în timpul excavării anilor 1930 pentru lucrări la Capitoliu.

Rămășițele și planul supraviețuitor al templului de pe Forma Urbis Romae arată că avea coloane de-a lungul tuturor laturilor cellei (cu șase - adică hexastil - de-a lungul laturilor mai scurte și nouă de-a lungul laturilor lungi) și avea o scară frontală spre podium. Fațada templului, ca și cea a templului vecin, al lui Apollo, era o parte din marmură de Carrara, o parte din travertin tencuit.

In fața templului a existat o coloană folosită în ceremonia romană arhaică de declanșare a războiului, implicând aruncarea unei sulițe de pe teritoriul roman către teritoriul inamic. Cu toate acestea, când Roma a trebuit să declare pentru prima dată războiu unui stat al cărui teritoriu nu era la graniță cu propriul său teritoriu (adică Pyrrhus din Epirus), era greu de văzut cum ar putea fi realizat acest ritual. Prin urmare, un deținut de război a fost nevoit să dețină o mică bucată de pământ în zona circulului Flaminius, unde o coloană a fost ridicată (probabil în lemn) ca o reprezentare simbolică a teritoriului ostil și o suliță a fost aruncată apoi în coloană. Această nouă procedură a fost apoi utilizată în toate ocaziile ulterioare (ultimul exemplu cunoscut este din 179 e.N., sub Marcus Aurelius).

O zonă circulară cu pavaje restaurate în fața acestui templu a fost interpretată în săpături ca locul unde a fost așezată această coloană, pe baza unor referințe literare.