ISTANBUL COLOANA LUI CONSTANTIN

Este o coloană comemorativă ridicată în Forumul lui Constantin din Constantinopol, chiar pe timpul domniei lui de Constantin I-ul cel Mare, în anul 328 e.N, cu doi ani înaintea inaugurării Noii Rome. Astăzi mai este numită şi Coloana Incercuită sau Coloana Arsă, în limba turcă Çemberlitaş, nume care derivă din cuvintele çember–cerc şi taş-piatră. Este un monument de referinţă al Istanbulului, din patrimoniul antic şi are o vârstă de aproape şaptesprezece secole.

Inălţimea coloanei era de 23,40 metri, iar monumentul în ansamblu atingea circa 37 de metri, incluzând soclul şi statuia.

Alcătuire

La origine coloana era alcătuită dintr-o bază înaltă peste care se ridica fusul alcătuit din opt tamburi suprapuşi din porfir, fiecare prevăzut în partea inferioară cu un cerc cu frunze de laur. La vârf se termina cu un capitel şi un soclu peste care era aşezată o statuie a împăratului, reprezentat drept zeul Apollo-Helios. Impăratul ţinea o lance în mâna dreaptă şi o sferă în mâna stângă. Pe cap purta o coroană cu şapte raze ce sugerau pe cele ale soarelui. Statuia se asemăna cu reprezentarea aceluiaşi mare dinast de pe monedele emise până în anul 326 e.N. Coloana era aşezată pe un postament în trepte, realizat tot din porfir.

Considerente

Pentru a simboliza uniunea religiilor, împăratul a dispus cuprinderea în fundaţia coloanei a unor diferite relicve greceşti, evreieşti şi creştine: fragmente din statui ale zeiţelor Atena şi Artemis din Efes, o bucată din toporul lui Noe, o alta din piatra din care Moise a făcut să curgă un izvor, o bucată din Adevărata Cruce, cuie ale Patimii şi douăsprezece coşuri folosite la Miracolul înmulţirii pâinilor. Luând de bune aceste informaţii, rămâi uimit în ce obscurantism puteau trăi primii împăraţi trecuţi la creştinism, acei stăpânitori ai unei lumi luminoase, stindard al civilizaţiei.

Incă de la primii lor paşi, creştinii s-au lăsat prinşi în mreaja vrăjitorească a relicvelor sfinte, cu toate că acelea puteau constitui mari excrocherii negustoreşti. Relicvele creştine pot fi asemănate totemurilor la care se închină cele mai înapoiate populaţii de pe scara evoluţiei. Nu este numai o contradicţie între vorbă şi faptă, ci şi o ruşine pentru creştinismul monoteist, ca cei credincioşi să creadă în obiecte cu însuşiri miraculoase în afara divinităţii supreme, să atribuie unor elemente materiale puteri divine.

Unele încercări superficiale, de natură arheologică au încercat să descopere în masa bazei coloanei urmele unora dintre relicvele amintite, nu au dat nici un rezultat, fapt datorat în mare parte şi a structurii ei monolitice.

Istoric

Pe cea de a doua colină, din cele şapte, ale noii sale capitale, Constantin cel Mare (306-337 e.N) a construit un Forum, după consecventă tradiţie a marilor împăraţi romani. Conform unei legende, acela fusese locul în care se oprise pe timp ce trasa aliniamentul primelor ziduri, aflându-se în fruntea unei procesiuni. Văzându-l că înaintează fără odihnă, cineva din anturaj l-a întrebat când se va opri pentru odihnă. Impăratul s-a oprit o clipă şi a răspuns: - Atunci când cel ce merge în faţa mea se va opri !  Mai târziu, teologii au stabilit că umbra care îi călăuzise paşii împăratului, nu era un înger, ci însăşi Sfânta Fecioară, cea care a devenit protectoarea şi patroana Constantinopolului.

Forumul lui Constantin s-a amenajat dominant pe vârful colinei, la mică distanţă, spre apus de Forul lui Augustus (Augusteum, sau Augusteion), pe axa peninsulei. Se afla totodată în imediata apropiere şi în exteriorul zidurilor vechiului Byzantion. Forumul avea o formă circulară şi era înconjurat pe două părţi de porticuri şi două abside. La răsărit şi la apus avea spre suprafaţa pieţei se deschideau două porţi monumentale. In centrul forumului se înălţa coloana, având în preajmă o mare fântână decorată cu basoreliefuri de inspiraţie creştină. La o extremitate a fântânii se găsea statuia zeiţei Cybele (zeiţa mamă de origine asiatică), despre care o altă legendă spunea că ar fi fost consacrată de  argonauţi. La cealaltă extremitate a fântânii se găsea statuia zeiţei Fortuna din Byzantion. Din diverse surse antice s-a dedus că forumul era decorat pe contur cu diverse statui, dar aparenţa şi locul lor nu pot cunoaşte .

Forul a rămas aproape intact până la cea de a patra Cruciadă (1203-1204). Cu ocazia invadării şi jefuirii sistematice a Constantinopolului de către creştinii apuseni, a suferit distrugeri mari. In 1203, sălbaticii soldaţi creştini au provocat în jur un incediucare a afectat şi Forul lui Constantin. După jaful din anul următor, 1204, statuile antice de marmură ale forumului au dispărut, iar cele de bronz au fost topite.

Pe parcursul existenţei sale aproape bimilenare, coloana a cunoscut o serie de deteriorări şi alte şi chiar un incendiu al cartierului înconjurător. O furtună din toamna anului 1150 a prăbuşit statuia multiseculară din vârf, capitelul şi trei tamburi. Impăratul bizantin Manuel I-ul Comnen (1143-1180) a ordonat restaurarea monumentului şi înlocuirea statuii cu o cruce. Astăzi, desigur, nu mai există nici crucea. Intr-o altă situaţie a trebuit reînlocuit un tambur superior şi capitelul din vârf, prin elemente de zidărie. Cu o altă ocazie, baza coloanei şi un tambur inferior s-au înglobat într-un nou soclu zidit foarte masiv. Cei şase tamburi ce au subzistat sunt legaţi astăzi cu inele inestetice de fier, de la care a provenit şi numele de Coloana încercuită. Un incendiu, din anul 1779, a lăsat pe coloană scurgeri negre inestetice şi rezistente. De aceea culoarea porfirului nu se mai poate distinge. A nu se înţelege că turcii s-au ocupat de revigorarea monumentului cu metode moderne.