ROMA V - TERMELE LUI NERO, COMMODUS, DECIUS, CONSTANTIN, TIMOTHEUS, SURA

Termele lui Nero s-au ridicat după nouă decenii tot în Cîmplul lui Marte, anul 64 e.N. Erau cuprinse între stadionul lui Domitian (azi Piazza Navona), la dreapta și Pantheon, la sânga (privind spre Pantheon). Aveau fațada orintată spre sud, adică spre Grădinile lui Agrippa. Termele lui Nero au fost restaurate și mărite de Alexader Severus (222-235 e.N), așa că pe parcurs au purtat numele clor doi fondatori.

Termele lui Commodus s-au construit în anul 180 e.N, spre sud-est și foarte aproape de Termele lui Caracalla, pe colina Aventin. Se aflau în apropiere de Via Appia, spre Porta San Sebastiano , într-o poziție extrem de agreabilă.

Termele lui Decius - Machetă

Termele lui Decius (249-251 e.N) au fost construite le colina Aventin în anul 251 e.N. Conform unei tradiții imperiale,ele acopereau o suprafață mare și erau foarte luxoase. Se aflau într-o zonă cu temple și mari domenii de patricieni. Deși nu aveau dimensiunile altor terme, ele prezentau un plan clasic, cu frigidarium central și aripi ce ar fi putut cuprinde spații pentru biblioteci și gimnaziu. Erau cuprinse într-o împrejmuire de zid, ca și toate celelalte terme anterioare din Roma. La apus de terme se găsea locuința privată a lui Traianus, cu o vedere splendidă spre Tibru. La data edificării colina Aventin dispunea de o urbanizare complexă și demsă.

In ciuda a numeroase restaurări din sec.al 4-lea sub împărații Constant, Constantius al II-lea și în anul 414 e.N, după jefuirea Romei de către Alaric, edificiul a intrat în degradare, astfel că în prezent nu au mai rămas decât câteva rămășițe nesemnificative.

Edificiul central măsura 70 X 35 de metri și era decorat cu marmură de diverse culori și cu picturi. In incinta lui s-au găsit numeroase sculpturi, printre care Hercule copil și relieful Endymion adormit, care atestă luxul.

Termele lui Constantin au fost amplasate la sud de colina Qurinal, în anul 315 e.N și în apropiere de templul lui Serapis. După cele ale lui Diocletianus, sunt ultimele mari edificii termale ridicate în Roma. Terenul ales nu a permis realizarea unor terme comparabile cu cele ale lui Caracalla și Diocletianus. Ele au necesitat lucrări de terasament pentru corectarea înclinației suprafeței din sud-estul colinei.

Termele lui Constantin au fost foarte rafinate. Se prezentau sub forma unui mare patrulater, cu o mare exedră la nord. Edificiul central comporta un caldarium (băi calde) în centrul fațadei de sud, un frigidarium (băi reci) și piscina, în spate, pe latura de nord. Cu toate că suprafața a fost mică, termele au cuprins toate spașiile obișnuite pentru bibliotecă, sală de audiție, porticuri și grădină.

Marea exedră din sud corespundea Palatului della Consulta iar corpul central ocupa zona actualului Palat Rospigliosi. O parte a vestigiilor sale au fost demolate în momentul creării actualei Via Nationale, în sec.al 19-lea.

Termele lui Timotheus (Termae Timotaenae) s-au găsit pe vechiul Vicus Patricius, arteră ce trecea printre colina secundară Cispius și colina Viminal și care corespunde astăzi cu Via Urbana. Acea arteră unea Termele lui Diocletianus cu cartierul mărginaș și sărac Suburus.

Termele lui Licinius Sura, terme private construite în lungul străzii numite (Clivus) Vicus Publicus. Sura a fost un prieten al lui Trainus. Termele sale se aflau în partea de sus a străzii amintite, stradă care conducea de pe centrul colinei Aventin spre Circus Maximus. Acest edificiu s-a aflat și într-o poziție interpusă dintre Termele lui Decius și Ciecus Maximus. 

ROMA V - TERMELE LUI AGRIPPA

Au fost ce le vechi terme publice romane. Construite, la început, numai pentru folosință privată, au fost lăsate prin testament poporului roman, astfel că au devenit publice. Ele au devenit primele astfel de stabilimente tratate în mod monumental. Au fost construite pe timpul domniei lui Augustus, de căre cel mai bun prieten și ginere al împăratului, Marcus Vipsanius Agrippa, între anii 25-19 e.A. Au fost plasate pe Câmpul lui Marte, între Pantheon și Teatrul lui Pompeius, la nord de Largo Argentina.

Nu au mai rămas decât structuri murale ale unei mari săli circulare, tăiată astăzi de Via della Ciambella. Aceste terme au putut funcționa atunci când s-au terminat lucrările la apeductul  Aqua Virgo.

Edificiul avea zidurile și pavimentul aceperite cu marmură prețioasă. El avea dimensiuni de 100 de metri lărgime (est-vest) și 120 de metri lungime.

Planul său este cunoscut datorită planului din marmură executat pe timpul lui Septimius Severus, în sec.al 3-lea e.N, plan cunoscut sub numele Forma Urbis. Ca în toate edificiile termale străvechi, încăperile erau organizate neregulat în jurul unei mari săli circulare, o etuvă cu cupolă al căei diametru intern se apropia de 25 de metri.

De la Plinius cel Bătrân se știe că Agrippa ornase caetierul cu 300 de statui. Statuia Apoxyomenes de Lysippes, fusese așezată în fața termelor, iar astăzi se află în Muzeul Vaticanului.

In imediata apropiere a termelor, spre apus, se realizase un lac artificial, numit Stragnum Agrippae, alimentat tot de Aqua Virgo. Lacul era înconjurat de un portic, porticul Bonus Eventus. Astăzi locul este ocupat de biserica Santa Maria in Monterone, Lacul a fost reprezentat în Forma Urbis și este probabil să fi fost utilizat ca piscină a termelor.

            In raport cu termele construite ulterior, precum cele ale lui Traianus sau Caracalla, nu era amenajat un teren sportiv împrejur, Primele terme aveau mai puține încăperi, sau spații și nu urmăreau  simetria, urmând  un plan alungit.

Vas de granit roșu de Egipt

            Intre Termele lui Agrippa, Porticul Argonauților și Pantheon se ridica basilica lui Neptun, anexă necesară pieții publice. Imprejurimile Termelor lui Agrippa ofereau romanilor o oază de frumusețe și liniște.

Din aceste terme s-a găsit de curând un mare vas din granit egiptean roșu, folosit astăzi drept vas al unei fântâni.

ROMA V - TERMELE LUI TRAIANUS

Aceste terme au avut dimensiuni enorme, asemănător tuturor realizărilor din construcții de pe vremea domniei lui Traianus. Au fost, practic, un complex de plăceri și de baie, care urma a deschide seria de mari terme din Roma antică, pe lângă sutele băi de mică dimensiune care împânzeau orașul. In momentul edificăă aceste terme au fost ce le mari din lume. Partea lor centrală (structurile termale propriu-zise) măsura 190 X 212 metri (40.280 mp), iar partea periferică 330 X315 metri (10 hectare). Numai comparând aceste dimensiuni cu cele ale Termelor Lui Titus, se constată gigantismul lor. In termeni utili, tremele lui Traianus puteau folosi mai mult de 700 de metri Cubi de apă.

Lucrările la aceste terme au început în anul 104 și s-au terminat în anul 109 e.N, în cursul calendelor lui iulie. Construcția a ocupat o suprafață foarte apropiată de Termele lui Titus, spre sudul micii coline Oppius, la periferia, de atunci, a zonei celei mai populate și în interiorul Zidului servian. Au ocupat mare parte din ruinele palatului Domus Aurea al lui Nero. Arhitectul lucrării a fost Apolodor din Damasc, arhitectul de curte al lui Traianus.

Termele au fost folosite atât de bărbați cât și de femei pe o perioadă îndelungată, fiind abandonate abia în anul 537 e.N, după ce vizigoții, conduși de Vitiges, au distrus apeductele de alimentarte cu apă ale Romei. In Roma se retrăsese generalul bizantin Belizarie, venit să cucerească Italia cu forțe foarte mici. Pentru a se apăra până la sosirea unor ajutoare, Belizarie a distrus și el din apeducte pentru a inunda șanțul de apărare al Romei și a îngreuna asalturile inamice. Acel an poate fi socotit anul încetării funcționării tuturor marilor terme din Roma și intrarea într-un ev mediu inimaginabil de murdar pentru persoană și colectivitate.

Locul aplasării Termelor lui Traian fusese ocupat anterior de palatul grandios al lui Nero, Domus Aurea. După sinuciderea aceluia, împărații Flavieni, Vespasianus, Titus și Domitianus au căutat să construiască peste acel palat alte forme de arhitectură. Impăratul Traianus a acoperit ultimele urme ale palatului cu o plat-formă pe care a construit termele sale. Deoarece acesta au servit ca model pentru viitoarele complexe de băi pe parcursul perioadei imperiale, ele pot fi considerate dret un exemplu foarte important al începutului arhitecturii romane imperiale.

            Complexul urmărește o axă nord-sud, cu edificiul principal fixat la peretele de nord-est. Orientarea era contrară altor edificii similare, dar s-a sugerat că ea fusese aleasă de arhitect pentru a maximiza exptnerea la soare.

Intrarea se făcea părin partea de nord, printr-o structură ce se asemăna cu Propileele de tip grecesc. Dincolo de intrare se ajungea la piscina (natatio) cu dimensiuni în jur de 53,3 metri și 50 de metri, care era un spațiu fub cer liber și avea o apă la temperatura ambiantă sau rece.

In interiorul complexului, edificiul era înconjurat de un larg teren cu gazon. Băile se compuneau din piscine, printre care și tepidarium (spațiu cald și primul vizitat de cei ce veneau la baie), din caldarium (piscină cu apă caldă și atmosferă uscată, semănând cu spațiu de saună modern), din frigidarium (piscină utilizată după cele două precedente) și din gymnases și apodyteria (vestiare). Complexul de baie avea un sistem de treceri subterane și de  spații pentru sclavii și muncitorii care întrețineau instalațiile. Tot subteran se găsea și un imens rezervor, cu o capacitate de 8 milioane de litri de apă, care supraviețuit până azi, numit vente Sette (cele șapte camere). Acest obiectiv a aparținut, într-o anumită formă palatului lui Nero și a fost adaptat termelor. El stoca o mare parte din apa folosită de terme. Exista o mare exedră la sud, în partea din față a termelor. Două exedre serveau biblioteca (sud-est și sid-vest), iar un nimfeum completa exedra la nord-est. Se găseau numeroase spații adâncite în zidărie care serveau ca bibliotecă și loc de păstrare al pergamentelor și manuscriselor.

Deși termele au fost împrumutate de greci, ca element de lux și rafinamet, ele au fost ridicate pe cele mai înalte trepte ale perfecțiunii și bogăției de către romani.

ROMANIA - CAROL AL II-lea SI ELENA LUPESCU

Pasiunea regelui Carol al II lea pentru Elena Lupescu a dat multe bătăi de cap istoricilor. Carol al II lea era în stare să sacrifice orice pentru amanta sa. Ataşamentul său faţă de ea a fost explicat prin cauze fizice: bine dotat de la natură, regele cu greu îşi putea găsi o parteneră care să-l rabde. Când a dat de Elena Lupescu (despre care se zice că ar fi fost mai înainte să-l cunoască pe rege, dacă nu prostituată de bordel, cel puţin damă de consumaţie pentru ofiţeri) Carol al II lea nu şi-a mai dorit altă femeie. Cert este că Elena Lupescu ştia să-l manipuleze pe rege.

Când a fugit din România în 1940, Carol al II lea a luat-o cu el pe Elena Lupescu şi nu s-a mai despărţit de ea până la moarte. Au fost însoţiţi în exilul lor de fostul mareşal al Palatului, Ernest Urdăreanu (poreclit de contemporani Murdăreanu pentru rolul său în marea corupţie). Generalul Gavrilă Marinescu, un intim al camarilei regale, îi spunea lui Constantin Argetoianu că regele, Elena Lupescu şi Ernest Urdăreanu “făceau figuri în trei” şi că nu doar regele era infidel şi se culca cu diverse prostituate, dar şi Elena Lupescu îşi înşela regalul amant ori de câte ori avea ocazia.

A fost Elena Lupescu o femeie frumoasă? Greu de spus. Din imaginile pe care le-am găsit nu aş zice aşa ceva despre ea. Probabil că standardele s-au schimbat din 1940 până acum, însă cu siguranţă Elena Lupescu are ceva al ei, care transpare dincolo de clişeele de acum jumătate de secol. Prin 1938 serviciile secrete româneşti au intrat în alertă maximă: la Paris ar fi existat nişte fotografii cu Elena Lupescu nud. Exista pericolul ca aceste imagini să apară în presă, aşa că agenţii de la Bucureşti au împânzit redacţiile şi au plătit din greu pentru a pune mâna pe fotografii. Se pare că au reuşit şi amanta regală a evitat să apară goală în presă.

ROMANIA - TRATATUL RIBBENTROP - MOLOTOV - INCEPUTURI

Pe 22 septembrie 1939 la Brest-Litovsk trupele Germaniei naziste mărşăluiau alături de cele ale Uniunii Sovietice în cea mai ciudată paradă din întreaga istorie. Soldaţii a două ideologii autodeclarate ca inamice îşi dădeau mâna şi făceau schimb de ţigări după ce sfâşiaseră Polonia. Părintele trupelor de tancuri naziste, generalul Heinz Guderian se saluta şi primea această ciudată paradă alături de unul dintre cei mai valoroşi comandanţi de blindate ai sovieticilor, generalul Semion Moiseevici Krivoşein. Sovieticii salutau steagul cu svastică, iar arcul de triumf al paradei reunea secera şi ciocanul cu svastica. Hitler şi Stalin îşi dădeau mâna zîmbind peste cadavrul Poloniei. O paradă aproape necunoscută în istorie, ale cărei imagini au ieşit cu greu din arhive – şi este vorba de imagini provenind exclusiv din arhivele germane. Probabil că sovieticii nu au făcut fotografii la Brest-Litovsk pe 22 septembrie 1939 – sau dacă au făcut, atunci fotograful a murit prin cine ştie ce lagăr iar imaginile au fost distruse.

Toată această poveste a venit ca o concluzie logică a pactului încheiat între Hitler şi Stalin prin miniştrii lor de externe, Joachim von Ribbentrop şi Viaceslav Molotov, semnat la Moscova pe 23 august 1939. Cei doi dictatori şi-au împărţit atunci Europa, Polonia a fost sfâşiată în două, iar Basarabia românească a fost dată cadou sovieticilor. După ce Germania a atacat Polonia pe 1 septembrie 1939, generalul Heinz Guderian a ajuns pe 17 septembrie la Brest Litovsk, dincolo de linia de demarcaţie de pe râul Bug. Guderian a aşteptat aici sosirea sovieticilor, care au ajuns la Brest pe 22 septembrie sub comanda generalului Semion Moiseevici Krivoşein. Cei doi generali au căzut de acord pentru desfăşurarea unei parade comune în oraşul Brest, care a început la orele 16:00. Krivoşein a exprimat în timpul discuţiilor speranţa că Germania nazistă şi Uniunea Sovietică vor reuşi să înfrângă inamicul comun – respectiv imperialista Mare Britanie. Un eveniment istoric ocultat care exprimă un adevăr geopolitic: când Rusia şi Germania îşi dau mâna, ţările din Europa de est dispar, iar Marea Britanie este izolată şi pusă în pericol. Generalul polonez Plisowski, comandantul trupelor care au apărat Brestul, a fost luat prizonier de sovietici şi mai apoi executat în masacrul de la Katyn.

ROMANIA - PRIMII CINCI PATRIARHI AI ROMÂNIEI

Din această galerie lipsesc patriarhii contemporani Teoctist şi Daniil.


Patriarhul Miron Cristea - 1938



Patrirhul Nicodim Munteanu - 1946



Patriarhul Justinian Marina - 1953 cu Gh. Gheoghiu -Dej în partea stângă
In spate Petru Groya în costum alb şi alexandru Drăghici în extrema stângă



Patriarhul Iustin Moisescu cu Nicolae Ceauşescu
şi Voitec la mijloc - 1977



ROMANIA - ARMATA ROMÂNĂ SPRE BUDAPESTA (iul-aug 1919)




Primirea Suveranilor Ferdinand și Maria la Bekes-Csaba

 

Primarul din Bekes-Csaba oferind pâine și sare regelui Ferdinand



Regele Ferdinand discutând cu generalii Prezan, Mărdărescu și Panaitescu
la Brkes-Csaba și cu Iuliu Maniu care se opusese la alipirea Transilvaniei
de Romania



Regele Ferdinand în așteptarea defilării trupelor române
la Bekes-Csaba



Regele Ferdinand decorează soldați în piața cetrală Bekes-Csaba



Regele Ferdinand Primește defilarea trupelor române în Bekes-Csaba






Regele Ferdinand întâmpinat de prelații catolici la Careii Mari

 


 


Regele Ferdinand primește raportul generalului train Moșoiu
în gara Careii Mari

 

Regele Ferdinand Decorează soldați din Divizia a 2-a Vânători



Regele Ferdinand și generalul Traian Moșoiu trec în revistă
garda de onoare pe peronul gării Careii Mari



Regele Ferdinand decorează pe generalul Dabija,
comandantul Diviziei a 2-a Vânători



Regele Ferdinand și Regina Maria în vizită la castelul Karoly



Regele Ferdinand și Regina Maria înainte de plecarea din Careii Mari



Primirea Regelui Ferdinand la Oradea Mare



Regele Ferdinand și Regina Maria în fața gării din Oradea
Im dreapta Iuliu Maniu




Suveranii Ferdinand și Maria ajungând la Mitropolia din Oradea

 


Suveranii Ferdinand și Maria plecând de la Mitropolia Oradea



Suveranii Ferdinand și Maria discutând cu tinere la Careii Mari



Regele Ferdinand decorează pe locotenentul Ghica
din regimentul 14 Artilerie



Suveranii Ferdinand și Maria trec în revistă
trupele Diviziei a 2-a Vânători



Regele Ferdinand trece în revistă garda de onoare la Oradea



Regele Ferdinand decorează ostașii distinși pentru eliberarea
Transilvaniei



Regele Ferdinand decorează ofițerii eroi la eliberarea Transilvaniei



Regele Ferdinand şi generalul Gheorghe Mărdărescu trec



Suveranii Ferdinand şi Maria primesc defilarea
trupelor din garniyoana Oradea



Ceremonia decorării generalului Gheoghe Mărdărescu
de către Regele Ferdinand 



Suveranii Ferdinand şi Maria la tribuna din Oradea



Ţăranii bihoreni trec prin faţa suveranilor Ferdinand şi Maria



Suveranii Ferdinand şi Maria primesc defilarea
trupelor române la Oradea





Suveranii Ferdinand şi Maria decoreayă ostaşi în centrul Oradiei



Refele Ferdinand şi generalul Prezan şi Regina Maria
cu generalul Balif la Oradea 



Suveranii Ferdinand şi Maria asistă la trecerea trupelor din
Divizia a 2-a peste Tisa la 13 august 1919 



Generalii Moşoiu şi Olteanu asistând la trecerea Tisei



Solii unguri care au cerut la Syolnoc încetarea ostilităţilor



Regiment român de vânători la Coloana Mileniului din Budapesta



Patrulă română de infanterie în centrul Budapestei



Regiment român de infanterie prin centrul Budapestei



Generalul Panaitescu pe terasa hotelului Gellert din Budapesta



Gorniştii români anunţând plecarea armatei române din Budapesta